ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 605/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 12 martie 2004, sub nr. 5755/2004, reclamantul Ț.V. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 13152

din 9 februarie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă

hotărâre, prin care să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată de Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată,

fiind născut în refugiu.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 529 din 15

aprilie 2004, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamantul Ț.V., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj și în

consecință, a dispus anularea hotărârii nr. 13152 din 19 februarie 2004, emisă

de pârâtă și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de

refugiat în perioada 18 decembrie 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde

drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004.

În motivarea soluției s-a

reținut că reclamantul are calitatea de refugiat, de la data nașterii sale și

până la data încetării refugiului, întrucât s-a născut în perioada în care

părinții săi se aflau în refugiu.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate, susținând în esență că, întrucât reclamantul s-a născut în timpul

refugiului părinților săi, la 18 decembrie 1941, în satul Beta, județul Alba,

nu a suferit persecuții etnice și nu poate să fie inclus în categoria

persoanelor refugiate.

Recursul este nefondat.

Este necontestat faptul că

reclamantul s-a născut la data de 18 decembrie 1941, în satul Beta, județul

Alba, unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații

enumerate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au

avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și

soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a

înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a

suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a

fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul

care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate

consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a

persecuțiilor etnice.

În concluzie, instanța de

fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile

legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este

nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 529 din 15 aprilie

2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 februarie 2005.