ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1254/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1254/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1856/2004, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâta
Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 12227/11802
din 6 mai 2004, emisă de pârâtă.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat că a fost strămutat forțat în comuna Izbei, sat Suiciuc,
Bulgaria, în anul 1940, dar nu a putut obține până în prezent o dovadă în acest
sens de la Arhivele Naționale.
Prin sentința nr. 1727 din
15 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios
administrativ, a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul P.I.,
în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada
persecuției invocate.
Împotriva sentinței sus-menționate
a declarat recurs, P.I., care a susținut că nu a primit citație pentru data de
15 septembrie 2004, când cauza a rămas în pronunțare, motiv pentru care nu a
putut prezenta înscrisurile încuviințate de instanță și care erau hotărâtoare
pentru dezlegarea pricinii.
Recursul este nefondat.
Se reține că reclamantul nu
a prezentat înscrisurile de care face vorbire în cuprinsul motivelor de recurs,
nici cu ocazia declarării recursului, nefăcând nici o dovadă în sprijinul
susținerilor sale.
Cu privire la declarațiile
martorilor prezentate la instanța de fond, se reține că acestea sunt
neconcludente.
Martora T.T. s-a născut la
data de 18 martie 1946, după aproape 6 ani de la refugiul relatat, iar martorul
S.T. avea vârsta de 3 ani la data când reclamantul susține că s-a refugiat în
România.
Față de considerentele
expuse mai sus, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins
în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de P.I. împotriva sentinței civile nr. 1727 din 15 septembrie 2004, a Curții de
Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 februarie 2005.