ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1254/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1856/2004, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 12227/11802 din 6 mai 2004, emisă de pârâtă. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost strămutat forțat în comuna Izbei, sat Suiciuc, Bulgaria, în anul 1940, dar nu a putut obține până în prezent o dovadă în acest sens de la Arhivele Naționale. Prin sentința nr. 1727 din 15 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada persecuției invocate. Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, P.I., care a susținut că nu a primit citație pentru data de 15 septembrie 2004, când cauza a rămas în pronunțare, motiv pentru care nu a putut prezenta înscrisurile încuviințate de instanță și care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Recursul este nefondat. Se reține că reclamantul nu a prezentat înscrisurile de care face vorbire în cuprinsul motivelor de recurs, nici cu ocazia declarării recursului, nefăcând nici o dovadă în sprijinul susținerilor sale. Cu privire la declarațiile martorilor prezentate la instanța de fond, se reține că acestea sunt neconcludente.

Martora T.T. s-a născut la data de 18 martie 1946, după aproape 6 ani de la refugiul relatat, iar martorul S.T. avea vârsta de 3 ani la data când reclamantul susține că s-a refugiat în România. Față de considerentele expuse mai sus, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.I. împotriva sentinței civile nr. 1727 din 15 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2005.