ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8691/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea

contenciosului administrativ, reclamantul V.N. a chemat în judecată Casa

Județeană de Pensii Dolj, solicitând anularea hotărârii nr. 10018 din 21 iunie

2004, recunoașterea perioadei 3 martie 1951 - 1 ianuarie 1954, ca reprezentând stagiu

militar efectuat în detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a

Serviciului Muncii și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002,

pentru această perioadă.

Motivându-și cererea, reclamantul a arătat

că în perioada 3 martie 1951 - 1 ianuarie 1954 a efectuat stagiul militar în

detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii,

situație ce se dovedește cu livretul militar și că în mod greșit comisia a

considerat că nu îndeplinește cerințele Legii nr. 309/2002.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ, prin sentința nr. 513 din 3 septembrie 2004, a respins acțiunea

formulată de V.N., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanța

a reținut că din livretul militar al reclamantului, rezultă că acesta a

efectuat stagiul militar în unități militare care nu au făcut parte din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii, ori militarii aflați în această

situație au prestat activități lucrative - în cadrul armatei române și nu

beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamantul V.N., criticând-o, ca nelegală și netemeinică.

Recurentul a susținut în esență că a

executat muncă forțată, iar hotărârea atacată, este discriminatorie, întrucât

nu există nici o diferență între cei care au efectuat stagiul militar în

unități militare și cei care l-au efectuat în unități din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Din livretul militar al

reclamantului V.N. rezultă că acesta a satisfăcut stagiul militar în perioada 3

martie 1951 - 1 ianuarie 1954, în unități militare aparținând Ministerului

Forțelor Armate, în Construcții.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din

Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai

persoanele, cetățenii români, care au efectuat stagiul militar în detașamente

de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Deci, prin această reglementare

legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de

către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi

satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă, în perioada 1950 - 1961, iar

detașamentul de muncă să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii.

Ori, în cauză, recurentul-reclamant

a satisfăcut stagiul militar, în unități militare din sistemul fostului Minister

al Forțelor Armate, motiv pentru care se constată că instanța de fond a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul declarat este nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de V.N. împotriva

sentinței civile nr. 513 din 3 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 decembrie 2004.