Decizia nr. 8691/2004 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul V.N. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Dolj, solicitând anularea hotărârii nr. 10018 din 21 iunie 2004, recunoașterea perioadei 3 martie 1951 - 1 ianuarie 1954, ca reprezentând stagiu militar efectuat în detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru această perioadă. Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că în perioada 3 martie 1951 - 1 ianuarie 1954 a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, situație ce se dovedește cu livretul militar și că în mod greșit comisia a considerat că nu îndeplinește cerințele Legii nr. 309/2002.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 513 din 3 septembrie 2004, a respins acțiunea formulată de V.N., ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut că din livretul militar al reclamantului, rezultă că acesta a efectuat stagiul militar în unități militare care nu au făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, ori militarii aflați în această situație au prestat activități lucrative - în cadrul armatei române și nu beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul V.N., criticând-o, ca nelegală și netemeinică. Recurentul a susținut în esență că a executat muncă forțată, iar hotărârea atacată, este discriminatorie, întrucât nu există nici o diferență între cei care au efectuat stagiul militar în unități militare și cei care l-au efectuat în unități din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Din livretul militar al reclamantului V.N. rezultă că acesta a satisfăcut stagiul militar în perioada 3 martie 1951 - 1 ianuarie 1954, în unități militare aparținând Ministerului Forțelor Armate, în Construcții. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetățenii români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Deci, prin această reglementare legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă, în perioada 1950 - 1961, iar detașamentul de muncă să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Ori, în cauză, recurentul-reclamant a satisfăcut stagiul militar, în unități militare din sistemul fostului Minister al Forțelor Armate, motiv pentru care se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul declarat este nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de V.N. împotriva sentinței civile nr. 513 din 3 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2004.