ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 877/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1215

din 30 septembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca

neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de

condamnatul

M.A

.

A obligat petiționarul la

plata sumei de 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că motivul invocat de condamnat în sprijinul cererii

sale, condițiile în care locuiește familia sa, nu justifică întreruperea

executării pedepsei de 16 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

49/1999 a Tribunalului Buzău.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia nr. 798 din 3 noiembrie 2004, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de către condamnat, apreciind că, în mod corect,

instanța de fond a stabilit că în speță nu sunt întrunite cerințele art. 455,

raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Reiterând motivele cererii

pentru întreruperea executării pedepsei închisorii, condamnatul M.A. a declarat

recurs împotriva acestei din urmă hotărâri.

Recursul nu este fondat.

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate, se constată că instanțele au stabilit o situație de fapt

corectă, în concordanță cu probele administrate și că hotărârile atacate sunt

temeinice și legale.

Este de reținut că pentru

asigurarea concomitent, a scopului procesului penal și a scopului pedepsei

aplicate, punerea deîndată în executare a hotărârilor definitive de condamnare

și executarea pedepsei, apar ca fiind condiții obligatorii.

Ca atare, întreruperea

executării pedepsei poate fi acordată, exclusiv, în acele situații în care,

instanța investită cu cererea, constată incidența unuia dintre cazurile

limitativ prevăzute de legea procesual penală și îndeplinirea condițiilor

prevăzute de lege pentru cazul invocat.

În motivarea cererii sale

condamnatul a invederat instanței că soția lui locuiește în condiții grele

împreună cu doi dintre copii, unul minor, altul major, ultimul fiind căsătorit

și având doi copii minori și că se impune prezența lui, pentru 3 luni în

mijlocul familiei, întrucât intenționează să aducă acasă ceilalți doi copii

minori pe care soția i-a încredințat unei instituții specializate.

Referatul de anchetă socială

întocmit în cauză a concluzionat că nici unul dintre membrii familiei

condamnatului nu au probleme de sănătate, soția primește ajutor social conform

Legii nr. 416/2001 și-și completează veniturile, prestând o serie de activități

ocazionale.

Locuința este compusă din

două camere, este iluminată electric, încălzită cu lemne și acoperită cu plăci

din azbociment.

În cauză condamnatul nu a

făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C.

proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei pentru o perioadă

de 3 luni.

Așa fiind, în temeiul art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge

recursul declarat de condamnatul M.A.

Totodată, în baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 798 din 3 noiembrie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 februarie 2005.