ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2743/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta H.L. a acționat în judecată pe pârâta SC R. SRL Reșița, iar ulterior a solicitat și s-a încuviințat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a SC B.C. SA Reșița și a solicitat să se dispună anularea actului juridic autentic intitulat T. din 24 noiembrie 2003 și a actului adițional autentic la 23 decembrie 2003, încheiat între T.V., administrator al SC R. SRL Reșița și S.E., director general, președinte al SC B.C. SA Reșița. Reclamanta a precizat că are interes în a promova atare acțiune întrucât între aceasta și pârâta SC R. SRL Reșița s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare anterior actului a cărei anulare s-a solicitat prin acțiune.

Prin sentința civilă nr. 1437 din 29 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Caraș Severin Reșița, în dosarul nr. 937/C/2004, acțiunea reclamantei a fost respinsă. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că nulitatea relativă a unui act juridic poate fi invocată numai de către părțile convenției sau succesorii lor în drepturi, calitate pe care reclamanta nu o are. Apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a fost respins de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 250 din 7 septembrie 2004, reținându-se că sunt nejustificate criticile aduse de reclamantă hotărârii tribunalului. Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs susținând că este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive: - nu s-a ținut cont în hotărârea împotriva căreia a declarat recurs că pârâta SC R. SRL Reșița a devenit proprietar al spațiului situat în str. I.L.

Caragiale, în luna august 2003 cum nu s-a ținut seama nici de antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între această pârâtă și reclamantă la data de 15 februarie 2001, privind același spațiu cu destinație de birouri; - în hotărârea recurată greșit nu s-a luat în considerare că este lovită de nulitate absolută tranzacția, respectiv actul adițional atacate în instanță, acte autentice încheiate în detrimentul intereselor recurentei; - au fost încălcate norme juridice de ordine publică ceea ce presupune sancționarea acestei încălcări cu nulitate absolută ce poate fi invocată oricând și de oricine ar avea un interes juridic; - nu s-a luat în considerare aspectul că SC R. SRL a încălcat dispoziția imperativă a legii prin aceea că a încheiat acte juridice care produc efecte, după expirarea duratei de funcționare a societății comerciale.

Recursul reclamantei este nefondat. Analizând criticile recurentei în raport de actele și lucrările dosarului este de precizat faptul că acestea nu sunt de natură a casa /modifica hotărârea recurată. Astfel, potrivit contractului de leasing imobiliar din 5 august 1998, aflat la dosarul instanței de fond, încheiat cu acordul F.P.S. în calitate de acționar principal la SC B.C. SA Reșița, această societate în calitate de locator a predat spre utilizare în sistem de leasing imobiliar pe o perioadă de 5 ani, contra plății unei redevențe lunare, spațiul de birouri din str. I.L. Caragiale, SC R. SRL Reșița. Potrivit prevederilor cuprinse la art. 4 lit. b) din acest contract, utilizatorului îi era interzis să dea în folosință, fără acordul locatorului, total sau parțial aceste imobile, așadar cu atât mai mult îi era interzisă vânzarea acestui activ.

Dacă reclamanta a încheiat în anul 2001 un precontract de vânzare cumpărare cu utilizatorul spațiului, care nu avea calitatea de proprietar, acest contract nu îi este opozabil locatorului din contractul de leasing imobiliar. La sfârșitul perioadei de leasing, utilizatorul și-a manifestat dreptul de opțiune în cadrul tranzacției și a actului adițional ulterior și cum corect s-a reținut în hotărârea instanței de apel, prin încheierea acestor două acte nu s-a derogat de la normele respectiv principiile care interesează ordinea publică și nici nu au fost încălcate normele imperative ale legii care au ca scop ocrotirea unor interese generale. Față de actele autentice a căror anulare a fost solicitată în instanță, reclamanta, terț, nu are calitatea de a solicita desființarea lor.

Cum recursul reclamantei nu se încadrează în nici una dintre situațiile reglementate la punctele 1-10 al art. 304 C. proc. civ., urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta H.L., împotriva deciziei nr. 250 din 7 septembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Obligă pe recurentă să plătească intimatei SC B.C. SA Reșița suma de 30.000.000 lei cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 11 mai 2005.