ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8949/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 10 februarie 2004, reclamantul C.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Maramureș, anularea hotărârii nr. 1807 din 12 ianuarie

2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, modificată și completată.

Motivându-și cererea, reclamantul a

arătat că s-a născut în timpul refugiului părinților săi, dobândind același

statut, de refugiat, al acestora.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 322 din 26

februarie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat

pârâta, să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat, în perioada 19

februarie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești, prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004.

Instanța a reținut în considerentele

soluției menționate, că, din motive de echitate, nu se justifică excluderea

copiilor născuți în timpul refugiului părinților, atâta timp, cât legea nu

prevede în mod expres o asemenea exceptare și ținând cont de faptul că aceștia

au suferit aceleași persecuții, ca și părinții lor.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, invocând o

pretinsă încălcare a art. 1 din O.G. nr. 105/1999, care nu prevede acordarea

drepturilor compensatorii, și pentru copiii născuți în timpul refugiului sau al

perioadei de strămutare a părinților.

În sprijinul susținerilor sale,

recurenta a mai invocat, pe lângă argumentele de drept, și adresa Ministerului

Justiției nr. 1516/DS/G din 2 august 2002, precum și precizările Casei

Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.

Critica formulată este neîntemeiată.

Este necontestat faptul că

reclamantul s-a născut la data de 19 februarie 1942, în localitatea Mirăslău,

raionul Aiud, acolo unde părinții săi se refugiaseră, ca urmare a persecuțiilor

etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză, este necontestat că

reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca

urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și

soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Adresele emise de Ministerul

Justiției și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale,

sunt simple opinii, care nu pot fi luate în considerare, atâta timp, cât nu sunt

în concordanță cu spiritul și litera legii.

Cu această motivare, soluția curții

de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca

neîntemeiat, conform art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 322 din 26

februarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 decembrie 2004.