ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2009/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, la data de 21 septembrie 2004, reclamanta G.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 1509/12018 din 18 mai 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, în calitate de persoană refugiată, din motive etnice, din Caliacra - Bulgaria.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2053, pronunțată la data de 12 octombrie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2004. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că motivele din hotărârea a cărei anulare s-a solicitat, nr. 12509/12018 din 18 mai 2004, sunt complet străine cauzei, întrucât reclamanta, conform actelor de la dosar, nu a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, în calitate de soție supraviețuitoare a unei persoane persecutate, ci a invocat o persecuție etnică suferită de ea însăși, în calitate de fiică a părinților săi care au fost nevoiți să se refugieze din motive etnice.

Instanța a reținut că reclamanta s-a născut la 16 noiembrie 1926, la Adamclisi, fiind fiica lui I.S. și P.S. și s-a refugiat împreună cu familia sa, ca urmare a schimbului de populație între România și Bulgaria, intervenit în urma Tratatului semnat la Craiova, în septembrie 1940, în România. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca motiv de casare, dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și arătând că instanța de fond a încălcat prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât la dosar nu au fost depuse dovezi concludente cauzei și nici nu rezultă faptul că reclamanta a făcut demersuri pentru a dovedi cu acte oficiale, justețea cererii sale.

Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele, cetățeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate, refugiate sau expulzate în altă localitate. Textele legale au avut în vedere, persecuția din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copii. Cum, din actele de la dosar, respectiv din certificatul de naștere Seria No nr. 981753, rezultă că intimata-reclamantă S.S., căsătorită G.S., s-a născut la 16 noiembrie 1926, la Adamclisi, fiind fiica I.S.

și P.S., iar din situația de avere imobiliară rurală a tatălui său, rezultă că aceasta, împreună cu familia, a făcut obiectul schimbului de populație între România și Bulgaria, în urma Tratatului semnat la Craiova, în septembrie 1940, cât și din confirmarea declarației de martor, toate fac pe deplin dovada situației de refugiat a acesteia, iar concluziile care se desprind, sunt acelea că intimata-reclamantă este beneficiara drepturilor conferite de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Față de considerentele expuse și constatând că potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 2053 din 12 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2005.