ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 28.03.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2009/2005

HOTĂRÂRE

28.03.2005

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2009/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, la data de 21 septembrie 2004,

reclamanta G.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului

București, anularea hotărârii nr. 1509/12018 din 18 mai 2004, emisă de pârâtă

și obligarea acesteia să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000,

în calitate de persoană refugiată, din motive etnice, din Caliacra - Bulgaria.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2053, pronunțată la data

de 12 octombrie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a

obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei,

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940 -

6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2004.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că motivele din hotărârea a

cărei anulare s-a solicitat, nr. 12509/12018 din 18 mai 2004, sunt complet

străine cauzei, întrucât reclamanta, conform actelor de la dosar, nu a solicitat

acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

în calitate de soție supraviețuitoare a unei persoane persecutate, ci a invocat

o persecuție etnică suferită de ea însăși, în calitate de fiică a părinților

săi care au fost nevoiți să se refugieze din motive etnice.

Instanța a reținut că

reclamanta s-a născut la 16 noiembrie 1926, la Adamclisi, fiind fiica lui I.S. și P.S. și s-a refugiat împreună cu familia sa, ca urmare a

schimbului de populație între România și Bulgaria, intervenit în urma

Tratatului semnat la Craiova, în septembrie 1940, în România.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând ca motiv de casare, dispozițiile art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ. și arătând că instanța de fond a încălcat prevederile

Legii nr. 189/2000, întrucât la dosar nu au fost depuse dovezi concludente

cauzei și nici nu rezultă faptul că reclamanta a făcut demersuri pentru a

dovedi cu acte oficiale, justețea cererii sale.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor Legii

nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ,

persoanele, cetățeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie

1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate,

refugiate sau expulzate în altă localitate.

Textele legale au avut în

vedere, persecuția din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de cetățenie

română, fără a face distincție între părinți și copii.

Cum, din actele de la dosar,

respectiv din certificatul de naștere Seria No nr. 981753, rezultă că

intimata-reclamantă S.S., căsătorită G.S., s-a născut la 16 noiembrie 1926, la Adamclisi, fiind fiica I.S. și P.S., iar din situația de avere imobiliară rurală a tatălui

său, rezultă că aceasta, împreună cu familia, a făcut obiectul schimbului de

populație între România și Bulgaria, în urma Tratatului semnat la Craiova, în septembrie 1940, cât și din confirmarea declarației de martor, toate fac pe

deplin dovada situației de refugiat a acesteia, iar concluziile care se desprind,

sunt acelea că intimata-reclamantă este beneficiara drepturilor conferite de

art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Față de considerentele

expuse și constatând că potrivit art. 304 și 304