ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5630/2004

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta R.V. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Banca Națională a României, solicitând obligarea Statului Român la restituirea unui lănțișor de aur sau a contravalorii acestuia, cu motivarea că lănțișorul a fost confiscat contrar legii. Prin sentința civilă nr. 1025 din 9 aprilie 2004, Judecătoria Deva a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3, reținând că față de obiectul acțiunii, revendicarea unor bunuri mobile, și sediul pârâtei, competența aparține instanței domiciliului pârâtului, conform dispozițiilor art. 5 C. proc.

civ. La rândul său, prin sentința civilă nr. 3811 din 12 mai 2004, Judecătoria sectorului 3 București a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra conflictului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că raportat la dispozițiile art. 34 1 alin. (1) din O.G.

nr. 24/2003 aprobată prin Legea nr. 362/2003, persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase au fost preluate abuziv după anul 1946 și până în anul 1990, pot solicita restituirea acestora instanțelor de judecată de la domiciliul reclamantului, până la 31 decembrie 2003. Instanța a apreciat că potrivit reglementării speciale în materia restituirii obiectelor din metale prețioase, din punct de vedere teritorial, competența aparține instanței de judecată de la domiciliul reclamantului. Competența soluționării cauzei revine Judecătoriei Deva, pentru considerentele ce vor urma. Într-adevăr, așa cum a reținut Judecătoria sectorului 3 București, legea specială în materia restituirii obiectelor din metale prețioase a stabilit o competență teritorială exclusivă a instanței de la domiciliul reclamantului, câtă vreme art. 26 din O.U.G.

nr. 190/2000 republicată nu prevede posibilitatea de opțiune a reclamantului pentru o altă instanță. Numai că, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie revendicarea unui bun mobil, aceasta întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 480 și art. 481 C. civ. Potrivit art. 8 alin. (1) C. proc. civ, cererile îndreptate împotriva statului, direcțiilor generale, regiilor publice, caselor autonome și administrațiilor comerciale se pot face la instanțele din capitala țării sau la cele din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul. Dispoziția menționată prevede în raport de speța dedusă judecății o competență alternativă, constituită în favoarea reclamantei. Cum reclamanta a optat, investind Judecătoria Deva, competența soluționării litigiului revine acestei judecătorii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește în favoarea Judecătoriei Deva competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta R.V. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Banca Națională a României. Cu recurs în 5 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2004.