ÎCCJ, Decizia nr. 240/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 29 mai 2003, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi a județului Mureș a fost sesizat de Procurorul financiar, în temeiul art. 37 alin. (1), coroborat cu art. 97 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, solicitându-i-se pronunțarea unei sentințe prin care S.N.G.N. R. Mediaș, sucursala Târgu Mureș, să fie obligată să vireze către bugetul de stat, suma de 1.681.293.194 lei compusă din 703.668.378 lei impozit pe profit, 534.787.967 lei T.V.A. și 442.836.789 lei majorări de întârziere. Totodată, cu privire la ultima sumă, Procurorul financiar a solicitat să se dispună recuperarea c/val majorărilor de întârziere de la persoanele vinovate, determinate prin actul de control.

În fine, prin actul de sesizare s-a solicitat obligarea la recuperarea c/val plăților nejustificate și a foloaselor nerealizate aferente, de la persoanele fizice nominalizate în act și virarea acestor sume pe destinații legale. La data de 21 octombrie 2003, organul jurisdicțional învestit cu soluționarea sesizării menționate, a pus în discuție din oficiu, măsura suspendării judecării cauzei, până la soluționarea recursurilor jurisdicționale declarate împotriva încheierii de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 11 din 1 iulie 2003, de către secția jurisdicțională a Curții de Conturi. Prin încheierea pronunțată în aceeași dată, în dosarul nr. 18/2003, Curtea de Conturi a județului Mureș - Colegiul jurisdicțional a dispus suspendarea cauzei, conform art. 69 alin. (1) din Legea nr. 9471992, republicată, până la judecarea recursurilor jurisdicționale declarate împotriva încheierii prin care au fost instituite măsurile asigurătorii.

S-a reținut că suspendarea judecării cauzei se justifică, din motivul arătat, precum și în raport cu modificarea dispozițiilor art. 136 din Constituția României, cu referire la reglementarea procedurii de judecată a litigiilor rezultate din activitatea Curții de Conturi. Împotriva acestei încheieri, la data de 3 noiembrie 2003, S.N.G.N. R. SA Mediaș, sucursala Târgu Mureș, a declarat recurs jurisdicțional, criticile privind nelegalitatea suspendării judecării cauzei, respectiv lipsa temeiului legal și neincidența în cauză a cazurilor de suspendare facultativă determinate de legea procesual-civilă. Prin decizia nr. 2162 din 1 aprilie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a trimis dosarul, Curții de Apel Târgu Mureș, în vederea soluționării recursului declarat de S.N.G.N.

R. SA Mediaș, sucursala Târgu Mureș. S-a reținut, cu referire la încheierea a cărei reformare se cere, că aceasta poate fi supusă controlului judecătoresc exclusiv pe calea recursului. Or, potrivit art. 299 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004, de aprobare a O.U.G. nr. 58/2003, în situația în care hotărârile sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competența instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea a cărei reformare se cere. Împotriva acestei din urmă hotărâri, S.N.G.N. R. SA Mediaș, sucursala Târgu Mureș, a declarat recurs, fără a invoca nici unul din motivele de nelegalitate determinate prin art. 304 C. proc.

civ. Recurenta a precizat că va depune motivele căii de atac exercitate după redactarea și comunicarea hotărârii atacate, conform art. 303 alin. (2) C. proc. civ. Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Din dispozițiile art. 299 C. proc. civ., rezultă că una din condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ, pentru exercitarea recursului, privește existența unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă de reformare pe această cale. Or, potrivit art. II alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 65/2004, „Căile de atac se judecă de instanțele competente, potrivit prezentei ordonanțe de urgență. (3) În cazurile prevăzute la alin. (2), apelurile aflate pe rolul curților de apel, la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență, se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, se trimit la curțile de apel.

Trimiterea dosarelor se face prin declinarea competenței, prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părților”. Potrivit art. 299 alin. (3) C. proc. civ., în redactarea în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate, astfel cum a fost introdus prin art. I pct. 5 din Legea nr. 195/2004, „în situațiile în care, potrivit dispozițiilor prezentului cod sau ale legii speciale, încheierile sau alte hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competența instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea în cauză sau, după caz, de competența instanței expres prevăzută de lege”. Hotărârea de declinare a competenței fiind irevocabilă, potrivit normei procedurale menționate, aceasta nu este supusă recursului, conform art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc.

civ. Așadar, se constată că nu este îndeplinită condiția existenței unei hotărâri, determinate de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judecătoresc pe această cale. Drept urmare, excepția de inadmisibilitate a recursului se constată a fi întemeiată. Nu pot fi primite criticile formulate de recurent, întrucât hotărârea atacată a fost pronunțată la data de 1 aprilie 2005, ulterior aprobării și modificării ordonanței menționate, prin Legea nr. 493/2004, respectiv O.U.G. nr. 58/2003, Legii nr. 195/2004, de aprobare a acestei ordonanțe și O.U.G. nr. 117/2003, avute în vedere de instanță, la pronunțarea hotărârii atacate. Față de modul de redactare al art. 299 alin. (1) și (2) C. proc. civ., în vigoare la soluționarea prezentului recurs, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005, aceeași concluzie se impune și în condițiile abrogarii alin. (3) al art. 299 C. proc.

civ., prin actul normativ menționat. În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.N.G.N. R. SA Mediaș, sucursala Târgu Mureș, împotriva deciziei nr. 2162 din 1 aprilie 2005, pronunțată de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 792/2004, ca inadmisibil. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2005.