ÎCCJ, Decizia nr. 240/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 29 mai 2003,

Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi a județului Mureș a fost sesizat

de Procurorul financiar, în temeiul art. 37 alin. (1), coroborat cu art. 97

alin. (1) din Legea nr. 94/1992, solicitându-i-se pronunțarea unei sentințe

prin care S.N.G.N. R. Mediaș, sucursala Târgu Mureș, să fie obligată să vireze

către bugetul de stat, suma de 1.681.293.194 lei compusă din 703.668.378 lei

impozit pe profit, 534.787.967 lei T.V.A. și 442.836.789 lei majorări de

întârziere.

Totodată, cu privire la

ultima sumă, Procurorul financiar a solicitat să se dispună recuperarea c/val

majorărilor de întârziere de la persoanele vinovate, determinate prin actul de

control.

În fine, prin actul de

sesizare s-a solicitat obligarea la recuperarea c/val plăților nejustificate și

a foloaselor nerealizate aferente, de la persoanele fizice nominalizate în act

și virarea acestor sume pe destinații legale.

La data de 21 octombrie 2003,

organul jurisdicțional învestit cu soluționarea sesizării menționate, a pus în

discuție din oficiu, măsura suspendării judecării cauzei, până la soluționarea

recursurilor jurisdicționale declarate împotriva încheierii de instituire a

măsurilor asigurătorii nr. 11 din 1 iulie 2003, de către secția jurisdicțională

a Curții de Conturi.

Prin încheierea pronunțată în

aceeași dată, în dosarul nr. 18/2003, Curtea de Conturi a județului Mureș -

Colegiul jurisdicțional a dispus suspendarea cauzei, conform art. 69 alin. (1)

din Legea nr. 9471992, republicată, până la judecarea recursurilor

jurisdicționale declarate împotriva încheierii prin care au fost instituite

măsurile asigurătorii.

S-a reținut că suspendarea

judecării cauzei se justifică, din motivul arătat, precum și în raport cu

modificarea dispozițiilor art. 136 din Constituția României, cu referire la

reglementarea procedurii de judecată a litigiilor rezultate din activitatea

Curții de Conturi.

Împotriva acestei încheieri,

la data de 3 noiembrie 2003, S.N.G.N. R. SA Mediaș, sucursala Târgu Mureș, a

declarat recurs jurisdicțional, criticile privind nelegalitatea suspendării

judecării cauzei, respectiv lipsa temeiului legal și neincidența în cauză a

cazurilor de suspendare facultativă determinate de legea procesual-civilă.

Prin decizia nr. 2162 din 1

aprilie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a trimis dosarul, Curții de Apel Târgu Mureș, în

vederea soluționării recursului declarat de S.N.G.N. R. SA Mediaș, sucursala

Târgu Mureș.

S-a reținut, cu referire la

încheierea a cărei reformare se cere, că aceasta poate fi supusă controlului

judecătoresc exclusiv pe calea recursului.

Or, potrivit art. 299 alin.

(3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004, de

aprobare a O.U.G. nr. 58/2003, în situația în care hotărârile sunt supuse numai

recursului, judecarea acestei căi de atac este de competența instanței imediat

superioare celei care a pronunțat hotărârea a cărei reformare se cere.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri, S.N.G.N. R. SA Mediaș, sucursala Târgu Mureș, a declarat recurs, fără

a invoca nici unul din motivele de nelegalitate determinate prin art. 304 C.

proc. civ.

Recurenta a precizat că va

depune motivele căii de atac exercitate după redactarea și comunicarea

hotărârii atacate, conform art. 303 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul este inadmisibil,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din dispozițiile art. 299 C.

proc. civ., rezultă că una din condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ,

pentru exercitarea recursului, privește existența unei hotărâri, determinate ca

atare de lege, susceptibilă de reformare pe această cale.

Or, potrivit art. II alin. (2) și (3)

din O.U.G. nr. 65/2004, „Căile de atac se judecă de instanțele competente,

potrivit prezentei ordonanțe de urgență.

(3) În cazurile prevăzute la

alin. (2), apelurile aflate pe rolul curților de apel, la data intrării în

vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență, se trimit la

tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, se trimit la curțile de apel. Trimiterea dosarelor se face prin

declinarea competenței, prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu,

fără citarea părților”.

Potrivit art. 299 alin. (3) C. proc.

civ., în redactarea în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate, astfel

cum a fost introdus prin art. I pct. 5 din Legea nr. 195/2004, „în situațiile

în care, potrivit dispozițiilor prezentului cod sau ale legii speciale,

încheierile sau alte hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești sunt

supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competența

instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea în cauză sau,

după caz, de competența instanței expres prevăzută de lege”.

Hotărârea de declinare a

competenței fiind irevocabilă, potrivit normei procedurale menționate, aceasta

nu este supusă recursului, conform art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ.

Așadar, se constată că nu

este îndeplinită condiția existenței unei hotărâri, determinate de lege,

susceptibilă a fi supusă controlului judecătoresc pe această cale.

Drept urmare, excepția de

inadmisibilitate a recursului se constată a fi întemeiată.

Nu pot fi primite criticile

formulate de recurent, întrucât hotărârea atacată a fost pronunțată la data de

1 aprilie 2005, ulterior aprobării și modificării ordonanței menționate, prin

Legea nr. 493/2004, respectiv O.U.G. nr. 58/2003, Legii nr. 195/2004, de

aprobare a acestei ordonanțe și O.U.G. nr. 117/2003, avute în vedere de

instanță, la pronunțarea hotărârii atacate.

Față de modul de redactare

al art. 299 alin. (1) și (2) C. proc. civ., în vigoare la soluționarea

prezentului recurs, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005,

aceeași concluzie se impune și în condițiile abrogarii alin. (3) al art. 299 C.

proc. civ., prin actul normativ menționat.

În consecință, pentru

considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge

recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.N.G.N. R. SA Mediaș, sucursala Târgu Mureș, împotriva deciziei nr. 2162

din 1 aprilie 2005, pronunțată de secția de contencios administrativ și fiscal

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 792/2004, ca

inadmisibil.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2005.