ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1262/2005

D.I.;

N.C.B.;

D.A.I.;

I.E.G.;

L.C.M.;

H.A., trimiși în judecată pentru că: a) au aderat la un grup infracțional, în scopul săvârșirii infracțiunilor de șantaj și favorizarea infractorului; b) au săvârșit asemenea fapte, în scopul obținerii unor beneficii materiale injuste, prin șantajarea unor persoane, obligate la plata unor „taxe de protecție” etc. Inculpații declară recurs, cerând, în esență, să fie puși în libertate, deoarece nu se justifică menținerea lor în stare de arest. Recursurile sunt nefondate. Așa cum, corect, reține instanța de apel, cercetarea inculpaților în stare de libertate ar îngreuna urmărirea penală, deoarece ei ar putea să intimideze martorii și să determine părțile vătămate să-și retragă plângerile. Faptele imputate inculpaților au un grad ridicat de pericol social. Subzistă, deci, în continuare, temeiurile care au determinat arestarea inculpaților, în sensul art. 155 C. proc. pen., adică există indicii temeinice că ei au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați. Corect instanța de apel a reținut că a fost legal sesizată, având în vedere competența stabilită prin Legea nr. 508 din 17 noiembrie 2004, precum și calitatea inculpaților. Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., încheierea atacată va fi menținută, prin respingerea recursurilor, conform dispozitivului deciziei.