ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5481/2004

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea precizată reclamantul G.V.

a chemat în judecată Primăria Municipiului Cluj-Napoca și a solicitat obligarea

acesteia, în temeiul Legii nr. 10/2001, să-i restituie în natură un teren

expropriat rămas liber (126 mp) și restituirea în echivalent pentru 164 mp.

Tribunalul Cluj, prin sentința

civilă nr. 419 din 25 aprilie 2003 a respins excepțiile prematurității și a

inadmisibilității acțiunii invocate de pârât a admis în parte acțiunea și a

obligat Primarul Municipiului Cluj-Napoca să soluționeze notificarea formulată

de reclamant cu privire la imobilul înscris în C.F. 19548 Cluj, cu nr. topo

10402/1 în suprafață de 290 mp.

Instanța a reținut că reclamantul a

adresat „notificări” atât primăriei cât și prefecturii solicitând atât

restituirea în natură cât și măsuri reparatorii prin echivalent, depunând

actele necesare pentru dovedirea calității de persoană îndreptățită.

A mai reținut instanța că, deși

Legea nr. 10/2001 nu are prevederi exprese cu privire la consecința

nesoluționării în termenul de 60 de zile a notificării, aceasta nu poate

conduce la inadmisibilitatea sau prematuritatea acțiunii.

Instanța a avut în vedere întreaga

suprafață de teren expropriată și a obligat pârâtul să soluționeze notificarea.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

civilă nr. 142 din 17 septembrie 2003 a respins apelul declarat de Primarul

Municipiului Cluj-Napoca, considerând legală și temeinică hotărârea instanței

de fond, deoarece reclamantul a făcut dovada transmiterii notificării și a

actelor doveditoare iar pârâtul nu s-a pronunțat asupra acesteia.

Împotriva acestei hotărâri Primarul

Municipiului Cluj-Napoca a declarat prezentul recurs, invocând motivele de

casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Se arată, în esență, că reclamantul

nu a completat dosarul cu actele necesare, astfel că nu se putea emite o

dispoziție în legătură cu notificarea; în ce privește terenul revendicat arată

că acesta a fost expropriat pentru utilitate publică, fiind cuprins în

documentațiile de urbanism.

Prin încheierea din 8 aprilie 2004

această curte a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată în

ședință publică.

Examinând pe fond recursul, se

constată că acesta nu este fondat.

Reclamantul și soția au fost

proprietarii unui teren în suprafață de 290 mp înscris în C.F. nr. 19548

Cluj-Napoca, nr. topo 10402/1.

Acest teren a fost expropriat prin

Decretul nr. 341/1977.

După intrarea în vigoare a Legii nr.

10/2001 reclamantul s-a adresat pârâtului cu o notificare comunicată în termen

prin Biroul executorului judecătoresc și a transmis și actele doveditoare.

Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001 pârâtul avea obligația de a se pronunța asupra notificării. Această

obligație nu a fost adusă la îndeplinire, deși avea documentația necesară.

Așa fiind, motivul de recurs ce viza

faptul că dosarul era incomplet nu este întemeiat. De altfel recurentul nici nu

precizează în concret ce „document” trebuia să prezinte reclamantul.

Problema privind în ce măsură

terenul poate fi restituit în natură nu s-a pus în prezentul litigiu, care a

avut ca obiect numai îndeplinirea obligației de a răspunde la notificare,

astfel că referirile din motivele de recurs în legătură cu situația juridică

actuală a terenului nu pot fi examinate, excedând cadrul procesului.

Se constată astfel că, motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., invocate de

recurent, nu sunt fondate: instanța prin hotărârea recurată nu a interpretat

greșit actul juridic dedus judecății și nu a schimbat natura ori înțelesul

lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 8); hotărârea atacată

nu este lipsită de temei legal și nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea

greșită a legii.

Față de cele ce preced, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de Municipiul Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 142 din 17 septembrie 2003 a

Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie

2004.