ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6714/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 795/P/2001 din 10 ianuarie 2002, Ș.V. a fost trimis în judecată, pentru două infracțiuni de înșelăciune (art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.), iar Judecătoria Beiuș, prin sentința penală nr. 171 din 10 aprilie 2002, l-a condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare. Tribunalul Oradea, prin decizia penală nr. 10/ A din 10 ianuarie 2003, a dispus rejudecarea cauzei de către Judecătoria Beiuș. Prin rezoluția procurorului din 2 iunie 2004 și rezoluția din 15 aprilie 2004 s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind pe făptuitorul T.I., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz (art. 246 C. pen.).

Petentul Ș.V. a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, susținând că T.I., și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, propunând în mod nelegal trimitere sa în judecată, pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune, fals și uz de fals, propunere care a fost însușită de Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș. Plângerea a fost respinsă de Curtea de Apel Oradea, prin sentința penală nr. 26/ P din 6 octombrie 2004, reținând că, în mod legal comisarul șef T.I. a propus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a lui Ș.V., iar cauza se află în curs de judecată. Împotriva sentinței a declarat recurs petentul Ș.V., susținând, în esență, că în mod nelegal a fost trimis în judecată.

Recursul este nefondat. În adevăr, potrivit actelor din dosar, propunerea de trimitere în judecată a petentului Ș.V., pentru infracțiunile de înșelăciune, fals și uz de fals a fost însușită de Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș, iar cauza se află în curs de soluționare la Judecătoria Beiuș. Ori, într-o asemenea situație, în care, în cauză, nu există o soluție definitivă, cu privire la faptele pentru care petentul a fost trimis în judecată, în urma propunerii făcute de făptuitorul T.I., comisar șef, instanța a apreciat în mod corect că nu sunt elemente din care să rezulte existența infracțiunii de abuz, pretins a fi fost săvârșită de acesta. În consecință, soluția adoptată este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul Ș.V. împotriva sentinței penale nr. 26/ P din 6 octombrie 2004 a Curții de Apel Oradea. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 decembrie 2004.