ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6714/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 795/P/2001

din 10 ianuarie 2002, Ș.V. a fost trimis în judecată, pentru două infracțiuni

de înșelăciune (art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.), iar Judecătoria Beiuș, prin

sentința penală nr. 171 din 10 aprilie 2002, l-a condamnat la o pedeapsă

rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare.

Tribunalul Oradea, prin

decizia penală nr. 10/ A din 10 ianuarie 2003, a dispus rejudecarea cauzei de

către Judecătoria Beiuș.

Prin rezoluția procurorului

din 2 iunie 2004 și rezoluția din 15 aprilie 2004 s-a dispus neînceperea urmăririi

penale în cauza privind pe făptuitorul T.I., cercetat pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz (art. 246 C. pen.).

Petentul Ș.V. a formulat

plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, susținând că T.I.,

și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, propunând în mod

nelegal trimitere sa în judecată, pentru comiterea infracțiunilor de

înșelăciune, fals și uz de fals, propunere care a fost însușită de Parchetul de

pe lângă Judecătoria Beiuș.

Plângerea a fost respinsă de

Curtea de Apel Oradea, prin sentința penală nr. 26/ P din 6 octombrie 2004,

reținând că, în mod legal comisarul șef T.I. a propus punerea în mișcare a

acțiunii penale și trimiterea în judecată a lui Ș.V., iar cauza se află în curs

de judecată.

Împotriva sentinței a

declarat recurs petentul Ș.V., susținând, în esență, că în mod nelegal a fost

trimis în judecată.

Recursul este nefondat.

În adevăr, potrivit actelor

din dosar, propunerea de trimitere în judecată a petentului Ș.V., pentru

infracțiunile de înșelăciune, fals și uz de fals a fost însușită de Parchetul

de pe lângă Judecătoria Beiuș, iar cauza se află în curs de soluționare la

Judecătoria Beiuș.

Ori, într-o asemenea

situație, în care, în cauză, nu există o soluție definitivă, cu privire la

faptele pentru care petentul a fost trimis în judecată, în urma propunerii

făcute de făptuitorul T.I., comisar șef, instanța a apreciat în mod corect că

nu sunt elemente din care să rezulte existența infracțiunii de abuz, pretins a

fi fost săvârșită de acesta.

În consecință, soluția

adoptată este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petentul Ș.V. împotriva sentinței penale nr. 26/ P din 6

octombrie 2004 a Curții de Apel Oradea.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 decembrie 2004.