ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2784/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2784/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la 29 iulie 2004, reclamantul N.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa
Județeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 9545 din 9 martie 2004, emisă
de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 309/2002,
pentru întreaga perioadă solicitată, respectiv 20 iunie 1957 - 27 iunie 1959.
Tribunalul Dolj, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 507 din 22
septembrie 2004, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea
Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.
Primind cauza, spre
competentă soluționare, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios
administrativ și fiscal, prin sentința nr. 747 din 2 decembrie 2004, a admis
acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă
hotărâre prin care să recunoască reclamantului, drepturile solicitate pentru
perioada 20 iunie 1957 - 27 iunie 1959, începând cu data de 1 aprilie 2004.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a reținut că din livretul militar al reclamantului, aflat în
copie la dosar, a rezultat că în perioada 20 aprilie 1959 - 27 iunie 1959,
acesta a fost „mână de lucru”, desfășurând activități în construcții, motiv
pentru care, în livretul său, la rubrica „specialități militare” a fost trecută
mențiunea „combatant neinstruit”. A mai reținut instanța, că la încadrarea
reclamantului în dispozițiile Legii nr. 309/2002 s-a ținut seama și de lipsa
unor evidențe certe privind detașamentele de muncă din cadrul Direcției
Generale a Serviciului Muncii, în condițiile în care regimul comunist avea
interes să ascundă existența acestui sistem de muncă forțată.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj.
Recurenta a susținut că
hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care,
din livretul militar al acestuia rezultă că numai o parte a stagiului militar,
respectiv perioada 1 aprilie 1959 - 27 iunie 1956, a fost efectuat în cadrul
unui detașament de muncă din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii,
restul perioadei fiind efectuat într-o unitate militară, munca prestată aici
fiind muncă în folosul armatei. A mai susținut recurenta, că lipsa unor
evidențe precise nu poate constitui un argument în favoarea intimatului, iar
munca prestată în folosul armatei nu poate fi asimilată muncii forțate din
sistemul Direcției Generale a Serviciului Muncii, care era o instituție civilă.
Recursul este fondat și
urmează a fi admis, în sensul și pentru considerentele ce se vor arăta în
continuare.
Potrivit dispozițiilor Legii
nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acesteia, persoanele, cetățeni români
care, în perioada 1950 - 1961, au efectuat stagiul militar în detașamente de
muncă din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Singura probă din dosar
privind îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege este livretul militar al
intimatului-reclamant, din care nu rezultă cu certitudine dacă acesta a
efectuat stagiul militar în întregime, în sistemul Direcției Generale a Serviciului
Muncii sau numai o parte din el, înscrisul respectiv prezentând mai multe
ștersături, precum și mențiuni contradictorii.
Față de această împrejurare,
instanța de fond avea obligația, în baza rolului ei activ, să dispună
administrarea și a altor probatorii în cauză, pentru stabilirea cu certitudine
a situației de fapt.
Pe cale de consecință,
pentru clarificarea acestor aspecte, se impune ca, prin admiterea recursului
pârâtei, să se dispună casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre
rejudecare, aceleiași instanțe, pentru suplimentarea probelor, inclusiv cu fișa
de evidență militară eliberată de U.M. 02405 Pitești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței civile nr. 747 din 2
decembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția comercială și de contencios
administrativ.
Casează sentința atacată și
trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanței, pentru completarea
probelor.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 aprilie 2005.