ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1629/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

calea contenciosului administrativ, la data de 1 aprilie 2004, reclamantul S.W.

a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Dolj, să se dispună

anularea hotărârii nr. 9272 din 15 martie 2004, ca fiind nelegală și

netemeinică, în raport cu prevederile Legii nr. 309/2002.

Motivându-și cererea,

reclamantul a arătat că prin cererea adresată Casei Județene de Pensii Dolj, a

solicitat recunoașterea faptului că în perioada 3 septembrie 1955 - 6 iunie

1957 a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă ale Direcției

Generale a Serviciului Muncii, în condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002 și

a solicitat acordarea drepturilor stabilite prin acest act normativ. Cererea a

fost respinsă prin hotărârea nr. 9272/2004.

Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 706 din 19 noiembrie

2004, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 9272/2004,

obligând pârâta să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru

perioada 3 septembrie 1955 - 6 iunie 1957, începând cu data de 1 aprilie 2004.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză,

rezultă că reclamantul a îndeplinit serviciul militar în detașamente de muncă,

în calitate de „constructor”, având înscrisă în documentele de evidență, ca

specialitate militară, formularea „combatant neinstruit”.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Dolj, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Recurenta susține că din

materialul probator administrat nu rezultă că reclamantul și-a îndeplinit

serviciul militar în cadrul detașamentelor de muncă aparținând Direcției

Generale a Serviciului Muncii, ci în U.M. 04533.

Examinându-se sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul

este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform dispozițiilor art. 1

din Legea nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi,

persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei

legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar, în detașamente de

muncă, în perioada menționată.

Stabilirea drepturilor

prevăzute prin actul normativ menționat se face potrivit dispozițiilor art. 6

alin. (2) din lege, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare și

din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405

Pitești.

Din mențiunile efectuate în

fișa de evidență a reclamantului, rezultă că pe întreaga durată a serviciului

militar, acesta a îndeplinit funcția de „constructor”, iar ca specialitate

militară este înscrisă mențiunea „personal auxiliar”.

Or, câtă vreme este dovedită

împrejurarea că reclamantul a prestat muncă pe timpul stagiului militar, într-o

unitate organizată în acest scop, nu există temei pentru a-l excepta de la

recunoașterea drepturilor sale.

Faptul că se contestă de

către recurentă, apartenența la Direcția Generală a Serviciului Muncii, a

unității militare în care reclamantul și-a îndeplinit serviciul militar, nu

prezintă importanță în soluționarea cauzei, deoarece s-ar ajunge la nesocotirea

scopului reparator al legii, și anume, acela de a recompensa persoanele care au

fost obligate să presteze o muncă ordonată de regimul acelei epoci, pe anumite

criterii, în perioada în care reclamantul trebuia să efectueze serviciul militar.

În consecință, se constată

că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru

care recursul declarat în cauză se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței civile nr. 706 din 19

noiembrie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2005.