ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2700/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC A.I. SRL Brașov, a chemat în judecată pe pârâta SC I. SA Brașov, solicitând obligarea pârâtei la emiterea facturii pentru suma de 4.002.600.000 lei, cu daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de întârziere și la cheltuieli de judecată. Tribunalul Brașov, prin sentința civilă nr. 980/ C din 27 aprilie 2004, a respins acțiunea considerând că suma plătită de reclamantă este urmare a unei obligații rezultate din tranzacția părților pentru stingerea unui litigiu și nu poate face obiectul unei facturi fiscale. Curtea de Apel Brașov, soluționând apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței susmenționate, prin decizia nr. 209/ Ap din 19 octombrie 2004, a respins cererea reținând că titlul executoriu în temeiul căruia a fost plătită suma de 120.000 dolari S.U.A.

este o hotărâre arbitrală investită cu formulă executorie transformată într-o tranzacție, la cererea debitoarei, iar pentru aceasta nu sunt întrunite condițiile art. V pct. 1 din H.G. 831/1997. Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei, astfel pronunțată întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta susține că instanțele de fond au greșit când nu s-au pronunțat asupra imposibilității deducerii T.V.A. aferent sumei tranzacționate, dar și când a considerat tranzacția drept document justificativ. Instanțele nu au reținut că tranzacția privea plata unor lucrări executate, iar factura fiscală era singurul document justificativ care servește la decontarea lucrărilor executate și posibilitatea deducerii T.V.A.

- ului. Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune. Părțile au încheiat mai multe contracte pentru executarea unor lucrări de construcții montaj și instalații, care au determinat litigii ce au condus la declanșarea unor acțiuni arbitrale și judecătorești, parte din ele soluționate. Pentru stingerea tuturor litigiilor cauzate de executarea contractelor încheiate, au întocmit la data de 22 septembrie 2003 o tranzacție neconfirmată de vreo instanță judecătorească, prin care debitoarea se obliga la plata sumei de 120.000 dolari S.U.A., echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății, până la data de 3 octombrie 2003. Debitoarea a achitat în data de 25 septembrie 2003 suma de 4.002.600.000 lei, pentru stingerea obligațiilor asumate prin convenția stabilită.

Instanțele au considerat greșit că titlul executoriu este hotărârea arbitrală nr. 18 din 7 decembrie 2002 a Tribunalului Arbitral de pe lângă C.C.I. Brașov. Aceasta se referea la obligația de plată a sumei de 246.637 dolari S.U.A., iar cererea reclamantei privea facturarea unei plăți de 120.000 dolari S.U.A. executate de bună voie, în temeiul unei manifestări de voință a părților, neconfirmată de vreo autoritate judiciară pentru a-i conferi calitatea de titlu executoriu. Chiar dacă tranzacția părților se referea la stingerea unor litigii care au generat și titluri executorii, acestea nu pot fi confundate nu numai ca natură juridică, dar și în cuantumul obligațiilor stipulate. Astfel, nu se poate admite concluzia, fără critici substanțiale, că suportul operațiunilor contabile este un titlu executoriu, hotărârea arbitrală, care reprezintă, în accepțiunea dispozițiilor art. V pct. 1 din H.G.

831/1997, temei pentru operarea în contabilitate a sumelor achitate. Convenția părților, încheiată în forma tranzacției, nu este menționată printre cazurile limitativ prevăzute de textul citat, drept document justificativ contabil, așa încât necesitatea emiterii facturii fiscale ca document de decontare a lucrărilor executate, este actuală. Pe de altă parte, pentru deducerea T.V.A., persoanele impozabile trebuie să consemneze serviciile prestate în facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, acestea din urmă excluzând tranzacțiile părților. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, va admite recursul declarat împotriva deciziei nr. 209/ Ap din 19 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, pe care o modifică în sensul că va admite apelul reclamantei, va schimba în tot sentința civilă 980/ C din 27 aprilie 2004 a Tribunalului Brașov, va admite acțiunea obligând pe pârâtă să emită factură pentru suma de 4.002.600.000 lei achitată cu O.P. din 25 septembrie 2003. În aceeași măsură va considera necesare mijloacele de constrângere pentru executarea obligației de a face, stabilită în sarcina pârâtei, sancționând-o cu plata daunelor cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de întârziere cu data de 10 iunie 2005. Având în vedere culpa procesuală a pârâtei, în considerarea dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ., aceasta va suporta și cheltuielile de judecată suportate de reclamantă, în valoare de 1.700.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC A.I. SRL Brașov, împotriva deciziei nr. 209/ Ap din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică. Admite apelul reclamantei, schimbă în tot sentința nr. 980/ C din 27 aprilie 2004 a Tribunalului Brașov, în sensul că admite acțiunea reclamantei SC A.I. SRL Brașov și obligă pârâta SC I. SA Brașov să emită factură pentru suma de 4.002.600.000 lei, achitată de reclamantă cu Ordinul de plată din 25 septembrie 2003, potrivit tranzacției părților din 22 septembrie 2003, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 1.000.000 lei /zi de întârziere de la data de 10 iunie 2005. Obligă intimata pârâtă SC I. SA Brașov la plata către recurenta reclamantă a sumei de 1.700.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 mai 2005.