ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2700/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC A.I. SRL

Brașov, a chemat în judecată pe pârâta SC I. SA Brașov, solicitând obligarea

pârâtei la emiterea facturii pentru suma de 4.002.600.000 lei, cu daune

cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de întârziere și la cheltuieli de judecată.

Tribunalul Brașov, prin

sentința civilă nr. 980/ C din 27 aprilie 2004, a respins acțiunea considerând

că suma plătită de reclamantă este urmare a unei obligații rezultate din

tranzacția părților pentru stingerea unui litigiu și nu poate face obiectul

unei facturi fiscale.

Curtea de Apel Brașov,

soluționând apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței susmenționate,

prin decizia nr. 209/ Ap din 19 octombrie 2004, a respins cererea reținând că

titlul executoriu în temeiul căruia a fost plătită suma de 120.000 dolari

S.U.A. este o hotărâre arbitrală investită cu formulă executorie transformată

într-o tranzacție, la cererea debitoarei, iar pentru aceasta nu sunt întrunite

condițiile art. V pct. 1 din H.G. 831/1997.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva deciziei, astfel pronunțată întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, recurenta susține că instanțele de fond au greșit când nu s-au

pronunțat asupra imposibilității deducerii T.V.A. aferent sumei tranzacționate,

dar și când a considerat tranzacția drept document justificativ.

Instanțele nu au reținut că

tranzacția privea plata unor lucrări executate, iar factura fiscală era

singurul document justificativ care servește la decontarea lucrărilor executate

și posibilitatea deducerii T.V.A. - ului.

Recursul este fondat și va

fi admis pentru considerentele ce se vor expune.

Părțile au încheiat mai

multe contracte pentru executarea unor lucrări de construcții montaj și

instalații, care au determinat litigii ce au condus la declanșarea unor acțiuni

arbitrale și judecătorești, parte din ele soluționate.

Pentru stingerea tuturor

litigiilor cauzate de executarea contractelor încheiate, au întocmit la data de

22 septembrie 2003 o tranzacție neconfirmată de vreo instanță judecătorească,

prin care debitoarea se obliga la plata sumei de 120.000 dolari S.U.A.,

echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății, până la data de

3 octombrie 2003.

Debitoarea a achitat în data

de 25 septembrie 2003 suma de 4.002.600.000 lei, pentru stingerea obligațiilor

asumate prin convenția stabilită.

Instanțele au considerat

greșit că titlul executoriu este hotărârea arbitrală nr. 18 din 7 decembrie

2002 a Tribunalului Arbitral de pe lângă C.C.I. Brașov.

Aceasta se referea la

obligația de plată a sumei de 246.637 dolari S.U.A., iar cererea reclamantei

privea facturarea unei plăți de 120.000 dolari S.U.A. executate de bună voie,

în temeiul unei manifestări de voință a părților, neconfirmată de vreo

autoritate judiciară pentru a-i conferi calitatea de titlu executoriu.

Chiar dacă tranzacția

părților se referea la stingerea unor litigii care au generat și titluri

executorii, acestea nu pot fi confundate nu numai ca natură juridică, dar și în

cuantumul obligațiilor stipulate.

Astfel, nu se poate admite

concluzia, fără critici substanțiale, că suportul operațiunilor contabile este

un titlu executoriu, hotărârea arbitrală, care reprezintă, în accepțiunea

dispozițiilor art. V pct. 1 din H.G. 831/1997, temei pentru operarea în

contabilitate a sumelor achitate.

Convenția părților,

încheiată în forma tranzacției, nu este menționată printre cazurile limitativ

prevăzute de textul citat, drept document justificativ contabil, așa încât

necesitatea emiterii facturii fiscale ca document de decontare a lucrărilor

executate, este actuală.

Pe de altă parte, pentru

deducerea T.V.A., persoanele impozabile trebuie să consemneze serviciile

prestate în facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, acestea din urmă

excluzând tranzacțiile părților.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, va

admite recursul declarat împotriva deciziei nr. 209/ Ap din 19 octombrie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, pe care o modifică în sensul că va admite

apelul reclamantei, va schimba în tot sentința civilă 980/ C din 27 aprilie

2004 a Tribunalului Brașov, va admite acțiunea obligând pe pârâtă să emită

factură pentru suma de 4.002.600.000 lei achitată cu O.P. din 25 septembrie

2003.

În aceeași măsură va

considera necesare mijloacele de constrângere pentru executarea obligației de a

face, stabilită în sarcina pârâtei, sancționând-o cu plata daunelor cominatorii

de 1.000.000 lei pe zi de întârziere cu data de 10 iunie 2005.

Având în vedere culpa

procesuală a pârâtei, în considerarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.,

aceasta va suporta și cheltuielile de judecată suportate de reclamantă, în

valoare de 1.700.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC A.I. SRL Brașov, împotriva deciziei nr. 209/ Ap din 19 octombrie

2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

pe care o modifică.

Admite apelul reclamantei,

schimbă în tot sentința nr. 980/ C din 27 aprilie 2004 a Tribunalului Brașov,

în sensul că admite acțiunea reclamantei SC A.I. SRL Brașov și obligă pârâta SC

I. SA Brașov să emită factură pentru suma de 4.002.600.000 lei, achitată de

reclamantă cu Ordinul de plată din 25 septembrie 2003, potrivit tranzacției

părților din 22 septembrie 2003, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de

1.000.000 lei /zi de întârziere de la data de 10 iunie 2005.

Obligă intimata pârâtă SC I.

SA Brașov la plata către recurenta reclamantă a sumei de 1.700.000 lei

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 10 mai 2005.