GAGIULESCU ET MARIN c. ROUMANIE

Secțiunea a treia Cerere n 10339/03 prezentată de Mircea Nicolae GAGIULESCU și Cristina-Paula MARIN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 11 mai 2006 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Hedigan Caflisch Biersan Gyulumyan domnii Myjer, David Thór Björgvinsson, judecători și V. Berger grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 16 februarie 2003, având în vedere observațiile prezentate de guvern, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentele, domnul Mircea Nicolae Gagilescu și domnul Cristina Paula Marin, fiica sa, sunt resortisanți români cu reședința în București. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează.

În 1950, în temeiul Decretului de naționalizare nr. 92/1950, statul a luat posesia unui bun imobil, situat la nr. 35 rue Stoica Ludescu, primul raion, la București, și compus dintr-o casă care cuprinde mai multe apartamente și terenuri conexe. La 26 septembrie 1996, societatea R.V. I.I. apartamentul nr. 3, pe care îl ocupa ca chiriaș. Prin hotărârea din 12 decembrie 1997, Tribunalul a primit o acțiune în revendicare formulată de reclamanți, a constatat că proprietatea fusese naționalizată din greșeală, că statul luase în posesie proprietatea fără titlu valabil și a ordonat autorităților să restituie bunurile reclamanților. La 7 decembrie 1998, reclamanții au dat în judecată societatea R.V. 112/95.

În cele din urmă, la 14 mai 2002, instanța de apel a Bucureștiului a confirmat respingerea acțiunii lor de către instanțele inferioare, pe motiv că părțile contractante fuseseră de bună credință în momentul încheierii contractului menționat. GRIEF Reclamanții se plâng că au suferit o încălcare a dreptului lor la respectarea proprietăților lor din cauza hotărârii judecătorești din București din 14 mai 2002, care a validat vânzarea de către statul stat a apartamentului nr. 3 care le aparținea în temeiul unei hotărâri definitive (art. 1 din Protocolul 1). PROCEDURA La 1 iulie 2005, președintele camerei căreia i-a fost atribuită cauza a decis să comunice guvernului pârât actul din unghiul articolului 1 din Protocolul nr. La 23 septembrie 2005, guvernul și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și justificarea cererii.

La 5 octombrie 2005, grefa a transmis recurentelor observațiile respective, stabilind termenul până la 16 noiembrie 2005 pentru a-și prezenta observațiile ca răspuns. Întrucât nu s-a primit niciun răspuns, la 12 decembrie 2005, grefa le-a recomandat o scrisoare prin care li s-a solicitat să își mențină cererea și să decidă să o șteargă din rol. Reclamantul sau un alt membru al familiei sale a primit această scrisoare la 19 decembrie 2005, dar nu a fost trimis niciun răspuns Curții.

În plus, din dosar reiese că tribunalele nu au adresat nicio scrisoare Curții începând cu iunie 2005. Curtea constată că reclamanții, care nu au trimis nicio scrisoare Curții începând cu 15 iunie 2005, nu și-au prezentat observațiile ca răspuns la observațiile guvernului și nu au indicat dacă doresc să își mențină cererea, în pofida rechemării trimise de gref prin recomandarea cu aviz de primire, avertizându-i cu privire la posibila radiere a rolului acestora în lipsa oricărei motive din partea lor. Curtea concluzionează că nu mai doresc să-și mențină pledoaria în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. În plus, Curtea consideră că nu există circumstanțe speciale care să se refere la respectarea drepturilor garantate prin Convenție n Vincent Berger Boštjan, dl Zupančič Moduler Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 10339/03 présentée par Mircea Nicolae GAGIULESCU et Cristina-Paula MARIN contre la Roumanie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 11 mai 2006 en une chambre composée de : MM. B.M. Zupančič , président , J. Hedigan , L. Caflisch , C. Bîrsan , M me A. Gyulumyan , MM. E. Myjer, David Thór Björgvinsson, juges , et de M. V. Berger , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 16 février 2003, Vu les observations soumises par le gouvernement, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, M. Mircea Nicolae Gagiulescu et M me Cristina ‑ Paula Marin, sa fille, sont des ressortissants roumains résidant à Bucarest.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. En 1950, en vertu du décret de nationalisation nº 92/1950, l’Etat prit possession d’un bien immobilier, sis au n o 35, rue Stoica Ludescu, premier arrondissement, à Bucarest, et composé d’une maison comprenant plusieurs appartements et du terrain afférent. Le 26 septembre 1996, la société « R.V. » gérante des biens immobiliers de l’Etat, vendit à I.I. l’appartement n o 3, qu’il occupait en tant que locataire. Par un jugement du 12 décembre 1997, le tribunal accueillit une action en revendication formée par les requérants, constata que le bien avait été nationalisé par erreur, que l’Etat avait pris possession de l’immeuble sans titre valable et ordonna aux autorités de restituer le bien aux requérants.

Faute d’appel, ce jugement devint définitif. Le 7 décembre 1998, les requérants assignèrent en justice la société « R.V. » et le tiers acquéreur afin d’annuler le contrat de vente portant sur l’appartement n o 3, au motif qu’il aurait été conclu en fraude à la loi n o 112/95. Finalement, le 14 mai 2002, la cour d’appel de Bucarest confirma le rejet de leur action par les tribunaux inférieurs, au motif que les parties contractantes avaient été de bonne foi au moment de la conclusion dudit contrat.

GRIEF Les requérants se plaignent d’avoir subi une atteinte à leur droit au respect de leurs biens en raison de l’arrêt de la cour d’appel de Bucarest du 14 mai 2002, qui a validé la vente, par l’État, de l’appartement n o 3 qui leur appartenait en vertu d’un jugement définitif (article 1 du Protocole n o 1). PROCÉDURE Le 1 er juillet 2005, le président de la chambre à laquelle l’affaire a été attribuée a décidé de communiquer au gouvernement défendeur la requête sous l’angle de l’article 1 du Protocole n o 1. Le 23 septembre 2005, le Gouvernement a présenté ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Le 5 octobre 2005, le greffe a envoyé ces observations aux requérants en fixant au 16 novembre 2005 le délai pour présenter leurs observations en réponse.

Aucune réponse n’étant parvenue, une lettre en recommandé avec avis de réception leur a été envoyée par le greffe le 12 décembre 2005, les avertissant qu’en l’absence de toute réponse, la Cour pourrait estimer qu’ils n’entendaient plus maintenir leur requête et décider de la rayer du rôle. Le requérant ou un autre membre de sa famille a reçu cette lettre le 19 décembre 2005, mais aucune réponse n’a été envoyée à la Cour. Par ailleurs, il ressort du dossier que les requérants n’ont adressé aucune lettre à la Cour depuis le 15 juin 2005. EN DROIT La Cour constate que les requérants, qui n’ont envoyé aucune lettre à la Cour depuis le 15 juin 2005, n’ont pas présenté leurs observations en réponse à celles du Gouvernement et n’ont pas indiqué s’ils désiraient maintenir leur requête, malgré le rappel envoyé par le greffe en recommandé avec avis de réception, les avertissant de la possible radiation du rôle de leur requête en l’absence de toute réaction de leur part.

La Cour en conclut que les requérants n’entendent plus maintenir leur requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Elle estime, par ailleurs, qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 in fine de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Greffier Président