DIMITRESCU c. ROUMANIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle
DIMITRESCU c. ROUMANIE (CtEDO, 2007)
Secțiunea a treia Cerere nr. 67371/01 prezentată de Valentine și Constantin Grigore Ioan DIMITRESCU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 21 iunie 2007 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič, președinte, C. Bîrsan, E. Fura-Sandström, A. Gyulumyan, dnii E. Myjer, David Thór Björgvinsson, I. Ziemel, judecători, și dnii S. Quesada; grefierul secțiunii, având în vedere cererea formulată anterior la 10 iulie 2000, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alin. (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, După ce a intenționat acest lucru, pronunță următoarea decizie în fapt pe reclamanți, pe dl Valentin Dimitrescu și pe fratele său, Dl Constantin Grigore Ioan Dimitrescu, sunt resortisanți români, născuți în 1931 și 1929 și rezidenți în București. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către dl Cazacu, avocat la București. Guvernul român ( Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1950, în temeiul decretului de naționalizare nr. 92/1950, statul a luat în posesie două apartamente ale tatălui reclamanților, situate într-o clădire situată la București n 15 rue Dem I. Dobrescu. La 7 martie 1994, primul reclamant a introdus la Tribunalul de Primă Instanță din București o acțiune în constatarea naționalizării. De asemenea, el a cerut ca fratele său și el să fie recunoscuți moștenitori ai tatălui lor. Printr-o hotărâre definitivă din 24 ianuarie 1996, tribunalul a primit acțiunea, a constatat că cei doi reclamanți erau moștenitorii tatălui lor și a ordonat restituirea apartamentelor. La 10 noiembrie 1998, primarul din București a ordonat, de asemenea, restituirea apartamentelor. La 19 noiembrie 1998, compania care deținea proprietăți imobiliare a informat primăria că cele două apartamente fuseseră vândute chiriașilor. La 12 decembrie 1998, reclamanții au introdus în fața unor terți achizitori o acțiune în anulare a contractelor de vânzare, pe motiv că acestea ar fi fost încheiate ilegal. Printr-o hotărâre din 17 iunie 1999, instanța a respins acțiunea. La cererea reclamanților a fost respinsă printr-o hotărâre din 26 noiembrie 1999 a tribunalului departamental din București. La recursul reclamanților, printr-o hotărâre din 10 noiembrie 1999 În martie 2000, instanța de apel din București a confirmat temeinicia acestor decizii. În 1999, reclamanții au introdus împotriva terților cumpărători și a întreprinderilor care dețin bunuri imobiliare de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 la Convenție, reclamanții se plângeau că au suferit o încălcare a dreptului lor de a-și respecta bunurile, din cauza deciziilor instanțelor care validau vânzarea pe teritoriul statelor membre a apartamentelor care le aparțineau în temeiul hotărârii din 24 ianuarie 1996 a Tribunalului de Primă Instanță din București. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, ei se plângeau de presupusa inechitabilă a procedurii în anulare a contractelor de vânzare și susțineau o lipsă de imparțialitate a instanțelor, care ar fi favorizat chiriașii. § 3 din Convenție, s-a decis să se examineze împreună admisibilitatea și fondul cererii. Scrisoarea din 3 septembrie 2004 de informare a avocatului reclamanților cu privire la comunicarea cererii lor către guvernul pârât a revenit la Curte cu mențiunea Prin scrisoarea din 23 martie 2005, primul reclamant a informat Curtea că își schimbase avocatul și că fratele său îi cedase drepturile care fac obiectul cererii introduse în fața Curții. La 12 aprilie 2005, Curtea a solicitat dlui Constantin Grigore Ioan Dimitrescu să confirme cesiunea drepturilor și a informat reclamanții că orice corespondență va fi realizată în prezent cu noul reprezentant desemnat. Printr-o scrisoare din 22 ianuarie 2007, trimisă prin poștă și trimisă la adresa noului avocat al reclamanților, Curtea și-a reiterat solicitarea și a solicitat, de asemenea, informații cu privire la rezultatul ultimelor două acțiuni în revendicare. La 28 martie 2007, printr-o scrisoare recomandată cu aviz de recepție, Curtea a invitat din nou avocatul reclamanților să furnizeze informațiile menționate anterior datei de 18 aprilie 2007. Scrisoarea a ajuns la destinatar la 3 aprilie 2007, dar Curtea nu a primit niciun răspuns, nici mai mult decât la scrisorile sale anterioare. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că inculpații nu intenționează să mențină cererea, în sensul articolului (a) din Convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu articolul in fine Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 3 din Convenție și să se șteargă cauza rolului în aplicarea articolului 37 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște, prin intermediul acestor motive, Curtea, în unanimitate, de a elimina cererea de rol. Santiago Quesada Boštjan domnul Zupančič Premier