ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5097/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 18 august 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 2725/2004 al Curții de Apel București, secția I penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților apelanți C.I. deținut în Penitenciarul Jilava și C.N., deținută în Penitenciarul Rahova, motivându-se că în cauză subzistă temeiurile, care au stat la baza luării acestei măsuri. În termen legal cei doi inculpați au declarat recurs, solicitând casarea încheierii menționate și revocarea măsurii arestării preventive, întrucât judecarea lor în stare de libertate nu au periclitat buna desfășurare a procesului. Recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiunile pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta măsura arestării preventive prevăzută la litera „d” din menționatul text de lege. În art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, se arată că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile cuprinse în art. 143 din același cod și inculpatul a săvârșit o infracțiune, pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii, sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că, lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Examinând încheierea atacată, în raport de motivele de recurs invocate, se constată că menținerea măsurii arestării preventive, dispusă de instanța de apel la 18 august 2004, este legală și temeinică, din actele dosarului rezultând că infracțiunile, pentru care cei doi inculpați au fost trimiși în judecată și condamnați de instanța de fond, respectiv trafic de stupefiante, sunt dovedite, situație în care lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, așa cum cer dispozițiile art. 148 alin. (1) C. proc. pen. Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpații C.I. și C.N., nefiind fondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse, ca atare, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.N. și C.I., împotriva încheierii din 18 august 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 2725/2004. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 800.000 lei, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 200.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2004.