ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5097/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 18 august 2004,

pronunțată în dosarul penal nr. 2725/2004 al Curții de Apel București, secția I

penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților apelanți C.I. deținut în

Penitenciarul Jilava și C.N., deținută în Penitenciarul Rahova, motivându-se că

în cauză subzistă temeiurile, care au stat la baza luării acestei măsuri.

În termen legal cei doi inculpați au

declarat recurs, solicitând casarea încheierii menționate și revocarea măsurii

arestării preventive, întrucât judecarea lor în stare de libertate nu au periclitat

buna desfășurare a procesului.

Recursurile declarate de inculpați

nu sunt fondate.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc.

pen., în cauzele privitoare la infracțiunile pedepsite cu închisoare, pentru a

se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica

sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta măsura

arestării preventive prevăzută la litera „d” din menționatul text de lege.

În art. 148 alin. (1) C. proc. pen.,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, se arată că măsura

arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile cuprinse

în art. 143 din același cod și inculpatul a săvârșit o infracțiune, pentru care

legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii,

sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că, lăsarea sa

în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Examinând încheierea atacată, în

raport de motivele de recurs invocate, se constată că menținerea măsurii

arestării preventive, dispusă de instanța de apel la 18 august 2004, este

legală și temeinică, din actele dosarului rezultând că infracțiunile, pentru

care cei doi inculpați au fost trimiși în judecată și condamnați de instanța de

fond, respectiv trafic de stupefiante, sunt dovedite, situație în care lăsarea

lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, așa cum cer

dispozițiile art. 148 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse,

recursurile declarate de inculpații C.I. și C.N., nefiind fondate, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse, ca atare, cu

obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorului

desemnat din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.N. și C.I., împotriva încheierii din 18 august 2004,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 2725/2004.

Obligă recurenții inculpați la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 800.000 lei, din care

onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 200.000

lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

octombrie 2004.