ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3670/2005

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Condamnata G.T., deținută în Penitenciarul Rahova, și aflată în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare, s-a adresat Tribunalului București, secția a II-a penală, cu contestație la executare împotriva sentinței penală nr. 155 din 9 martie 2000, pronunțată de Tribunalul București, invocând legea penală mai favorabilă. Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 28 din 13 ianuarie 2005, a admis contestația la executare și în temeiul art. 15 C. pen., a redus pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 155 din 9 martie 2000, a Tribunalului București, secția a II-a penală, de la 10 ani închisoare, la 7 ani și 6 luni închisoare.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 25 din 20 decembrie 2001 și s-a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare. Pentru a pronunța această sentință, s-a menționat că, prin sentința penală nr. 155 din 9 martie 2000 a Tribunalului București, contestatoarea a fost condamnată la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., pedeapsă care a fost contopită cu alte două pedepse de 2 ani închisoare, dispunând să execute 10 ani închisoare, pentru un prejudiciu cauzat de 20.000 dolari S.U.A.

După condamnare, prin Legea nr. 456/2001, au fost modificate prevederile art. 146 C. pen., la care face trimitere art. 215 alin. (5) C. pen., în sensul că, prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă de două miliarde de lei, astfel că, față de data când a fost condamnată și de prejudiciul cauzat își găsește aplicarea dispozițiile art. 15 C. pen. În raport de această modificare s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 15 C. pen., privind aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile, cum și de faptul că pe timpul executării pedepsei contestatoarea a avut un comportament corespunzător, s-a apreciat că este întemeiată contestația la executare și în baza art. 461 lit. d) C. proc.

pen., a fost admisă și redusă pedeapsa de la 10 ani, la 7 ani și 6 luni închisoare. Sentința a fost atacată cu apel de către parchet, pe considerent că în mod greșit a fost admisă contestația la executare, întrucât, prin admiterea contestației la executare s-ar duce în mod indirect la o schimbarea de încadrarea juridică, care nu se poate realiza după rămânerea definitivă a unei hotărârii judecătorești și acest lucru se poate face numai în tipul judecății. S-a mai arătat că, modificările legislative vizând O.U.G. nr. 207/2000, aprobată și modificată prin Legea nr. 456/2001, nu a prevăzut o pedeapsă mai mică pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzute de art. 205 alin. (5) C. pen.

De asemenea, sentința a mai fost atacată cu apel și de către contestatoarea condamnată, care a solicitat reducerea pedepsei. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a examinat apelul declarat de parchet în raport de criticile arătate, sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu potrivit art. 371 C. proc. pen. și prin decizia penală nr. 146/ A din 01 martie 2005, a admis apelul, a desființat în totalitate sentința și pe fond a respins, ca nefondată, atât contestația la executare cât și apelul declarat de apelanta contestatoare, condamnată. În considerentele deciziei s-a menționat că, în mod greși s-a apreciat de către instanța de fond, că în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 458 C. proc.

pen. și art. 15 C. pen. Decizia a fost atacată cu recurs de către recurenta condamnată, care a invocat o singură critică și aceasta vizează faptul că, în mod greșit instanța de apel a desființat hotărârea instanței de fond, întrucât modificarea legislativă a prevederilor art. 146 C. pen., nu a făcut nimic altceva decât să-i fie aplicabile prevăzută art. 15 C. pen. Examinând recursul declarat, în raport de critica invocată, care ar constitui caz de casare, în sensul pct. 17 1 de la art. 385 9 C. proc. pen., de decizia pronunțată în cauză, se constată că recursul de față este nefondat, pentru considerente ce vor fi expuse mai jos. În cauză, nu sunt incidente prevederile art. 458 C. proc. pen., vizând intervenția unei legi penale noi în timpul executării pedepsei, întrucât O.U.G.

nr. 207/2000, aprobată și modificată prin Legea nr. 456/2001, nu a prevăzut pedepse mai mici, ci doar a stabilit că infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzute de art. 215 alin. (5) C. pen., există atunci când prejudiciul este mai mare de două miliarde de lei. Modificarea legislativă a art. 146 C. pen., nu duce la aplicarea dispozițiilor art. 15 C. pen., întrucât nu s-a prevăzut dezincriminarea faptei sau reducerea pedepsei, cerințe expres prevăzute de art. 458 C. proc. pen. și art. 15 C. pen., ci numai s-a mărit pragul valoric de la care se apreciază „consecințe deosebit de grave”. Prin urmare, nemodificându-se limitele de pedeapsă de la art. 215 alin. (5) C. proc.

pen. și că, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 458 C. proc. pen. și art. 15 C. pen., se constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică când a respins, ca nefondată, contestația acesteia. Ca atare, critica invocată nu constituie caz de casare și în consecință, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul penal declarat de condamnata contestatoare G.T., împotriva deciziei penal nr. 146/ A din 1 martie 2005, a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauzei cu minori și familie. Obligă pe recurenta condamnată la plata sumei de 8000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iunie 2005.