ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 336/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 4 noiembrie 2003, reclamantul I.N., în prezent decedat, a solicitat,

în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea

hotărârii nr. 7768/7048 din 12 septembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea

acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Motivându-și cererea,

reclamantul a arătat că este îndreptățit la acordarea drepturilor compensatorii

prevăzute de actul normativ indicat, întrucât în perioada martie 1943 - 6

martie 1945 s-a refugiat împreună cu familia, din motive etnice, din

localitatea Strășeni, județul Lăpușna - U.R.S.S., în România, în localitatea

Galicea Mare, județul Dolj. Pârâta, însă, i-a respins, în mod nelegal cererea.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 204 din 4 februarie 2004,

a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat pârâta, să-i

stabilească reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, art. 1

lit. c), pentru perioada de la 10 aprilie 1944, la 6 martie 1945 și să-i emită

o nouă hotărâre în acest sens, începând cu data de 1 februarie 2003.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că, din coroborarea probelor administrate, reiese

că reclamantul și-a dovedit statutul de refugiat, ca urmare a persecuțiilor

etnice, încadrându-se, astfel, în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa de Pensii a municipiului

București, susținând, în esență, că aprecierea încadrării intimatului în

dispozițiile legii, trebuie făcută de către instanță, numai în raport cu data

depunerii dovezilor la comisia de specialitate. Or, în speță, intimata nu a

depus dovezi concludente pentru admiterea cererii.

Având în vedere că din

dovezile depuse la dosar, rezultă că intimatul-reclamant I.N. a decedat la 30

octombrie 2004, calitatea lui procesuală a fost preluată de succesorii I.I.

(soție supraviețuitoare) și I.V. (fiu).

Analizând criticile

formulate de recurentă, Curtea constată că sunt neîntemeiate.

În conformitate cu

dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de prevederile acestui

act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit

persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de

domiciliu.

În art. 2 din Normele pentru

aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 127/2002, s-a

precizat că „prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să

își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. În această

categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum

și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui

tratat bilateral”.

În cauză, așa cum în mod

corect a reținut instanța de fond, prin copia extrasului după „Registrul cu

evidența refugiaților de toate categoriile veniți și stabiliți pe teritoriul județului

Dolj, din județul Lăpușna”, coroborat cu declarațiile martorilor C.M. și G.M.,

intimatul-reclamant a dovedit că se încadrează în prevederile legale mai sus

arătate, refugiul său împreună cu familia, din localitatea de domiciliu, din

județul Lăpușna - U.R.S.S., în România, județul Dolj, constituind o modalitate

de persecuție etnică în accepțiunea actului normativ în discuție.

Întrucât prima instanță a

dat o corectă dezlegare cauzei deduse judecății, a pronunțat o hotărâre legală

și temeinică, motiv pentru care, în considerarea prevederilor art. 312 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr.

204 din 4 februarie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2005.