ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2856/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 12 noiembrie 2003, Asociația U. București a solicitat anularea H.G. nr.

977/2003 și suspendarea aplicării acestei hotărâri, până la soluționarea

cauzei.

În motivarea acțiunii s-a

arătat că în mod nelegal, prin hotărâre de guvern s-a prevăzut obligativitatea

pentru toate persoanele juridice, să plătească taxa lunară pentru serviciul de radiodifuziune,

chiar dacă unele nu beneficiază de acest serviciu; că nu este justificată

opțiunea Guvernului de a stabili posibilitatea exceptării de la plata acestei

taxe, numai pentru persoanele fizice care nu dețin receptoare radio, nu și

pentru persoanele juridice aflate în aceeași situație.

Prin sentința civilă nr. 35/2004,

a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost

respinsă, reținându-se că H.G. nr. 977/2003 este conformă dispozițiilor art. 40

din Legea nr. 41/1994, modificată și completată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului s-a arătat

că instanța a interpretat eronat legea, care prevede că taxa se plătește de

persoanele juridice, în calitate de beneficiari ai serviciului public de

radiodifuziune (art. 40 din Legea nr. 41/1994); că HG nr. 977/2003 a fost adoptată

la 22 august 2003, iar alin. (6) al art. 40 din Legea nr. 41/1994, modificat

prin Legea nr. 533/2003, de aprobare a O.U.G. nr. 71/2003, care nu menționează

că este scutită de la plata taxei radio, cooperația meșteșugărească, a fost adoptată

ulterior, la 11 decembrie 2003; că este o taxă injustă care contravine

prevederilor art. 53 alin. (2) din Constituția României; că în măsura în care

persoana juridică nu beneficiază de serviciul public, nu are obligația de a

plăti taxe (art. 2 pct. 30 din Legea nr. 500/2002).

Verificând cauza, în funcție

de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.

H.G. nr. 977/2003 a intrat

în vigoare la data de 27 august 2003 (M. Of. nr. 607/27.08.2003). Aceasta a

fost emisă în executarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și

funcționarea S.R.R. și S.R.Tv., republicată, cu modificările ulterioare.

Prin O.U.G. nr. 71/2003, (M.

Of. nr. 606/26.08.2003), a fost modificat art. 40 din Legea nr. 41/1994.

Astfel, la alin. (2) și (3)

de la art. 40 se prevede că persoanele fizice și juridice au obligația să

plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune, în calitate de

beneficiari ai acestui serviciu. Se menționează, totodată, și faptul că unele

persoane fizice sunt exceptate de la plata taxei.

Textul legal nu exceptează

de la plata taxei nici o persoană juridică, astfel încât nici cooperația

meșteșugărească nu este exceptată.

Cum H.G. nr. 977/2003 a fost

dată în executarea acestui text legal, se constată că a fost emisă ulterior

legii, respectiv după apariția O.U.G. nr. 71/2003, și nu anterior, cum susține

recurenta.

Este real faptul că prin

Legea nr. 533/2003 s-au adus alte modificări art. 40 din Legea nr. 41/1994,

însă hotărârea de guvern atacată a fost emisă în baza art. 40 din Legea nr. 41/1994,

în forma în vigoare la data apariției hotărârii (27 august 2003).

Împrejurarea că în H.G. nr. 977/2003,

în art. 3 alin. (2), nu se precizează, astfel cum precizează art. 40 alin. (3)

din Legea nr. 41/1994, modificată prin O.U.G. nr. 71/2003, că persoanele

juridice au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de

radiodifuziune, dacă sunt beneficiare a acestuia, nu reprezintă o încălcare a

legii.

Așa cum s-a arătat mai sus, art.

40 din lege nu exceptează nici o persoană juridică de la plata taxei

(exceptează numai unele persoane fizice), rațiune pentru care textul hotărârii

de guvern se constată că este conform textului legal menționat.

Întrucât că actul administrativ

atacat nu încalcă legea în executarea căreia a fost emis, celelalte susțineri

ale recurentei nu se mai analizează.

Pentru considerentele

expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de

recurs care să fie analizate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Asociația U. București împotriva sentinței civile nr. 35 din 14 ianuarie

2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 aprilie 2005.