ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4050/2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 525 din 19

aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 6371/2003,Tribunalul București, secția

I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării

juridice a faptei săvârșite de inculpatul D.M.N., din art. 211 alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2

1

)

lit. a) și c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., text în baza căruia l-a

condamnat pe inculpat la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea

art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost

computată la zi reținerea și arestarea preventivă începând de la 3 decembrie

2003 și a fost menținută arestarea preventivă conform art. 350 C. proc. pen.

A fost admisă acțiunea civilă

formulată de partea vătămată G.M. în nume propriu și în calitate de reprezentantă

legală a minorului A.G.M., dispunându-se obligarea inculpatului la plata

următoarelor sume: 25 milioane lei reprezentând contravaloarea bunurilor

sustrase, contravaloarea în lei a 5.000 Euro, la data plății efective; 6,5

milioane lei reprezentând cheltuieli efectuate cu îngrijirea minorului A.G.M.

și 10 milioane lei daune morale în favoarea minorului.

În considerentele hotărârii,

instanța a reținut că la data de 24 noiembrie 2003, inculpatul D.M.N. împreună

cu o persoană numită S. au intrat în apartamentul părții vătămate G.M., în care

se afla fiul acesteia A.G.M., și prin exercitarea unor acte de violență asupra

acestuia au sustras suma de 5.000 Euro, o cameră video, un mini radio și alte

bunuri. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 210 milioane

lei. Inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie.

Prin decizia penală nr. 386/ a din

24 mai 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat, menținând arestarea preventivă a

acestuia și computând în continuare detenția.

Curtea de Apel a reținut că instanța

de fond a individualizat corect pedeapsa având în vedere toate criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., iar, sub aspect civil, despăgubirile acordate au

fost bine stabilite în raport cu probele administrate.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul a declarat recurs, invocând aceleași motive susținute în apel, și

anume, greșita individualizare a pedepsei în raport cu art. 72 C. pen. (cazul

prevăzut de art. 385

9

pct. 14) și aplicarea greșită a legii în modul

de rezolvare a acțiunii civile (art. 385

9

pct. 17

1

C.

proc. pen.).

Înalta Curte, examinând cauza sub

aspectele invocate, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce

urmează:

Referitor la individualizarea

pedepsei, se reține că ambele instanțe au ținut seama de criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., deoarece au avut în vedere atât

gradul de pericol social deosebit al infracțiunii de tâlhărie comisă de

inculpat (prin agresarea fizică a unui minor pe care îl cunoștea, pătrunderea

în locuința acestuia însoțit de un alt infractor, sustragerea unor bunuri de

valoare, parțial menționate de minorul traumatizat), cât și persoana

inculpatului, infractor recidivist. Astfel, în raport cu aceste criterii,

Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare a fost bine

individualizată.

Și sub aspectul modului de rezolvare

a acțiunii civile, hotărârile pronunțate de cele două instanțe au suport

probator, respectiv, actele prezentate de partea vătămată G.M., declarația

minorului, recunoașterea parțială a inculpatului.

De asemenea, acordarea daunelor

morale este justificată, minorul fiind traumatizat de violențele exercitate

asupra sa de inculpat și însoțitorul său, precum și de sustragerea bunurilor

aparținând mamei sale. Totodată, este corectă și acordarea unor despăgubiri

pentru îngrijirea minorului.

Pentru aceste motive, recursul

declarat de inculpat este nefondat și urmează a fi respins.

Conform art. 88 C. pen., se va scade

din pedeapsă durata arestării preventive începând de la 3 decembrie 2003 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.M.N. împotriva deciziei penale nr. 386/ A din 24 mai

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 3 decembrie 2003 la 3 august 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

august 2004.