ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1775/2005

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, la 1 august 2003, reclamantul F.V. a solicitat, în contradictoriu

cu Casa Județeană de Pensii Mureș, anularea hotărârii nr. 5064 din 12 iunie

2003, emisă de aceasta și obligarea la emiterea unei alte hotărâri prin care

să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 13

aprilie 1953 - 13 aprilie 1956, cât a efectuat stagiul militar în detașamente

de muncă.

Prin sentința civilă nr. 358 din 22 septembrie

2003, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată

și a obligat Casa Județeană de Pensii să acorde reclamantului, drepturile

prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru intervalul de timp mai sus menționat.

Recursul declarat de autoritatea de

pensii a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1668

din 29 aprilie 2004 și în consecință, sentința primei instanțe a fost casată,

iar pe fond acțiunea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată.

În motivare, instanța supremă a

reținut, în esență, că de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002

beneficiază potrivit art. 1, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul

militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii, în perioada 1950 - 1961, nu și cele din structura Ministerului Forțelor

Armate, cum este cazul reclamantului.

Împotriva acestei decizii

irevocabile, a fost formulată prezenta contestație în anulare, contestatorul

susținând că dezlegarea dată este rezultatul unei grave greșeli, dovadă fiind

alte hotărâri judecătorești în care s-au recunoscut drepturile prevăzute de

Legea nr. 309/2002, și celor care au prestat muncă în cadrul unor unități

militare.

Contestația în anulare este

nefondată.

Art. 318 C. proc. civ., se referă la

greșeli materiale, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor de

interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident

procedural.

Interpretarea unor prevederi legale

sau împrejurarea că în cazuri similare s-au pronunțat alte soluții, excede

motivul de contestație în anulare prevăzută de art. 318 C. proc. civ.

Cât privește invocarea prin

contestația în anulare, și a prevederilor art. 317 C. proc. civ., Înalta Curte

constată că aceasta are caracter formal, întrucât în petitul cererii nu se

evocă vreunul din cazurile prevăzute de acest text de lege.

În raport cu cele anterior

prezentate, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată

de F.V. împotriva deciziei nr. 1668 din 29 aprilie 2004, a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 martie 2005.