ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4934/2004

Deliberând asupra recursului în anulare de față: Reclamanta SC C. SRL a solicitat anularea licitației publice anunțată la 9 septembrie 2002, organizată de pârâta R.A.A. Tg. Mureș motivat de faptul că a încheiat cu pârâta contractul de antrepriză nr. 19 din 27 decembrie 1999 având ca obiect realizarea obiectivului „Extindere aerogară cu pavilion plecări flux internațional”. Beneficiarul a solicitat schimbarea materialelor la lucrările de tâmplărie respectiv folosirea aluminiului, fapt ce a determinat modificări succesive ale soluțiilor tehnice și schimbarea furnizorilor. Deși a primit asigurări că va continua contractul, pârâta a publicat la data de 4 septembrie 2002 anunțul de organizare a unei noi licitații pentru realizarea unei noi licitații, lipsind de efecte contractul inițial.

Tribunalul Mureș, prin sentința comercială nr. 3502 din 14 noiembrie 2002, a respins excepția lipsei calității procesuale active, a admis acțiunea și a dispus anularea licitației publice, publicarea în M. Of. a dispozițiilor hotărârii pe cheltuiala pârâtei și a obligat-o pe pârâtă să respecte clauzele contractului nr. 19/1999. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că există interes pentru reclamantă, întrucât lucrările de tâmplărie din aluminiu fac parte din obiectivul „Extindere aeroport”, iar prin adjudecarea acestor lucrări de către altă societate, o parte din contractul nr. 19/1990 rămâne fără obiect. Se precizează că, în măsura în care contractul nu a fost reziliat, pârâta nu poate organiza o nouă licitație pentru atribuirea unei părți din lucrările ce formează obiectul acestuia.

Instanța a reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 20 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 60/2001 privind termenul de 15 zile de la data publicării din 9 septembrie 2002 și până la data organizării licitației, art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 60/2001 potrivit căruia pârâta avea obligația de a suspenda procedura de achiziție publică și aceasta nu s-a conformat. Se mai arată că s-a produs o modificare a caietului de sarcini și conform art. 4.1 și 2.14 din contract, pârâta putea cere aprobarea de cheltuieli suplimentare. Sentința a fost atacată cu recurs de către pârâtă, invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și art. 304 C. proc. civ. Se susține că, pe de o parte s-a considerat că raportul juridic nu este guvernat de O.U.G.

nr. 60/2001, apărută după încheierea contractului nr. 19/1999, dar interesul reclamantei pentru promovarea acțiunii este justificat prin dispozițiile art. 88 din O.U.G. nr. 60/2001. Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia nr. 161 din 6 martie 2003, a respins, ca nefondat, recursul pârâtei reținând că în cauză se aplică O.G. nr. 12/1993 și nu O.U.G. nr. 60/2001 neexistând nici o contradicție în hotărâre, deoarece trebuie făcută distincție între normele care reglementează contractele și cele aplicabile procedurii de achiziții publice în vigoare în raport de care se apreciază interesul promovării acțiunii. Se arată că a fost încheiat contractul sub vechea reglementare iar pârâta a încălcat principiul potrivit căruia contractul este legea părților, prevăzut de art. 969 C. civ., nerespectând clauzele contractului și derulând procedura de achiziție publică ulterioară deși tâmplăria de aluminiu făcea și obiectul contractului anterior.

Se mai reține că legitimarea procesuală se analizează pe baza O.U.G. nr. 60/2001 pentru că se atacă a doua licitație iar în art. 81 alin. (1) din acest act normativ, se prevede că orice persoană fizică sau juridică ce justifică un interes legitim poate cere anularea licitației. Și reaua credință a pârâtei este relevată constând în nerespectarea clauzelor contractuale; potrivit art. 2.14 din contract, când antreprenorul se confruntă cu alte condiții decât cele din contract, beneficiarul va consemna aceste lucrări antreprenorului și va plăti cheltuieli suplimentare. Decizia din recurs a fost atacată cu recurs în anulare de către procurorul general care susține că, în mod greșit a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale active întrucât eliminarea concurenței nu este un interes legitim.

Se mai arată că reclamanta nu a fost vătămată direct prin neîndeplinirea formalităților de publicitate. Referitor la art. 85.1 din O.U.G. 60/2001 privind suspendarea procedurii de achiziție, se precizează că există excepții la aceste dispoziții, respectiv art. 85.4 lit. c) din O.U.G. nr. 60/2001 potrivit cărora autoritatea contractantă poate să nu suspende procedura când contestarea nu este justificată. Este criticată decizia și pentru încălcarea art. 81.2 din O.U.G. nr. 60/2001, întrucât acțiunea pentru anularea unui act nelegal se introduce numai după epuizarea căii de atac a contestației pe cale administrativă, astfel că în mod greșit s-au anulat și actele subsecvente licitației. De asemenea, în mod greșit a fost aplicat art. 103 din O.U.G.

nr. 60/2001, deoarece art. 2.25 alin. (2) din contract prevede că, în cazul neexecutării obligației de către reclamantă, pârâta poate plăti sau angaja alți contractanți pentru executarea acestor lucrări. Așadar acțiunea beneficiarului de a înlocui parțial contractul nu este condiționată de rezilierea prealabilă a contractului anterior ci doar de punerea în întârziere care s-a făcut. Recursul în anulare este nefondat pentru următoarele considerente: În ce privește excepția lipsei calității procesuale active, reclamanta are un interes legitim și anume acela de a realiza contractul pe care l-a încheiat și care rămâne parțial fără obiect dacă se menține cea de-a doua licitație; aceasta nu înseamnă în nici un caz, că reclamanta încearcă să elimine concurența.

Corect au motivat instanța de fond și cea de apel legitimarea procesuală activă a reclamantei raportându-se la art. 81 alin. (1) din O.U.G. nr. 60/2001 care permite oricărei persoane care are un interes legitim să atace o achiziție publică prin care riscă să sufere sau a suferit un prejudiciu. Susținerea privind nevătămarea directă a reclamantei prin neîndeplinirea formalităților de publicitate nu este întemeiată, întrucât legiuitorul când a îngăduit oricărei persoane care justifică un interes legitim să atace o achiziție publică prejudiciabilă nu a limitat motivele pentru care poate fi cerută nulitatea licitației, iar încălcarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din O.U.G. 60/2001 este un motiv de nulitate.

Referitor la obligativitatea suspendării procedurii de achiziție prevăzută de art. 85.1 din O.U.G. nr. 60/2001 și la excepția de la această regulă din aliniatul 4 lit. c) a aceluiași articol, se constată că instanțele nu au ignorat excepția ci au subliniat faptul că aprecierea autorității contractante de a nu suspenda procedura a fost greșită în condițiile concrete de speță. Nici critica referitoare la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 81.2 din O.U.G. nr. 60/2001 referitor la anularea actelor subsecvente nu este întemeiată, întrucât indiferent de contestația administrativă, nici unul din aceste acte nu poate fi menținut dacă licitația în baza cărora s-au încheiat a fost anulată.

În ce privește posibilitatea pârâtei de a plăti sau angaja alți contractanți pentru executarea lucrărilor neexecutate de reclamantă, prevăzută în art. 2.25 alin. (2) din contract, se reține că motivația pârâtei în organizarea unei licitații a fost aceea a depășirii nivelului de cheltuieli propuse de reclamantă pentru tâmplăria din aluminiu și nu neexecutarea lucrărilor de către aceasta, astfel că nu au fost încălcate dispozițiile art. 103 din O.U.G. nr. 60/2001. În ipoteza evidențiată opera art. 4.1 și art. 2.14 din contract, când pârâta putea cere aprobare de cheltuieli suplimentare ori acest fapt nu s-a dovedit. Este greșită susținerea potrivit căreia beneficiarul poate înlocui parțial contractul prin simpla punere în întârziere nefiind necesară rezilierea prealabilă a contractului tocmai pentru că există clauze contractuale care reglementează situația în care s-ar produce o modificare a caietului de sarcini (art. 2.14 din contract).

Negăsindu-se întemeiate criticile din recursul în anulare acesta urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul în anularea sentinței nr. 3502 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, și a deciziei nr. 161 din 6 martie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2004.