ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4934/2004

Deliberând asupra recursului

în anulare de față:

Reclamanta SC C. SRL a

solicitat anularea licitației publice anunțată la 9 septembrie 2002, organizată

de pârâta R.A.A. Tg. Mureș motivat de faptul că a încheiat cu pârâta contractul

de antrepriză nr. 19 din 27 decembrie 1999 având ca obiect realizarea

obiectivului „Extindere aerogară cu pavilion plecări flux internațional”.

Beneficiarul a solicitat

schimbarea materialelor la lucrările de tâmplărie respectiv folosirea

aluminiului, fapt ce a determinat modificări succesive ale soluțiilor tehnice

și schimbarea furnizorilor. Deși a primit asigurări că va continua contractul,

pârâta a publicat la data de 4 septembrie 2002 anunțul de organizare a unei noi

licitații pentru realizarea unei noi licitații, lipsind de efecte contractul

inițial.

Tribunalul Mureș, prin

sentința comercială nr. 3502 din 14 noiembrie 2002, a respins excepția lipsei

calității procesuale active, a admis acțiunea și a dispus anularea licitației

publice, publicarea în M. Of. a dispozițiilor hotărârii pe cheltuiala pârâtei

și a obligat-o pe pârâtă să respecte clauzele contractului nr. 19/1999.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că există interes pentru reclamantă,

întrucât lucrările de tâmplărie din aluminiu fac parte din obiectivul

„Extindere aeroport”, iar prin adjudecarea acestor lucrări de către altă

societate, o parte din contractul nr. 19/1990 rămâne fără obiect.

Se precizează că, în măsura

în care contractul nu a fost reziliat, pârâta nu poate organiza o nouă

licitație pentru atribuirea unei părți din lucrările ce formează obiectul

acestuia.

Instanța a reținut că au

fost încălcate dispozițiile art. 20 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 60/2001

privind termenul de 15 zile de la data publicării din 9 septembrie 2002 și până

la data organizării licitației, art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 60/2001

potrivit căruia pârâta avea obligația de a suspenda procedura de achiziție

publică și aceasta nu s-a conformat.

Se mai arată că s-a produs o

modificare a caietului de sarcini și conform art. 4.1 și 2.14 din contract,

pârâta putea cere aprobarea de cheltuieli suplimentare.

Sentința a fost atacată cu

recurs de către pârâtă, invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 9

și art. 304 C. proc. civ.

Se susține că, pe de o parte

s-a considerat că raportul juridic nu este guvernat de O.U.G. nr. 60/2001,

apărută după încheierea contractului nr. 19/1999, dar interesul reclamantei

pentru promovarea acțiunii este justificat prin dispozițiile art. 88 din O.U.G.

nr. 60/2001.

Curtea de Apel Târgu Mureș,

prin decizia nr. 161 din 6 martie 2003, a respins, ca nefondat, recursul

pârâtei reținând că în cauză se aplică O.G. nr. 12/1993 și nu O.U.G. nr.

60/2001 neexistând nici o contradicție în hotărâre, deoarece trebuie făcută

distincție între normele care reglementează contractele și cele aplicabile

procedurii de achiziții publice în vigoare în raport de care se apreciază

interesul promovării acțiunii.

Se arată că a fost încheiat

contractul sub vechea reglementare iar pârâta a încălcat principiul potrivit

căruia contractul este legea părților, prevăzut de art. 969 C. civ.,

nerespectând clauzele contractului și derulând procedura de achiziție publică

ulterioară deși tâmplăria de aluminiu făcea și obiectul contractului anterior.

Se mai reține că legitimarea

procesuală se analizează pe baza O.U.G. nr. 60/2001 pentru că se atacă a doua

licitație iar în art. 81 alin. (1) din acest act normativ, se prevede că orice

persoană fizică sau juridică ce justifică un interes legitim poate cere

anularea licitației.

Și reaua credință a pârâtei

este relevată constând în nerespectarea clauzelor contractuale; potrivit art.

2.14 din contract, când antreprenorul se confruntă cu alte condiții decât cele

din contract, beneficiarul va consemna aceste lucrări antreprenorului și va

plăti cheltuieli suplimentare.

Decizia din recurs a fost

atacată cu recurs în anulare de către procurorul general care susține că, în

mod greșit a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale active

întrucât eliminarea concurenței nu este un interes legitim.

Se mai arată că reclamanta

nu a fost vătămată direct prin neîndeplinirea formalităților de publicitate.

Referitor la art. 85.1 din

O.U.G. 60/2001 privind suspendarea procedurii de achiziție, se precizează că

există excepții la aceste dispoziții, respectiv art. 85.4 lit. c) din O.U.G.

nr. 60/2001 potrivit cărora autoritatea contractantă poate să nu suspende

procedura când contestarea nu este justificată.

Este criticată decizia și

pentru încălcarea art. 81.2 din O.U.G. nr. 60/2001, întrucât acțiunea pentru

anularea unui act nelegal se introduce numai după epuizarea căii de atac a

contestației pe cale administrativă, astfel că în mod greșit s-au anulat și

actele subsecvente licitației.

De asemenea, în mod greșit a

fost aplicat art. 103 din O.U.G. nr. 60/2001, deoarece art. 2.25 alin. (2) din

contract prevede că, în cazul neexecutării obligației de către reclamantă,

pârâta poate plăti sau angaja alți contractanți pentru executarea acestor

lucrări.

Așadar acțiunea

beneficiarului de a înlocui parțial contractul nu este condiționată de

rezilierea prealabilă a contractului anterior ci doar de punerea în întârziere

care s-a făcut.

Recursul în anulare este

nefondat pentru următoarele considerente:

În ce privește excepția

lipsei calității procesuale active, reclamanta are un interes legitim și anume

acela de a realiza contractul pe care l-a încheiat și care rămâne parțial fără

obiect dacă se menține cea de-a doua licitație; aceasta nu înseamnă în nici un

caz, că reclamanta încearcă să elimine concurența.

Corect au motivat instanța

de fond și cea de apel legitimarea procesuală activă a reclamantei raportându-se

la art. 81 alin. (1) din O.U.G. nr. 60/2001 care permite oricărei persoane care

are un interes legitim să atace o achiziție publică prin care riscă să sufere

sau a suferit un prejudiciu.

Susținerea privind

nevătămarea directă a reclamantei prin neîndeplinirea formalităților de

publicitate nu este întemeiată, întrucât legiuitorul când a îngăduit oricărei

persoane care justifică un interes legitim să atace o achiziție publică

prejudiciabilă nu a limitat motivele pentru care poate fi cerută nulitatea

licitației, iar încălcarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din O.U.G.

60/2001 este un motiv de nulitate.

Referitor la obligativitatea

suspendării procedurii de achiziție prevăzută de art. 85.1 din O.U.G. nr.

60/2001 și la excepția de la această regulă din aliniatul 4 lit. c) a aceluiași

articol, se constată că instanțele nu au ignorat excepția ci au subliniat

faptul că aprecierea autorității contractante de a nu suspenda procedura a fost

greșită în condițiile concrete de speță.

Nici critica referitoare la

pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 81.2 din O.U.G. nr. 60/2001 referitor

la anularea actelor subsecvente nu este întemeiată, întrucât indiferent de

contestația administrativă, nici unul din aceste acte nu poate fi menținut dacă

licitația în baza cărora s-au încheiat a fost anulată.

În ce privește posibilitatea

pârâtei de a plăti sau angaja alți contractanți pentru executarea lucrărilor

neexecutate de reclamantă, prevăzută în art. 2.25 alin. (2) din contract, se

reține că motivația pârâtei în organizarea unei licitații a fost aceea a

depășirii nivelului de cheltuieli propuse de reclamantă pentru tâmplăria din

aluminiu și nu neexecutarea lucrărilor de către aceasta, astfel că nu au fost

încălcate dispozițiile art. 103 din O.U.G. nr. 60/2001.

În ipoteza evidențiată opera

art. 4.1 și art. 2.14 din contract, când pârâta putea cere aprobare de

cheltuieli suplimentare ori acest fapt nu s-a dovedit.

Este greșită susținerea

potrivit căreia beneficiarul poate înlocui parțial contractul prin simpla

punere în întârziere nefiind necesară rezilierea prealabilă a contractului

tocmai pentru că există clauze contractuale care reglementează situația în care

s-ar produce o modificare a caietului de sarcini (art. 2.14 din contract).

Negăsindu-se întemeiate

criticile din recursul în anulare acesta urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul în

anularea sentinței nr. 3502 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, și a deciziei nr. 161 din 6 martie

2003 a Curții de Apel Târgu Mureș declarat de Procurorul General al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 24 noiembrie 2004.