ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4680/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunile formulate la 21 ianuarie 2004 și precizate ulterior reclamanta SC C. SRL Târgu-Mureș, a chemat în judecată pârâta S.N.G.M. R. SA Târgu-Mureș, pentru a fi obligată să încheie cu reclamanta acte adiționale la contractele din 2 octombrie 1990 și din 4 octombrie 1990, pentru executarea lucrărilor în anul 2004, la nivelul valorilor cuprinse în planul de investiții aprobat. S-au format dosarele nr. 375, 378, 376, 387, 388, 377 și 389/2004, iar Tribunalul Mureș, prin încheierea din 28 iunie 2004 a dispus conexarea acestora.

Prin sentința civilă nr. 1543 din 6 iulie 2004, Tribunalul Mureș a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta să încheie cu reclamanta acte adiționale la contractele din 2 octombrie 1990 și din 4 octombrie 1990, pentru stabilirea volumului lucrărilor aferente anului 2004, la nivelul valorilor cuprinse în planul de investiții aprobat, al pârâtei și la 161.773.800 lei cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, între părți, au fost încheiate mai multe contracte pentru executarea unor lucrări, cu același conținut în privința clauzelor și al termenelor de execuție, fixat la 31 decembrie 1992 ori modificat apoi prin procesul verbal din 25 august 1998, în sensul că anual se vor întocmi acte adiționale la contractele inițiale la nivelul valorilor cuprinse în planul de investiții al pârâtei, obligație care a fost însă, respectată dar până în 2003, inclusiv, lucrările nu au fost analizate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta invocând, în esență, nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, deoarece obiectul actelor adiționale și al acțiunii este nedeterminat programul de investiții pe 2004 nefiind defalcat pe contracte ci pe obiective de investiții și fără temei legal, de vreme ce, contractele la care se pretinde încheierea actelor adiționale, au încetat prin ajungere la termen, la data de 31 decembrie 2003, iar terenul pe care ar urma să se facă lucrările a trecut în domeniul public. Totodată, s-a depășit voința părților atunci când s-a reținut că părțile s-au obligat să încheie acte adiționale, în fiecare an până la finalizarea lucrărilor.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat decizia civilă nr. 25/ A din 26 noiembrie 2004, prin care a respins apelul, ca nefondat reținând în esență, că instanța de fond a dat o interpretare corectă convențiilor părților, privitor la conținutul și întinderea obligațiilor raportat și la termenele stabilite, în conformitate cu procesul verbal de negociere din 25 august 1998, iar motivul legat de trecerea terenului în domeniul public nu mai este actual, acesta fiind scos din domeniul public prin O.G nr. 65/2004 și trecut în domeniul privat. Pârâta a formulat recurs întemeiat, în drept, pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

și a susținut că instanța de apel a interpretat greșit actele juridice depuse judecății schimbând înțelesul lămurit al acestora pe deoparte, în privința obiectului celor 7 contracte care a fost modificat sub aspectul termenelor, volumului de lucrări și tarifelor de execuție, iar pe de altă parte obiectul actelor adiționale care se solicita a fi încheiate, la cele 7 contracte nu este determinat sau determinabil, în sensul art. 948 C. civ., fiind necesar ca, în prealabil, părțile să fi căzut de acord asupra valorilor ce urmau a fi contractate, în concret, pe anul 2004, prin fiecare act adițional, în parte, din valoarea globală prevăzută în programul de investire al societății recurente – pârâte, procesul verbal de negociere din 25 august 1998, nefăcând decât să completeze contractele de care se prevalează intimata – reclamantă.

Prin urmare, nici cererile de chemare în judecată nu au obiect. Totodată, actele adiționale, încheiate după această dată au prevăzut în mod expres și explicit un termen de valabilitate al contractelor care a fost confundat de instanță cu termenul de execuție și de punere în funcțiune, P.I.F., a construcțiilor. Astfel din moment ce părțile nu au mai încheiat acte adiționale la cele 7 contracte, prin care să prelungească termenul de valabilitate al celor 7 contracte, acestea au încetat prin ajungere la termen la data de 31 decembrie 2003 și deci, după această dată nu mai subzistă nici obligația de a încheia acte adiționale, sens în care instanța trebuia să interpreteze convențiile, conform art. 978 C. civ., și să fi respins acțiunea.

Recursul este nefondat. Prin contracte s-a stipulat clar obiectul juridic, drepturile și obligațiile părților respectiv, execuția unor lucrări de construcții pentru obiectivul C.P.P. Târgu-Mureș și, corelativ, plata acestora la nivelul planului de investiții, părțile stabilind prin procesul verbal de negociere, ca anual să încheie acte adiționale ceea ce au și făcut, precizând volumul lucrărilor și contravaloarea în perioada 1998 – 2003. Prin acțiunea promovată s-a solicitat tocmai obligarea la încheierea unui act adițional pentru anul 2004, cu prestații sinalagmatice, constând în executarea volumului de lucrări care se circumscrie planului de investiții necesar finalizării investiției în schimbul prețului de 50.000.000 lei.

Prin urmare, critica privind încălcarea dispozițiilor art. 948 C. civ., respectiv a neluării în considerare a cerinței ca obiectul convenției să fie determinat sau determinabil este nefondată, obiectul juridic al convenției neconfundându-se cu obiectul material al acesteia. O altă critică vizează interpretarea dată convențiilor din punct de vedere al existenței, întinderii, modificării și stingerii raporturilor contractuale susținându-se că acestea au încetat prin ajungerea la termen încât nu mai există temei pentru încheierea unor acte adiționale, iar acțiunea este lipsită de obiect.

Nici această critică nu este justificată instanța de apel dând interpretarea corespunzătoare voinței părților, din probe reeșind fără echivoc faptul că părțile au avut în vedere executarea integrală a obiectului, durata de executare prelungindu-se până la punerea în funcțiune a obiectivului, potrivit procesului verbal de negociere, iar refuzul recurentei de a încheia actul adițional pentru anul 2004 justifică formularea cererii de chemare în judecată al cărei obiect constă în protecția acestui drept. Cât privește neluarea în considerare a dovezilor de la dosar privind situația juridică a terenului acesta a revenit în proprietatea societății recurente. Prin urmare, motivele invocate în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., sunt nefondate. Recurenta a mai invocat și motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., fără a indica însă, în concret, care sunt probele sau apărările pe care instanța nu le-a analizat. Așa fiind, recursul este nefondat și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins. Văzând și art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga recurenta către intimată la cheltuieli de judecată ocazionate în soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, S.N.G.N. R. SA Mediaș, împotriva deciziei nr. 215 din 26 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș. Obligă recurenta S.N.G.N. R. SA Mediaș la plata sumei de 9.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata – reclamantă, SC C. SRL Târgu-Mureș. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2005.