ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4680/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunile formulate la 21

ianuarie 2004 și precizate ulterior reclamanta SC C. SRL Târgu-Mureș, a chemat

în judecată pârâta S.N.G.M. R. SA Târgu-Mureș, pentru a fi obligată să încheie

cu reclamanta acte adiționale la contractele din 2 octombrie 1990 și din 4

octombrie 1990, pentru executarea lucrărilor în anul 2004, la nivelul valorilor

cuprinse în planul de investiții aprobat.

S-au format dosarele nr. 375, 378,

376, 387, 388, 377 și 389/2004, iar Tribunalul Mureș, prin încheierea din 28

iunie 2004 a dispus conexarea acestora.

Prin sentința civilă nr. 1543 din 6

iulie 2004, Tribunalul Mureș a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta să

încheie cu reclamanta acte adiționale la contractele din 2 octombrie 1990 și

din 4 octombrie 1990, pentru stabilirea volumului lucrărilor aferente anului

2004, la nivelul valorilor cuprinse în planul de investiții aprobat, al pârâtei

și la 161.773.800 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că, între părți, au fost încheiate mai multe contracte

pentru executarea unor lucrări, cu același conținut în privința clauzelor și al

termenelor de execuție, fixat la 31 decembrie 1992 ori modificat apoi prin

procesul verbal din 25 august 1998, în sensul că anual se vor întocmi acte

adiționale la contractele inițiale la nivelul valorilor cuprinse în planul de

investiții al pârâtei, obligație care a fost însă, respectată dar până în 2003,

inclusiv, lucrările nu au fost analizate.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel pârâta invocând, în esență, nelegalitatea și netemeinicia

hotărârii, deoarece obiectul actelor adiționale și al acțiunii este

nedeterminat programul de investiții pe 2004 nefiind defalcat pe contracte ci

pe obiective de investiții și fără temei legal, de vreme ce, contractele la

care se pretinde încheierea actelor adiționale, au încetat prin ajungere la

termen, la data de 31 decembrie 2003, iar terenul pe care ar urma să se facă

lucrările a trecut în domeniul public.

Totodată, s-a depășit voința

părților atunci când s-a reținut că părțile s-au obligat să încheie acte

adiționale, în fiecare an până la finalizarea lucrărilor.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială

și de contencios administrativ, a pronunțat decizia civilă nr. 25/ A din 26

noiembrie 2004, prin care a respins apelul, ca nefondat reținând în esență, că

instanța de fond a dat o interpretare corectă convențiilor părților, privitor

la conținutul și întinderea obligațiilor raportat și la termenele stabilite, în

conformitate cu procesul verbal de negociere din 25 august 1998, iar motivul

legat de trecerea terenului în domeniul public nu mai este actual, acesta fiind

scos din domeniul public prin O.G nr. 65/2004 și trecut în domeniul privat.

Pârâta a formulat recurs întemeiat,

în drept, pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. și a susținut

că instanța de apel a interpretat greșit actele juridice depuse judecății

schimbând înțelesul lămurit al acestora pe deoparte, în privința obiectului

celor 7 contracte care a fost modificat sub aspectul termenelor, volumului de

lucrări și tarifelor de execuție, iar pe de altă parte obiectul actelor

adiționale care se solicita a fi încheiate, la cele 7 contracte nu este

determinat sau determinabil, în sensul art. 948 C. civ., fiind necesar ca, în

prealabil, părțile să fi căzut de acord asupra valorilor ce urmau a fi

contractate, în concret, pe anul 2004, prin fiecare act adițional, în parte,

din valoarea globală prevăzută în programul de investire al societății

recurente – pârâte, procesul verbal de negociere din 25 august 1998, nefăcând

decât să completeze contractele de care se prevalează intimata – reclamantă.

Prin urmare, nici cererile de

chemare în judecată nu au obiect.

Totodată, actele adiționale,

încheiate după această dată au prevăzut în mod expres și explicit un termen de

valabilitate al contractelor care a fost confundat de instanță cu termenul de

execuție și de punere în funcțiune, P.I.F., a construcțiilor.

Astfel din moment ce părțile nu au

mai încheiat acte adiționale la cele 7 contracte, prin care să prelungească termenul

de valabilitate al celor 7 contracte, acestea au încetat prin ajungere la

termen la data de 31 decembrie 2003 și deci, după această dată nu mai subzistă

nici obligația de a încheia acte adiționale, sens în care instanța trebuia să

interpreteze convențiile, conform art. 978 C. civ., și să fi respins acțiunea.

Recursul este nefondat.

Prin contracte s-a stipulat clar

obiectul juridic, drepturile și obligațiile părților respectiv, execuția unor

lucrări de construcții pentru obiectivul C.P.P. Târgu-Mureș și, corelativ,

plata acestora la nivelul planului de investiții, părțile stabilind prin

procesul verbal de negociere, ca anual să încheie acte adiționale ceea ce au și

făcut, precizând volumul lucrărilor și contravaloarea în perioada 1998 – 2003.

Prin acțiunea promovată s-a

solicitat tocmai obligarea la încheierea unui act adițional pentru anul 2004,

cu prestații sinalagmatice, constând în executarea volumului de lucrări care se

circumscrie planului de investiții necesar finalizării investiției în schimbul prețului

de 50.000.000 lei.

Prin urmare, critica privind

încălcarea dispozițiilor art. 948 C. civ., respectiv a neluării în considerare

a cerinței ca obiectul convenției să fie determinat sau determinabil este

nefondată, obiectul juridic al convenției neconfundându-se cu obiectul material

al acesteia.

O altă critică vizează interpretarea

dată convențiilor din punct de vedere al existenței, întinderii, modificării și

stingerii raporturilor contractuale susținându-se că acestea au încetat prin

ajungerea la termen încât nu mai există temei pentru încheierea unor acte

adiționale, iar acțiunea este lipsită de obiect.

Nici această critică nu este

justificată instanța de apel dând interpretarea corespunzătoare voinței

părților, din probe reeșind fără echivoc faptul că părțile au avut în vedere

executarea integrală a obiectului, durata de executare prelungindu-se până la

punerea în funcțiune a obiectivului, potrivit procesului verbal de negociere,

iar refuzul recurentei de a încheia actul adițional pentru anul 2004 justifică

formularea cererii de chemare în judecată al cărei obiect constă în protecția

acestui drept.

Cât privește neluarea în considerare

a dovezilor de la dosar privind situația juridică a terenului acesta a revenit

în proprietatea societății recurente.

Prin urmare, motivele invocate în

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., sunt nefondate.

Recurenta a mai invocat și motivul

prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., fără a indica însă, în concret,

care sunt probele sau apărările pe care instanța nu le-a analizat.

Așa fiind, recursul este nefondat și

în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins.

Văzând și art. 274 C. proc. civ.,

urmează a obliga recurenta către intimată la cheltuieli de judecată ocazionate

în soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta, S.N.G.N. R. SA Mediaș, împotriva deciziei nr. 215 din 26

noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș.

Obligă recurenta S.N.G.N. R. SA

Mediaș la plata sumei de 9.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către

intimata – reclamantă, SC C. SRL Târgu-Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 12 octombrie 2005.