Decizia nr. 5589/2005 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs împotriva sentinței nr. 1902/2004 a Tribunalului Mureș

Expertizele (rapoartele) întocmite de cei doi experți, D.S.R. și H.Z., s-au comunicat reprezentanților părților în ședința de judecată din 30 iunie 2004. La termenul acordat, când obiecțiunile pârâtelor s-au apreciat ca neconcludente în raport de dispozițiile art. 212 C. proc. civ., constatând că expertiza contrarie nu s-a solicitat în termen, instanța a închis dezbaterile, și, respingând cererea pârâtelor de redeschidere a lor, a acordat termenul prevăzut de art. 156 C. proc. civ., pentru depunerea concluziilor scrise, așa încât dreptul de apărare al acestora nu a fost încălcat.

Excepțiile invocate au fost corect respinse, cu precizarea că, la baza încheierii contractului de antrepriză a stat mandatul emis de C.E.C. București, ai cărui reprezentanți au semnat și parafat contractul, reprezentanții sucursalei angajând în baza mandatului primit, societatea bancară centrală, calitatea procesuală justificându-se chiar și numai pentru opozabilitatea hotărârii.

Excepția prematurității acțiunii a fost rezolvată legal în raport de prevederile art. 720 1 C. proc. civ., actul de conciliere fiind comunicat și C.E.C. București, iar excepția nulității acțiunii pentru lipsa obiectului a fost și ea legal respinsă de prima instanță.

Și pe fond soluția primei instanțe este corectă, aceasta reținând pe baza probelor administrate că în măsura în care învestitorul nu și-a respectat în mod culpabil obligațiile contractuale el putea invoca în temeiul art. 16 din contract rezilierea lui și să convoace comisia de recepție cantitativă și calitativă a lucrărilor executate.

Soluția asupra capătului de cerere privind acordarea beneficiului nerealizat s-a apreciat a fi și ea corectă în raport de prevederile art. 969 și 1084 și următoarele C. civ., iar cererea de restituire a garanției de buna execuție și organizare șantier, în lipsa unei baze legale sau contractuale corect a fost respinsă. În contra deciziei menționate, ambele pârâte au declarat recurs. I. Recurenta C.E.C. sucursala Târgu-Mureș, critică decizia atacată invocând în genere prevederile art. 304 pct. 6, 7, 9 și 10 C. proc. civ., solicitând modificarea acesteia și pe fond respingerea acțiunii pentru motivele care urmează: 1. Cu privire la soluționarea excepțiilor: - reclamanta, prin modificarea obiectului cererii de chemare în judecată la 25 februarie 2000 era decăzută din dreptul de a mai solicita sume de bani, cererea fiind tardivă; și pe fond cererea de obligare la beneficiul nerealizat este neîntemeiată, deoarece, față de cauza de încetare a contractului, ajungere la termen, refuzul beneficiarului de a-l prelungi nu poate fi interpretat ca o neexecutare, cauza de încetare nefiind rezilierea; - neîndeplinirea procedurii prealabile de conciliere cu respectarea întocmai a prevederilor art. 720 C. proc. civ. reclamanta, la data stabilită din 28 octombrie 2002, neprezentând înscrisurile doveditoare pentru suma solicitată; - excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei sucursala Județeană C.E.C. Târgu-Mureș, trebuia admisă în raport de dispozițiile art. 3 lit. d) din Legea nr. 58/1998, legea bancară, ca de altfel și excepția lipsei de obiect a cauzei, conform art. 133 alin. (1) C. proc. civ., întrucât cererile accesorii nu prevăd intervalul de timp pentru care se solicită suma de bani. 2. Cu privire la administrarea probelor. - sub aspectul administrării probelor, în fața instanței de fond, la ultimul termen, cauza nu era lămurită, reclamanta nedepunând la dosar documentele pe care și-a întemeiat acțiunea, acțiune care, în raport de art. 1169 C. civ., trebuia respinsă; - obiectivele expertizelor ce au fost administrate la instanța de fond nu au fost respectate, impunându-se efectuarea unei contraexpertize, iar caracterul cert și lichid al creanței nu a fost dovedit. 3. Cu privire la soluționarea cererii de reexaminare. Recurenta mai critică decizia și sub aspectul respingerii cererii de reexaminare a taxei de timbru care, în raport de art. 8 din Legea nr. 66/1996 și art. 17 lit. p) din Legea nr. 146/1997 trebuia admisă. II Recurenta C.E.C. SA București critică decizia atacată pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., invocând următoarele: 1. încălcarea dispozițiilor art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 8 lit. c) din Legea nr. 66/1996, căile de atac promovate de pârâți fiind scutite de taxa de timbru; 2. nerespectarea întocmai a dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ., în sensul că reclamanta nu a efectuat convocarea la concilierea prealabilă, nu a comunicat în scris pretențiile sale și nu a transmis toate actele doveditoare, acțiunea fiind prematură; 3. greșit a fost introdusă în cauză centrala C.E.C. SA, deoarece contractul în speță a fost încheiat de reclamantă cu sucursala C.E.C. Târgu-Mureș fiind numai vizat de C.E.C., încălcându-se astfel prevederile art. 969 și 973 C. civ., neavând calitate procesuală pasivă; 4. din probatoriul administrat în cauză, rezultă fără echivoc că instanța de apel a avut o reprezentare eronată a situației de fapt și contrar documentelor de la dosar, a stabilit că sucursala C.E.C. Târgu-Mureș a refuzat să efectueze recepția parțială a lucrării manifestând dezinteres în soluționarea litigiului pe cale amiabilă; 5. datoriile nu erau exigibile întrucât, pe de o parte părțile nu au stabilit prin contract o scadență a lor, iar pe de altă parte reclamanta nu a emis facturi pentru lucrările executate, conform cu H.G. nr. 831/1997; 6. instanța a apreciat greșit că lucrările trebuiau plătite fără a fi efectuată recepția acestora. Întrucât nu s-au mai alocat fonduri pentru continuarea investiției, lucrările trebuiau considerate finalizate și convocată comisia de recepție, obligarea în acest caz la cheltuieli suplimentare și beneficiu nerealizat fiind neîntemeiată. III. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata SC C. SA a solicitat, în principal, anularea recursurilor ca netimbrate, iar în caz de îndeplinire a obligației respingerea lor ca nefondate și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca legale. Intimata arată că, în speță, contractul de antrepriză a fost prelungit prin 5 acte adiționale, la cererea recurentelor pârâte care nu i-au pus la dispoziție întreaga documentație de execuție și nici n-au asigurat fondurile de învestiții în raport cu volumul lucrărilor executate. Cel de-al 6-lea act adițional de prelungire termen emis la 9 decembrie 2001 nu a fost semnat și avizat de cele două pârâte, iar la 13 septembrie 2002 i-au comunicat că, consiliul de administrație C.E.C. în ședința din 29 iulie 2002 a hotărât încetarea contractului de execuție, deoarece nu s-au aprobat fonduri cu păstrarea organizării de șantier și asigurarea pazei obiectivului. Din acte, se constată realizarea procedurii de conciliere pentru sumele la care pârâtele au fost obligate la plată, actul de conciliere fiind comunicat și pârâtei S.B.C.E.C. C.E.C. SA București. Intimata a mai invocat și tardivitatea recursului declarat de pârâta C.E.C. SA București, conform art. 301 C. proc. civ. Recursurile nu sunt fondate. I. Cu privire la legalitatea motivelor de recurs. Potrivit actualei reglementări procesual civile, sub imperiul cărora au fost pronunțate hotărârile în speță, recursul este o cale extraordinară de atac iar nu una ordinară. Drept urmare, critica hotărârii atacată cu recurs trebuie să se încadreze, sau dezvoltarea ei să poată fi încadrată în una din situațiile prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea hotărârii putându-se cere numai pentru motive de nelegalitate. Din examinarea motivelor de recurs formulate de recurentele pârâte se poate observa că parte din acestea nu întrunesc condiția legalității. Astfel, se află în această situație, motivele formulate de prima pârâtă, recurenta C.E.C. sucursala Târgu-Mureș, grupate sub pct. 2 „cu privire la administrarea probelor” și motivele (criticile) formulate de cea de a doua pârâtă C.E.C. SA București, la pct. 4-6. Aceste motive vizând temeinicia hotărârii atacate cu recurs și cum pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat, ele nu vor fi analizate. II. Cu privire la motivele de nelegalitate. 1. Trebuie mai întâi precizat că ambele recursuri au fost legal timbrate și declarate în termen, apărările intimatei cu acest obiect nefiind susținute de situația din dosar. Motive de nelegalitate comune ambelor recursuri. 2. Soluționarea cererii de neexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru. Potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 modificată, cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se soluționează prin încheiere irevocabilă. Drept urmare, o atare hotărâre nefiind supusă controlului judiciar, critica cu acest obiect nu poate fi primită. 3. Criticile privind soluționarea excepției de prematuritate a acțiunii printr-o aplicare incompletă a prevederilor art. 720 1 C. proc. civ., nu sunt fondate. Instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, la dosar fiind atașat înscrisul care face dovada îndeplinirii procedurii concilierii conform cu art. 720 1 alin. (5) C. proc. civ. 4. Excepțiile privind lipsa calității procesual pasive au primit o rezolvare legală. În ceea ce privește pe pârâta recurentă C.E.C. sucursala Târgu-Mureș, calitatea sa procesual pasivă este dată de calitatea de parte contractantă în contractul dedus judecății, cum în mod corect au reținut instanțele. Deși fără personalitate juridică, sucursala are autonomie gestionară în virtutea căreia se manifestă patrimonial, cu avizul societății care a înființat-o, în speță contractul fiind vizat de C.E.C., fapt care-i conferă și acesteia din urmă calitate procesual pasivă. B. Motive de nelegalitate invocate numai de recurenta C.E.C. sucursala Târgu-Mureș. 5. Instanțele au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., calificând drept completare la acțiune cererea de acordare a unei noi sume de bani, iar nu ca pe o modificare cum greșit susține recurenta, ea nefiind tardiv formulată la 25 februarie 2000.

Obligarea la beneficiul nerealizat a fost și ea corect dispusă de instanțe în virtutea principiului stabilit de art. 1084-1086 C. civ., anume că prejudiciul suferit de creditor datorită neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației trebuia să cuprindă pierderea efectiv suferită și câștigul pe care creditorul nu l-a realizat, fiind fără importanță cauza de încetare a contractului.

În sfârșit, critica cu privire la lipsa de obiect a cererii conform cu art. 133 alin. (1) C. proc. civ., întrucât capetele de cerere accesorii nu prevăd intervalul de timp pentru care se solicită suma de bani nu poate fi primită, o atare carență, chiar dacă ar exista, nu se încadrează în ipoteza textului de lege citat, ea nereprezentând o lipsă a obiectului cererii de chemare în judecată în sensul normei legale. III. Așa fiind, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursurile declarate ca nefondate, menținând ca legală decizia atacată. În baza art. 274 C. proc. civ., va obliga recurentele la plata sumei de 45.502 RON cheltuieli de judecată către intimată.