ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4246/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 7141 din 26 mai

2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea

formulată de reclamanta SC P. SA București, împotriva pârâtei SC P.T.E.C. SRL

București, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 903.448.453 lei,

contravaloare lucrări și suma de 153.376.578 lei penalități de întârziere. S-au

acordat cheltuieli de judecată.

S-a reținut în esență că pârâta nu a

achitat în totalitate contravaloarea lucrărilor de proiectare potrivit

contractului din 13 august 2002, că datorează penalități în conformitate cu

prevederile art. 7.2.3 din contract precum și că cesiunea invocată în apărare

de către pârâtă nu a operat, fiind anulată, împrejurare confirmată ulterior

chiar prin întâmpinarea depusă la dosar.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

sentinței mai sus evocate, a fost anulat ca netimbrat, prin decizia nr. 533 din

24 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția V-a

comercială, în dosar nr. 1598/2004.

Instanța de apel a reținut că deși

apelanta a fost legal citată cu mențiunea achitării timbrajului, aceasta nu s-a

conformat acestei obligații, cererea fiind astfel anulată, potrivit art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

pârâta SC P.T.E.C. SRL București a declarat recurs, cu respectarea termenelor

prevăzute de art. 301 și art. 303 C. proc. civ.

Motivul de casare invocat de către

recurentă vizează încălcarea formelor de procedură, prevăzute sub sancțiunea

nulității, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că instanța de apel a

anulat cererea de apel ca netimbrată, deși comunicarea citației cu mențiunea

timbrajului nu a respectat cerințele prevăzute de art. 91 și art. 92 alin. (1) C.

proc. civ.

Recurenta susține că citația nu este

semnată de nici o persoană autorizată să o primească în numele societății, nu

există o arătare în clar a numelui și prenumelui ori a calității acesteia și

nici nu poartă ștampila societății, contrar prevederilor art. 91 C. proc. civ.

Se mai susține că la prima zi de

înfățișare instanța de apel a refuzat să acorde un termen în vederea achitării

timbrajului, deși au fost invocate încălcările procedurale mai sus amintite, cu

privire la citație.

Pentru aceste motive, recurenta a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu trimitere spre

rejudecarea apelului.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997,

privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia

acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor

judiciare de timbru, prevăzute în acest act normativ, care se plătesc anticipat

sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță.

În speță, apelanta pârâtă nu a

timbrat anticipat cererea, instanța, prin citația aflată la dosar apel

punându-i în vedere să achite timbrajul legal datorat, până la termenul din 24

noiembrie 2004.

Criticile formulate de pârâtă vizând

pronunțarea soluției cu încălcarea normelor de procedură prevăzute de art. 91

și art. 92 alin. (1) C. proc. civ., sunt neîntemeiate, în sensul că actul

procedural în cauză (dosar apel) a fost întocmit cu respectarea cerințelor

legale, prevăzute de art. 92 alin. (4) C. proc. civ., procesul verbal încheiat

de agentul procedural menționând locul afișării, precum și că „nici o persoană

de la pct. 1 nu a fost găsită”.

Mai mult, la termenul de judecată

din 24 noiembrie 2004, a răspuns pentru apelanta pârâtă delegatul societății,

cu mandat, de reprezentare a respectivei societăți, fapt ce indică luarea la

cunoștință a termenului acordat și a mențiunilor de timbraj din citație.

Împrejurarea că instanța de apel a

respins cererea de amânare solicitată de apelantă, pentru timbrare și lipsă de

apărare, apreciind că pârâta a avut suficient timp pentru a-și pregăti apărarea

nu este de natură a conduce la concluzia că a fost încălcat dreptul la apărare

al părții, în raport de obligația stipulată în art. 1 al Legii nr. 146/1997.

Prin urmare, soluția pronunțată de

instanța de apel este legală și temeinică, în raport de considerentele ce

preced, astfel încât, Curtea, în aplicarea art. 312 teza 2 C. proc. civ., va

respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC P.T.E.C. SRL București, împotriva deciziei nr. 533 din 24 noiembrie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 23 septembrie 2005.