ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4828/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 861 din 14

aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Mureș s-a admis acțiunea formulată și

precizată de reclamanții M.V., prin mandatar Z.A., împotriva pârâtelor C.E.C., sucursala

Târgu-Mureș și C.C.E.C. SA București.

Pentru a se pronunța astfel instanța

de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii în raport de dispozițiile

art. 720

1

C. proc. civ. și a reținut, pe fond, că reclamanții au

depozitat la agenția C.E.C. Sărmaș, sume de bani pe care numitul M.D., angajat

al C.E.C. nu le-a depus la C.E.C., conform atribuțiilor de serviciu,

antrenându-se astfel răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, potrivit

art. 1000 alin. (3) C. civ.

Împotriva acestei hotărâri pârâtele

au formulat apel și prin decizia nr. 137/ A din 7 septembrie 2004, Curtea de

Apel Târgu-Mureș, secția comercială și contencios administrativ, a admis apelul

formulat de C.E.C. SA București și a respins, ca nefondat, apelul formulat de C.E.C.

SA, sucursala Târgu-Mureș, a anulat în parte sentința atacată și rejudecând

cauza, a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanți față de pârâta C.C.E.C.

SA București, menținând restul dispozițiilor privind obligațiile de plată numai

în sarcina pârâtei C.E.C. SA, sucursala Târgu-Mureș.

Pentru a se pronunța astfel, a

reținut că C.E.C. SA București nu a fost citată la nici un termen de judecată,

încât s-a dat eficiență dispozițiilor art. 297 alin. (2) și art. 105 C. proc.

civ. și având în vedere totodată, art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a constatat

că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, în cauză, numitul M.D. neavând

calitate de prepus al pârâtei C.E.C. SA București ci al sucursalei Târgu-Mureș.

Cu privire la apelul formulat de C.E.C.,

sucursala Târgu-Mureș a reținut că acesta este nefondat, deoarece scutirea de

plata taxei de timbru a reclamanților este legală în raport de probele cauzei,

s-a realizat procedura concilierii directe conform înscrisului de la dosar, în

respingerea cererii de suspendare a judecății este justificată legal față de

caracterul facultativ al măsurii, prevăzută de art. 244 C. proc. civ.

Pe fond, s-a reținut că instanța de

fond a făcut o apreciere corespunzătoare a probelor și a dispozițiilor art. 1000

alin. (3) C. civ., apelanta fiind răspunzătoare pentru prejudiciul cauzat de

prepusul său în funcția ce i s-a încredințat, prin nedepunerea și însușirea

frauduloasă a sumelor înscrise în contractele de depozit încheiate de

reclamanți cu apelanta.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs pârâta C.E.C., sucursala Târgu-Mureș invocând, în drept, dispozițiile

art. 304 pct. 5, 7, 9 și 10 C. proc. civ.

S-a susținut în cazul primului motiv

de recurs că s-au încălcat dispozițiile legale privind introducerea unor noi

părți în proces prin depunerea la dosarul cauzei de către mandatara Z.A. a unor

precizări de acțiune, participarea altor reclamanți decât cei din acțiunea

introductivă nefiind posibilă decât prin formularea unor cereri de intervenție

în interes propriu cu citarea acestora, încât instanța de apel trebuia să

constate, conform art. 107 C. proc. civ. că s-au încălcat drepturile procesuale

ale acestor părți și să anuleze hotărârea.

Prin al doilea motiv, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 a criticat modul de soluționare a excepției de

prematuritate calificată ca o excepție de inadmisibilitate a acțiunii, raportat

la dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ. și a arătat că instanța de

apel a reținut ca îndeplinită procedura de conciliere prealabilă având în

vedere scopul acesteia chiar dacă în cerere nu s-a precizat valoarea

pretențiilor, nu s-au atașat copii de pe actele doveditoare și nu s-a respectat

termenul prevăzut de lege prealabil introducerii acțiunii în instanță.

Totodată, s-a respins nemotivat

cererea de suspendare a judecării cauzei, care era justificată atât în fapt cât

și în drept, față de împrejurarea că împotriva prepusului societății s-a dispus

începerea urmăririi penale pentru infracțiunile de înșelăciune, fals și

delapidare, fiind incident art. 19 alin. (2) C. proc. civ.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9

și 10 C. proc. civ. a arătat în esență, că nu s-a probat calitatea de deponent

a fiecărui reclamant, instanța de apel neverificând înscrisurile depuse în

probarea acestei calități, în conformitate cu art. 176 și art. 177 C. proc.

civ., nefiind depuse în original sau în copie legalizată, unele sunt nesemnate,

nu există concordanțe între sumele cuprinse în conținutul acestor acte și cele

pretinse, ori potrivit art. 1597 C. civ., depozitul voluntar nu se poate face

decât prin înscris.

De asemenea, sumele despre care

reclamanții afirmă că ar fi fost depuse la C.E.C. nu au ajuns în casieria și

evidențele contabile ale acesteia, încât obligația acestei unități bancare este

lipsită de obiect, sens în care instanța de apel trebuia să admită excepția

prevăzută de art. 133 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât nu s-a precizat

prin acțiune, conform art. 112 pct. 3 C. proc. civ., care este cuantumul

sumelor solicitate.

Legat de această excepție, instanța

de apel a dat o rezolvare greșită și excepției de netimbrare a acțiunii

introductive, instanța în raport de obiect verificându-și competența și fixând

taxa de timbru care, în cauză, nu a fost deloc achitată, deoarece s-au acordat

scutiri, fără a se efectua verificările impuse de art. 78 C. proc. civ.

Cât privește răspunderea, instanța

reține că prepusul M.D. a săvârșit o faptă ilicită, fără a avea o hotărâre

penală care să confirme aceasta, iar din probe rezultă că sumele nu au ajuns în

posesia recurentei pârâte, ci au fost însușite fraudulos de prepusul acesteia

în afara exercitării atribuțiilor de serviciu.

Recursul este nefondat.

Privitor la primul motiv, potrivit art.

107 C. proc. civ., președintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori

constată că partea care lipsește nu a fost citată, iar potrivit art. 105 C.

proc. civ., actele îndeplinite cu nerespectarea formelor legale se vor declara

nule numai dacă s-a pricinuit o vătămare părții. În cauză, acțiunea formulată

de reclamanți a fost admisă, fiind citați potrivit calității pe care și-au

ales-o încât critica întemeiată pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ., urmează a fi

respinsă, partea față de care s-a admis acțiunea nefiind îndreptățită să invoce

în favoarea sa nulitatea relativă de care se poate prevala cealaltă parte, în

speță, reclamanții și care nu au interes.

În privința excepției de

inadmisibilitate a acțiunii, întemeiată pe dispozițiile art. 720

1

C.

proc. civ., care prevăd obligativitatea concilierii prealabil introducerii

acțiunii, a fost corespunzător rezolvată sancțiunea nefiind prematuritatea

acțiunii, deoarece concilierea prealabilă nu constituie o cauză legală de

întrerupere a termenului de prescripție, iar caracterizarea corectă în drept a

cererii este atributul instanței, ceea ce a și făcut. Totodată, respingerea

acesteia este motivată prin hotărâre, conform art. 261 pct. 5 C. proc. civ. și

necontradictorie, existând dovada la dosar a răspunsului recurentei, din

conținutul căruia rezultă că a fost în cunoștință de cauză asupra concilierii

și nu a fost, nicicum, prejudiciată, iar scopul legii a fost atins, așa cum a

reținut instanța de apel recurenta pârâtă răspunzând negativ și menținându-și

poziția și în cadrul procesului.

Cât privește cererea de suspendare a

judecății, instanța de apel, de asemenea și-a motivat soluția, care este în concordanță

cu dispozițiile art. 244 C. proc. civ., textul de lege reglementând unul din

cazurile suspendării legale facultative, continuarea judecății și antrenarea

răspunderii făcându-se după regulile răspunderii civile delictuale, fără a se

dovedi că reclamanții s-au constituit parte civilă și în procesul penal.

Așa fiind, motivul întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este nefondat.

Referitor la restul motivelor

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., se constată că

nici acestea nu sunt fondate.

Excepția lipsei obiectului acțiunii

prevăzută de art. 133 C. proc. civ., a fost corect soluționată, dispozițiile

referitoare la chemarea în judecată fiind instituite exclusiv în favoarea

părților și deci nu au caracter imperativ, încât excepția, sub sancțiunea

decăderii, trebuia ridicată până la prima zi de înfățișare la instanța de fond,

dar, oricum, rezultă că reclamanții au respectat dispozițiile art. 112 C. proc.

civ., instanța soluționând cauza în limitele investirii, pe baza tabelelor

anexate acțiunii care fac parte integrantă din aceasta, în care se indică

sumele solicitate de fiecare reclamant.

Excepția de netimbrare a fost, de

asemenea, corect rezolvată, de vreme ce, s-au aplicat în cauză dispozițiile art.

74 C. proc. civ., referitoare la scutirea de plata taxei de timbru aprecierea

probelor legate de starea materială a reclamanților excedând motivelor de

recurs prevăzute de lege și în baza cărora s-ar putea modifica hotărârea, în

recurs.

Pe fond, s-au depus la dosar în

copie contractele de depozit în care apar semnăturile reclamanților, încât

numai în măsura contestării propriei semnături de către partea interesată, se

putea proceda în sensul art. 176 și art. 177 C. proc. civ., ceea ce nu este

cazul în speță.

Instanța a analizat toate aceste

contracte pronunțându-se asupra lor, încât nu sunt incidente dispozițiile art. 304

pct. 10 C. proc. civ., care se referă la situația nepronunțării instanței

asupra unor dovezi administrative și hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

În privința antrenării răspunderii

civile delictuale rezultă, așa cum s-a arătat, ca între părți s-au încheiat

contracte de depozit, actele depuse făcând dovadă în sensul art. 1597 C. civ.,

dar cum neexecutarea contractelor s-a datorat unui prepus al recurentei care

deși avea atribuții nu a mai depus sumele la casieria băncii, însușindu-le,

fapt necontestat, în mod întemeiat, instanța a reținut că sunt întrunite

elementele răspunderii civile delictuale, întemeiată pe dispozițiile art. 1000 alin.

(3) C. civ., neavând relevanță juridică dacă se va reține în procesul penal și

încălcarea legii penale.

Așa fiind, soluția instanței de apel

este la adăpost de criticile formulate și sub aspectul legalității hotărârii în

privința regulilor aplicabile răspunderii civile delictuale, încât

concluzionând, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

C.E.C., sucursala Târgu-Mureș, împotriva deciziei nr. 137 din 7 septembrie 2004

a Curții de Apel Târgu-Mureș, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 19 octombrie 2005.