ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4828/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 861 din 14 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Mureș s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanții M.V., prin mandatar Z.A., împotriva pârâtelor C.E.C., sucursala Târgu-Mureș și C.C.E.C. SA București. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii în raport de dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ. și a reținut, pe fond, că reclamanții au depozitat la agenția C.E.C. Sărmaș, sume de bani pe care numitul M.D., angajat al C.E.C. nu le-a depus la C.E.C., conform atribuțiilor de serviciu, antrenându-se astfel răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, potrivit art. 1000 alin. (3) C. civ.

Împotriva acestei hotărâri pârâtele au formulat apel și prin decizia nr. 137/ A din 7 septembrie 2004, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și contencios administrativ, a admis apelul formulat de C.E.C. SA București și a respins, ca nefondat, apelul formulat de C.E.C. SA, sucursala Târgu-Mureș, a anulat în parte sentința atacată și rejudecând cauza, a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanți față de pârâta C.C.E.C. SA București, menținând restul dispozițiilor privind obligațiile de plată numai în sarcina pârâtei C.E.C. SA, sucursala Târgu-Mureș. Pentru a se pronunța astfel, a reținut că C.E.C. SA București nu a fost citată la nici un termen de judecată, încât s-a dat eficiență dispozițiilor art. 297 alin. (2) și art. 105 C. proc.

civ. și având în vedere totodată, art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a constatat că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, în cauză, numitul M.D. neavând calitate de prepus al pârâtei C.E.C. SA București ci al sucursalei Târgu-Mureș. Cu privire la apelul formulat de C.E.C., sucursala Târgu-Mureș a reținut că acesta este nefondat, deoarece scutirea de plata taxei de timbru a reclamanților este legală în raport de probele cauzei, s-a realizat procedura concilierii directe conform înscrisului de la dosar, în respingerea cererii de suspendare a judecății este justificată legal față de caracterul facultativ al măsurii, prevăzută de art. 244 C. proc. civ.

Pe fond, s-a reținut că instanța de fond a făcut o apreciere corespunzătoare a probelor și a dispozițiilor art. 1000 alin. (3) C. civ., apelanta fiind răspunzătoare pentru prejudiciul cauzat de prepusul său în funcția ce i s-a încredințat, prin nedepunerea și însușirea frauduloasă a sumelor înscrise în contractele de depozit încheiate de reclamanți cu apelanta. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta C.E.C., sucursala Târgu-Mureș invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 9 și 10 C. proc. civ. S-a susținut în cazul primului motiv de recurs că s-au încălcat dispozițiile legale privind introducerea unor noi părți în proces prin depunerea la dosarul cauzei de către mandatara Z.A.

a unor precizări de acțiune, participarea altor reclamanți decât cei din acțiunea introductivă nefiind posibilă decât prin formularea unor cereri de intervenție în interes propriu cu citarea acestora, încât instanța de apel trebuia să constate, conform art. 107 C. proc. civ. că s-au încălcat drepturile procesuale ale acestor părți și să anuleze hotărârea. Prin al doilea motiv, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 a criticat modul de soluționare a excepției de prematuritate calificată ca o excepție de inadmisibilitate a acțiunii, raportat la dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ. și a arătat că instanța de apel a reținut ca îndeplinită procedura de conciliere prealabilă având în vedere scopul acesteia chiar dacă în cerere nu s-a precizat valoarea pretențiilor, nu s-au atașat copii de pe actele doveditoare și nu s-a respectat termenul prevăzut de lege prealabil introducerii acțiunii în instanță.

Totodată, s-a respins nemotivat cererea de suspendare a judecării cauzei, care era justificată atât în fapt cât și în drept, față de împrejurarea că împotriva prepusului societății s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunile de înșelăciune, fals și delapidare, fiind incident art. 19 alin. (2) C. proc. civ. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. a arătat în esență, că nu s-a probat calitatea de deponent a fiecărui reclamant, instanța de apel neverificând înscrisurile depuse în probarea acestei calități, în conformitate cu art. 176 și art. 177 C. proc. civ., nefiind depuse în original sau în copie legalizată, unele sunt nesemnate, nu există concordanțe între sumele cuprinse în conținutul acestor acte și cele pretinse, ori potrivit art. 1597 C. civ., depozitul voluntar nu se poate face decât prin înscris.

De asemenea, sumele despre care reclamanții afirmă că ar fi fost depuse la C.E.C. nu au ajuns în casieria și evidențele contabile ale acesteia, încât obligația acestei unități bancare este lipsită de obiect, sens în care instanța de apel trebuia să admită excepția prevăzută de art. 133 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât nu s-a precizat prin acțiune, conform art. 112 pct. 3 C. proc. civ., care este cuantumul sumelor solicitate. Legat de această excepție, instanța de apel a dat o rezolvare greșită și excepției de netimbrare a acțiunii introductive, instanța în raport de obiect verificându-și competența și fixând taxa de timbru care, în cauză, nu a fost deloc achitată, deoarece s-au acordat scutiri, fără a se efectua verificările impuse de art. 78 C. proc.

civ. Cât privește răspunderea, instanța reține că prepusul M.D. a săvârșit o faptă ilicită, fără a avea o hotărâre penală care să confirme aceasta, iar din probe rezultă că sumele nu au ajuns în posesia recurentei pârâte, ci au fost însușite fraudulos de prepusul acesteia în afara exercitării atribuțiilor de serviciu. Recursul este nefondat. Privitor la primul motiv, potrivit art. 107 C. proc. civ., președintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată, iar potrivit art. 105 C. proc. civ., actele îndeplinite cu nerespectarea formelor legale se vor declara nule numai dacă s-a pricinuit o vătămare părții. În cauză, acțiunea formulată de reclamanți a fost admisă, fiind citați potrivit calității pe care și-au ales-o încât critica întemeiată pe art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., urmează a fi respinsă, partea față de care s-a admis acțiunea nefiind îndreptățită să invoce în favoarea sa nulitatea relativă de care se poate prevala cealaltă parte, în speță, reclamanții și care nu au interes. În privința excepției de inadmisibilitate a acțiunii, întemeiată pe dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ., care prevăd obligativitatea concilierii prealabil introducerii acțiunii, a fost corespunzător rezolvată sancțiunea nefiind prematuritatea acțiunii, deoarece concilierea prealabilă nu constituie o cauză legală de întrerupere a termenului de prescripție, iar caracterizarea corectă în drept a cererii este atributul instanței, ceea ce a și făcut. Totodată, respingerea acesteia este motivată prin hotărâre, conform art. 261 pct. 5 C. proc.

civ. și necontradictorie, existând dovada la dosar a răspunsului recurentei, din conținutul căruia rezultă că a fost în cunoștință de cauză asupra concilierii și nu a fost, nicicum, prejudiciată, iar scopul legii a fost atins, așa cum a reținut instanța de apel recurenta pârâtă răspunzând negativ și menținându-și poziția și în cadrul procesului. Cât privește cererea de suspendare a judecății, instanța de apel, de asemenea și-a motivat soluția, care este în concordanță cu dispozițiile art. 244 C. proc. civ., textul de lege reglementând unul din cazurile suspendării legale facultative, continuarea judecății și antrenarea răspunderii făcându-se după regulile răspunderii civile delictuale, fără a se dovedi că reclamanții s-au constituit parte civilă și în procesul penal.

Așa fiind, motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este nefondat. Referitor la restul motivelor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., se constată că nici acestea nu sunt fondate. Excepția lipsei obiectului acțiunii prevăzută de art. 133 C. proc. civ., a fost corect soluționată, dispozițiile referitoare la chemarea în judecată fiind instituite exclusiv în favoarea părților și deci nu au caracter imperativ, încât excepția, sub sancțiunea decăderii, trebuia ridicată până la prima zi de înfățișare la instanța de fond, dar, oricum, rezultă că reclamanții au respectat dispozițiile art. 112 C. proc. civ., instanța soluționând cauza în limitele investirii, pe baza tabelelor anexate acțiunii care fac parte integrantă din aceasta, în care se indică sumele solicitate de fiecare reclamant.

Excepția de netimbrare a fost, de asemenea, corect rezolvată, de vreme ce, s-au aplicat în cauză dispozițiile art. 74 C. proc. civ., referitoare la scutirea de plata taxei de timbru aprecierea probelor legate de starea materială a reclamanților excedând motivelor de recurs prevăzute de lege și în baza cărora s-ar putea modifica hotărârea, în recurs. Pe fond, s-au depus la dosar în copie contractele de depozit în care apar semnăturile reclamanților, încât numai în măsura contestării propriei semnături de către partea interesată, se putea proceda în sensul art. 176 și art. 177 C. proc. civ., ceea ce nu este cazul în speță. Instanța a analizat toate aceste contracte pronunțându-se asupra lor, încât nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., care se referă la situația nepronunțării instanței asupra unor dovezi administrative și hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. În privința antrenării răspunderii civile delictuale rezultă, așa cum s-a arătat, ca între părți s-au încheiat contracte de depozit, actele depuse făcând dovadă în sensul art. 1597 C. civ., dar cum neexecutarea contractelor s-a datorat unui prepus al recurentei care deși avea atribuții nu a mai depus sumele la casieria băncii, însușindu-le, fapt necontestat, în mod întemeiat, instanța a reținut că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, întemeiată pe dispozițiile art. 1000 alin. (3) C. civ., neavând relevanță juridică dacă se va reține în procesul penal și încălcarea legii penale.

Așa fiind, soluția instanței de apel este la adăpost de criticile formulate și sub aspectul legalității hotărârii în privința regulilor aplicabile răspunderii civile delictuale, încât concluzionând, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.E.C., sucursala Târgu-Mureș, împotriva deciziei nr. 137 din 7 septembrie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 octombrie 2005.