ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4281/2005

Deliberând asupra recursului de față,

Din actele și lucrările dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 19 aprilie

2004 pe rolul Judecătoriei Onești, reclamanta P.V. a chemat în judecată

Cabinetul individual de avocatură „A.T.” și Societatea civilă de avocați B.&C.”

solicitând obligarea acestora la restituirea unei garsoniere din Onești, care a

fost vândută la licitație publică în contul creanței celui de-al doilea pârât

împotriva reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 1400 din 1 iunie

2004 Judecătoria Onești a respins acțiunea împotriva primului pârât pentru

lipsa calității procesual pasive și ca inadmisibilă împotriva celui de-al

doilea, fiind totodată respinsă excepția autorității lucrului judecat, invocată

de pârâtul al doilea.

S-a reținut în motivare că între

reclamantă și primul pârât nu există nici un raport juridic care să justifice

pretențiile din acțiune.

Cu privire la cel de-al doilea pârât, s-a

reținut pe de o parte că nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză

în raport cu dosarul nr. 7328/2000. Dar pe fond, acțiunea a fost respinsă, cu

motivarea că afirmațiile privind proasta apărare pe care avocatul B. i-ar fi

făcut-o într-un alt dosar nu se găsesc în nici o legătură de cauzalitate cu

pretenția de restituire a garsonierei.

Apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței a fost respins prin decizia nr. 1305 din 7 octombrie 2004 a Curții de

Apel Bacău.

În motivare, curtea de apel a reținut că

reclamanta a nesocotit dispozițiile art. 112 pct. 3 C. proc. civ. privind

precizarea obiectului cererii de chemare în judecată și a părților, astfel

încât, în raport cu acțiunea cu care a fost învestită, instanța de fond a

pronunțat o sentință legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal reclamanta a declarat recursul de față din cuprinsul căruia nu se poate

determina care este motivul de nelegalitate al deciziei. Sunt enunțate numai

câteva acuzații generice, legate de deposedarea reclamantei mai întâi în anul

1987, apoi de câteva dosare de executare, de paternitate etc.

Prin întâmpinare, intimatul Cabinetul de

avocatură „A.T.” a solicitat respingerea ca inadmisibil a recursului, pentru

neindicarea nici unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C.

proc. civ. și în subsidiar respingerea ca nefondat.

Analizând recursul astfel cum a fost

formulat și decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul,

Potrivit art. 302

1

C. proc. civ.,

cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: ……(c)

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Iar conform art. 304 C. proc. civ.,

modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de

nelegalitate expres și limitativ prevăzute la pct. 1-10.

Cum în speță nici unul dintre aceste

motive nu a fost invocat și nu există motive de ordine publică în sensul art. 306

alin. (2) C. proc. civ., recursul se va constata nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată, nul, recursul declarat de reclamanta

P.V. împotriva deciziei nr. 1305 din 7 octombrie 2004 a Curții de Apel Bacău, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23

mai 2005.