ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2493/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 64

din 23 ianuarie 2004, Tribunalul Iași a dispus condamnarea inculpatei

B.B.I.

la pedeapsa de 3 ani și 8 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prevăzută

de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2

1

) lit. b) C. pen.

S-a constatat că părțile

vătămate nu au formulat pretenții civile.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că, în ziua de 9 iulie 2002, inculpata a venit în

municipiul Iași pentru a se prezenta la Centrul de Cardiologie Iași.

Ajungând în cadrul centrului,

a intrat fără a fi remarcată în secția de chirurgie cardiovasculară și de aici

în camera de gardă a medicilor unde cu ajutorul unei șurubelnițe a forțat

încuietorile de la mai multe dulapuri pentru a sustrage bunuri.

Fiind surprinsă de medicul

D.M., inculpata a susținut că uitase o sumă de bani.

Partea vătămată observând

activitatea inculpatei a sesizat colegii. Pentru a scăpa, inculpata a fugit,

izbind cu putere o ușă al cărei geam s-a spart. În momentul în care însă era să

fie prinsă, inculpata a lovit cu o șurubelniță partea vătămată în față și peste

mâini provocându-i leziuni, care au necesitat cca. 14-15 zile de îngrijiri

medicale.

După imobilizarea

inculpatei, au fost chemate organele de poliție, ocazie cu care s-a constatat

că cinci încuietori au fost forțate, fără însă a se sustrage bunuri.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpata, motivând că nu se face vinovată de săvârșirea faptei,

iar în subsidiar, că pedeapsa este mult prea severă.

Curtea de Apel Iași a

respins apelul inculpatei, ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri,

inculpata a declarat recurs, solicitând achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar

reducerea pedepsei.

Recursul inculpatei este

fondat pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 3 C. proc.

pen., în desfășurarea procesului penal, trebuie să se asigure aflarea

adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire

la persoana făptuitorului, scop în care organele de urmărire penală și instanța

de judecată sunt obligate să aibă rol activ.

Pe de altă parte, potrivit

art. 345 alin. (2) C. proc. pen., condamnarea se pronunță numai în cazul în

care instanța constată că fapta exactă, constituie infracțiune și a fost

săvârșită de inculpat.

Atât în cursul urmăririi

penale cât și în instanță, inculpata a negat constant că este autorul

infracțiunii.

Inculpata a mai susținut de

asemenea că nu a avut nici o șurubelniță asupra sa.

Din examinarea lucrărilor

dosarului, rezultă mai multe aspecte contradictorii, nelămurite de către

instanțe și care creează dubii cu privire la soluția pronunțată în cauză.

Martorii: - M.A. arată că

„am văzut când partea vătămată încerca să imobilizeze o femeie, nu am văzut

șurubelnița în mâna acesteia”.

- U.E.V. „sesizat de

strigăte, am văzut partea vătămată cum încerca să imobilizeze o femeie care

țipa și că avea în mână o șurubelniță .., a doua zi am găsit sub saltea un

patent ..”.

În cauză, din analiza

probelor rezultă că, instanțele au reținut o situație de fapt incertă,

echivocă, nelămurită sub unele aspecte, care, în final a condus la constatarea

vinovăției inculpatei, prin aprecierea unor probe îndoielnice și insuficiente,

ori a unor situații colaterale (existența unui conflict între partea vătămată și

inculpată).

Instanțele lipsite de rol

activ nu s-au preocupat să lămurească împrejurări și situații de natură a

dovedi în mod cert vinovăția sau nevinovăția inculpatei.

Dat fiind contradicțiile

existente între declarațiile martorilor și între acestea și cele ale

inculpatei, precum și unele aspecte care nu au fost cercetate se impune

completarea probatoriului.

Cu ocazia reluării

cercetării judecătorești se impune și verificarea sincerității părții vătămate,

prin reaudierea acesteia de către instanță.

De asemenea este necesară

reaudierea martorilor, iar în cazul unor contraziceri, confruntarea lor.

Totodată, vor fi administrate orice

alte probe care vor apare necesare, pentru a se afla, în mod cert adevărul.

Pentru aceste considerente,

urmează a se admite recursul inculpatei, a fi casate hotărârile pronunțate și a

trimite cauza spre rejudecare, la instanța de fond.

Văzând și prevederile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpata

B.B.I. împotriva deciziei penale nr. 308 din 14 septembrie 2004 a Curții de

Apel Iași.

Casează decizia penală

sus-menționată și sentința penală nr. 64 din 23 ianuarie 2004 a Tribunalului

Iași și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Iași.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 aprilie 2005.