ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 553/2008

Asupra recursului de față În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele: Prin sentința penală nr. 51 din 31 mai 2007 a Tribunalului Dolj, secția pentru minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 2224/63/2006, în baza art. 211 alin. (l) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. b) C. pen. și art. 99, art. 109 C. pen., a fost condamnat inculpatul I.A.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare. Conform art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 211 alin. (l) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. b) C. pen.

și art. 99, art. 109 C. pen., a fost condamnat inculpata B.M.T. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit în condițiile art. 110 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen., a fost atrasă atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării condiționate. În baza art. 211 alin. (l) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. b) C. pen. și art. 99, art. 109 C. pen., a fost condamnat inculpata T.C.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit în condițiile art. 110 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., a fost atrasă atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării condiționate. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în esență următoarea situație de fapt: În data de 14 ianuarie 2006 cei trei inculpați s-au deplasat în incinta Spitalului de Boli Infecțioase Victor Babeș, unde pe holul de la parter au întâlnit-o pe partea vătămată N.V., care era internată în salonul nr. 1 al spitalului, căreia i-au solicitat o brichetă. Cu această ocazie au observat că partea vătămată purta două inele de aur, precum și faptul că avea un telefon mobil, inculpații luând hotărârea de a-i sustrage aceste bunuri.

În vederea realizării rezoluției infracționale cei trei inculpați au revenit în spital în timpul nopții, în jurul orelor 1,00. Inculpata T.C.M. a intrat în salonul 1, unde dormea partea vătămată și, fără a aprinde lumina i-a pus acesteia pe față o pernă încercând să îi smulgă inelele de la mână, fără a reuși, deși a sărit cu genunchi pe pieptul acesteia, fiind ajutată și de inculpata B.M.T. În vederea sustragerii bunurilor, în salon a intrat și inculpatul I.A. și, în timp ce acesta ținea perna pe fața părții vătămate, inculpata T.C.M. s reușit să îi smulgă inele de la mână. Cei trei inculpați au părăsit spitalul îndreptându-se spre cartierul 1 Mai din Craiova, împreună cu numitul M.F., pe care l-au contactat telefonic, pentru ca acesta să-i sprijine să amaneteze bijuteriile sustrase.

Urmare violențelor exercitate, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru îngrijire un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale. La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, au fost avute în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, decurs din urmările produse, gradul de educație scăzut, și nu în ultimul rând scopul urmărit de aceștia, respectiv acela de a-și asigura existența în mod ilicit. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat inculpatul l.A. care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul cuantumului pedesei aplicate și al modalității de executare stabilit.

Curtea de Apel Craiova, secția minori și familie, prin decizia penală 62 din 5 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 2224/63/2006, a admis apelul declarat de inculpatul I.A.C., a desființat sentința penală atacată în parte, sub aspectul modalității de executare a pedepsei. În baza art. 86 1 și art. 110 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind un termen de încercare de 5 ani compus din durata pedepsei aplicate de 3 ani închisoare la care se adaugă un interval de 2 ani fixat de instanță, cu aplicarea art. 71 C. pen.

Pe durata termenului de încercare s-a stabilit că inculpatul se va supune următoarelor obligații prevăzute de art. 86 C. pen.: a) Să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj; b) Să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, sau orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) Să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) Să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. Astfel, instanța de control judiciar a reținut că, în raport de conduita socială, de comportamentul inculpatului înainte și după săvârșirea infracțiunii, având în vedere că perspectivele de reintegrare ale acestuia în societate sunt mari, este evident că săvârșirea infracțiunii a fost un accident, iar îndreptarea inculpatului este posibilă și fără aplicarea unei pedepse privative de libertate.

Totodată, s-a reținut că, executarea pedepsei în această modalitate este echitabilă, având în vedere modalitatea de executare a pedepsei stabilită față de cele două coinculpate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova care a criticat decizia instanței de apel pentru netemeinicie și nelegalitate. Astfel, Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului I.A.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Concluziile reprezentantului Ministerului Public în susținerea recursului, ale apărătorului intimatului inculpat, precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., a constat că recursul declarat de parchet este nefondat pentru considerentele care urmează: Astfel, Înaltă Curte, verificând probatoriul cauzei și hotărârea atacată în raport de critica adusă, constată faptul că instanțele de judecată au reținut o corectă situație de fapt, confirmată de probele administrate în cauză rezultând în mod evident că inculpații T.C.M., B.M.T. și I.A.C. sunt autorii infracțiunii de tâlhărie, faptă care a fost încadrată în textele de lege prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., pentru care l-au fost aplicate pedepse, cu respectarea prevederilor art. 72 și 52 C. pen.

Examinând cauza prin prisma criticii formulată de parchet, se constată că pedeapsa aplicată intimatului inculpat I.A.C. de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei constituie o replică socială adecvată gravității infracțiunii și periculozității făptuitorului de natură a realiza scopul și a îndeplinirii funcției pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

În raport de datele ce caracterizează persoana inculpatului (fără antecedente penale; comportament sincer în cursul procesului penal, conduita buna a inculpatului după comiterea infracțiunii), având în vedere și referatul de evaluare al serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj, care a concluzionat în sensul că: „comportamentul inculpatului de la comiterea faptei și până în prezent a fost marcat de evoluții pozitive, respectiv evitarea persoanelor cu preocupări antisociale, obținerea de venituri din activități licite, în prezent urmând cursurile Grupului Școlar Căi Ferate, aspecte care demonstrează că inculpatul I.A.C. conștientizează urmările faptei sale. Înalta Curte constată că instanța de control judiciar a făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei aplicate, acordând eficiență corespunzătoare tuturor criteriilor prevăzute.

Astfel, Înalta Curte reține că o astfel de atitudine a inculpatului reflectă un grad de periculozitate mai scăzut al acestuia și faptul că reeducarea sa se poate realiza și printr-o pedeapsă fără privare de libertate. Totodată, Curtea retine că, în conformitate cu art. 72 C. pen., la individualizarea pedepsei trebuie să se țină seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de limitele de pedeapsa stabilite de lege, de persoana făptuitorului și, nu in ultimul rând de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Prin urmare, față de cele învederate, Înalta Curte constată că pedeapsa de 3 închisoare, cu suspendare sub supraveghere, aplicată inculpatului I.A.C., este corect individualizată și, in baza art. 385 15 pct. 1, lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 62 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova . În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de prezenta cauză rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 62 din 5 noiembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie, privind pe intimatul inculpat I.A.C. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2008.