ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 745/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 30 din

9 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, a fost respinsă

plângerea formulată de petiționarul B.V., împotriva rezoluției nr. 85/P/2004 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de ofițerii de poliție P.I. și A.T.

Pentru a se pronunța astfel,

s-a reținut că la data de 19 aprilie 2004 petiționarul B.V., s-a adresat cu

plângere penală Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, privind pe

intimații P.I. și A.T., sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu în dauna

avutului personal, prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că au făcut

o verificare abuzivă cu privire la activitatea desfășurată de el, care a avut

drept consecință îndepărtarea din funcția pe care o deținea, îmbolnăvirea și

pensionarea.

Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Alba Iulia a efectuat acte premergătoare cu privire la plângerea

petiționarului și prin rezoluția din 16 iunie 2004, în temeiul art. 228 alin.

(6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale sub

aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., față de ofițerii de

poliție P.I. și A.T.

În adoptarea acestei

soluții, organul de urmărire penală, a arătat că, verificarea făcută de cei doi

ofițeri de poliție corespunde neregulilor găsite la control, astfel că nota

întocmită corespunde realității, nefiind indicii că aceștia ar fi comis vreo

faptă de natură penală.

Rezoluția din 16 iunie 2004,

adoptată în dosarul 85/P/2004 a fost atacată la procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, care a respins plângerea pe

motiv că fapta reclamată nu există.

Potrivit art. 278

1

C. proc. pen., în termen legal, petiționarul a formulat plângere, împotriva

rezoluției de neînceperea urmăririi penale din 16 iunie 2004, solicitând în

conformitate cu art. 278

1

pct. 8 lit. b) C. proc. pen., admiterea

plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea

începerii urmăririi penale, față de cei doi ofițeri de poliție, pe motiv că au

fost superficiali în controlul efectuat, îndeplinindu-și în mod defectuos

atribuțiile de serviciu, având drept consecință vătămarea intereselor sale

legale.

Curtea de Apel Alba Iulia a

examinat conținutul plângerii în raport de motivele invocate de petiționar, de

rezoluția pronunțată în cauză, de actele premergătoare efectuate în dosarul

85/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și prin sentința

penală nr. 30 din 9 noiembrie 2004, a respins plângerea ca nefondată.

În considerentele sentinței,

s-a arătat că cei doi intimați, ofițeri de poliție, nu și-au depășit

atribuțiile de serviciu, iar nota de constatare întocmită de ei reflectă

neajunsurile din activitatea Poliției Municipiului Petroșani, o parte

regăsindu-se în activitatea petiționarului, care avea calitatea de șef biroul –

poliție judiciară.

Sentința a fost atacată cu

recurs potrivit art. 278

1

pct. 10 C. proc. pen., pe motiv că

instanța nu a analizat în profunzime activitatea sa, cum de altfel nici organul

de urmărire penală și că deși au existat neajunsuri constatate la control

acestea nu îi sunt imputabile, având loc în lipsa sa justificată de la

serviciu.

Examinând recursul declarat,

în raport de motivele invocate, de actele și lucrările de la dosar, de sentința

pronunțată în cauză, se constată că recursul de față este nefondat și se va

respinge.

Potrivit lucrărilor de la

dosar rezultă că, existând informații potrivit cărora la Poliția Municipiului

Petroșani, nu s-au înregistrat mai multe plângeri privind sustrageri din

autoturisme comise de autori necunoscuți, inspectorul șef al I.P.J. Hunedoara,

a desemnat pe cei doi adjuncți ai săi A.T. și P.I. pentru a efectua verificări.

Verificarea s-a efectuat de

către cei doi în perioada 26-31 ianuarie și care s-a consemnat în actul

intitulat „Notă de constatare” și care confirmă că în perioada 1999-25 ianuarie

2002, nu au fost înregistrate un număr de 69 de plângeri privind furtul din

autoturisme.

Intimații, ținând cont de circuitul

actelor, de atribuțiile de serviciu, conform fișei postului și de persoanele

aflate pe funcție în acea perioadă, au nominalizat persoanele în sarcina cărora

s-au regăsit deficiențe privind acest fenomen și au făcut propuneri de

sancționare.

În perioada verificată,

petiționarul avea funcția de șef biroul poliție judiciară și deși avea

cunoștință de neînregistrarea corectă a fenomenului infracțional, a tolerat

această practică.

Ca atare, intimații au

propus conducerii I.P.J. Hunedoara, destituirea din funcția de adjunct al

șefului Poliției Municipiului Petroșani, pe petiționar, iar pentru celelalte

cadre, de asemeni au fost propuse măsuri în conformitate cu Legea 80/1995

privind statutul cadrelor militare.

În consecință, propunerile

făcute de către cei doi intimați au fost analizate în concordanță cu

constatările făcute, așa încât aceștia s-au încadrat în conduita profesională

impusă de atribuțiunile ce le aveau.

De altfel, destituirea

petiționarului recurent a fost făcută de către organul de conducere al I.P.J.

Hunedoara, singurul în măsură a decide cu privire la sancționarea recurentului,

care a analizat întreaga activitate a acestuia și a decis în consecință.

Petiționarul, deși a luat la

cunoștință de conținutul notei de constatare privind deficiențele găsite la

controlul efectuat, nu a formulat contestație, însușindu-și gravele nereguli

din cadrul biroului judiciar al Poliției Municipiului Petroșani.

Conchizând, că în cauză a

fost pronunțată o sentință legală și temeinică și că nu sunt indici că, cei doi

intimați ar fi comis infracțiunea prevăzută de art. 246 C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 189

și urm. C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petentul B.V., împotriva sentinței penale nr. 30 din 9 noiembrie

2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 februarie 2005.