ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 745/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 30 din 9 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, a fost respinsă plângerea formulată de petiționarul B.V., împotriva rezoluției nr. 85/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de ofițerii de poliție P.I. și A.T. Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că la data de 19 aprilie 2004 petiționarul B.V., s-a adresat cu plângere penală Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, privind pe intimații P.I. și A.T., sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu în dauna avutului personal, prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că au făcut o verificare abuzivă cu privire la activitatea desfășurată de el, care a avut drept consecință îndepărtarea din funcția pe care o deținea, îmbolnăvirea și pensionarea.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a efectuat acte premergătoare cu privire la plângerea petiționarului și prin rezoluția din 16 iunie 2004, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., față de ofițerii de poliție P.I. și A.T. În adoptarea acestei soluții, organul de urmărire penală, a arătat că, verificarea făcută de cei doi ofițeri de poliție corespunde neregulilor găsite la control, astfel că nota întocmită corespunde realității, nefiind indicii că aceștia ar fi comis vreo faptă de natură penală. Rezoluția din 16 iunie 2004, adoptată în dosarul 85/P/2004 a fost atacată la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, care a respins plângerea pe motiv că fapta reclamată nu există.

Potrivit art. 278 1 C. proc. pen., în termen legal, petiționarul a formulat plângere, împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale din 16 iunie 2004, solicitând în conformitate cu art. 278 1 pct. 8 lit. b) C. proc. pen., admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, față de cei doi ofițeri de poliție, pe motiv că au fost superficiali în controlul efectuat, îndeplinindu-și în mod defectuos atribuțiile de serviciu, având drept consecință vătămarea intereselor sale legale. Curtea de Apel Alba Iulia a examinat conținutul plângerii în raport de motivele invocate de petiționar, de rezoluția pronunțată în cauză, de actele premergătoare efectuate în dosarul 85/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și prin sentința penală nr. 30 din 9 noiembrie 2004, a respins plângerea ca nefondată.

În considerentele sentinței, s-a arătat că cei doi intimați, ofițeri de poliție, nu și-au depășit atribuțiile de serviciu, iar nota de constatare întocmită de ei reflectă neajunsurile din activitatea Poliției Municipiului Petroșani, o parte regăsindu-se în activitatea petiționarului, care avea calitatea de șef biroul – poliție judiciară. Sentința a fost atacată cu recurs potrivit art. 278 1 pct. 10 C. proc. pen., pe motiv că instanța nu a analizat în profunzime activitatea sa, cum de altfel nici organul de urmărire penală și că deși au existat neajunsuri constatate la control acestea nu îi sunt imputabile, având loc în lipsa sa justificată de la serviciu. Examinând recursul declarat, în raport de motivele invocate, de actele și lucrările de la dosar, de sentința pronunțată în cauză, se constată că recursul de față este nefondat și se va respinge.

Potrivit lucrărilor de la dosar rezultă că, existând informații potrivit cărora la Poliția Municipiului Petroșani, nu s-au înregistrat mai multe plângeri privind sustrageri din autoturisme comise de autori necunoscuți, inspectorul șef al I.P.J. Hunedoara, a desemnat pe cei doi adjuncți ai săi A.T. și P.I. pentru a efectua verificări. Verificarea s-a efectuat de către cei doi în perioada 26-31 ianuarie și care s-a consemnat în actul intitulat „Notă de constatare” și care confirmă că în perioada 1999-25 ianuarie 2002, nu au fost înregistrate un număr de 69 de plângeri privind furtul din autoturisme. Intimații, ținând cont de circuitul actelor, de atribuțiile de serviciu, conform fișei postului și de persoanele aflate pe funcție în acea perioadă, au nominalizat persoanele în sarcina cărora s-au regăsit deficiențe privind acest fenomen și au făcut propuneri de sancționare.

În perioada verificată, petiționarul avea funcția de șef biroul poliție judiciară și deși avea cunoștință de neînregistrarea corectă a fenomenului infracțional, a tolerat această practică. Ca atare, intimații au propus conducerii I.P.J. Hunedoara, destituirea din funcția de adjunct al șefului Poliției Municipiului Petroșani, pe petiționar, iar pentru celelalte cadre, de asemeni au fost propuse măsuri în conformitate cu Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare. În consecință, propunerile făcute de către cei doi intimați au fost analizate în concordanță cu constatările făcute, așa încât aceștia s-au încadrat în conduita profesională impusă de atribuțiunile ce le aveau. De altfel, destituirea petiționarului recurent a fost făcută de către organul de conducere al I.P.J.

Hunedoara, singurul în măsură a decide cu privire la sancționarea recurentului, care a analizat întreaga activitate a acestuia și a decis în consecință. Petiționarul, deși a luat la cunoștință de conținutul notei de constatare privind deficiențele găsite la controlul efectuat, nu a formulat contestație, însușindu-și gravele nereguli din cadrul biroului judiciar al Poliției Municipiului Petroșani. Conchizând, că în cauză a fost pronunțată o sentință legală și temeinică și că nu sunt indici că, cei doi intimați ar fi comis infracțiunea prevăzută de art. 246 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.V., împotriva sentinței penale nr. 30 din 9 noiembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă pe recurent la plata sumei de 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 februarie 2005.