ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5645/2005

deliberând asupra recursului declarat de petiționara B.C.E. împotriva sentinței penale nr. 23 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală, la 23 iunie 2005, în dosarul nr. 2908/2005, constată următoarele: Prin rezoluția din 8 decembrie 2004, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 211/P/2004, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.V. în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. Ulterior, plângerea formulată de petiționara B.C.E. împotriva acestei soluții a fost respinsă prin Rezoluția nr. 145/II/2/2005 din 15 februarie 2005 dată de procurorul general adjunct al aceluiași parchet. În considerentele celor două rezoluții succesive s-a reținut, în esență, că afirmațiile petiționarei referitoare la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu de către intimatul C.V.

nu au fost confirmate de materialul probatoriu administrat în speță. S-a relevant totodată că, în calitatea sa de ofițer operativ în cadrul Secției I Poliție Bacău, C.V. și-a îndeplinit în mod corespunzător sarcinile de serviciu într-o cauză având ca obiect pretinsa sustragere de bunuri din locuința lui B.C.E. de către două persoane rămase neidentificate, ajutate de numita B.A. Împotriva celei de-a doua rezoluții petiționara a formulat o nouă plângere care a fost adresată inițial Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și care au fost înaintate ulterior pentru competentă soluționare a Curții de Apel Bacău. Prin sentința penală nr. 23, pronunțată la 23 iunie 2005 în dosarul nr. 2908/2005, Curtea de Apel Bacău, secția penală, a respins această plângere ca tardiv formulată și a obligat-o pe petiționară la plata către stat a cheltuielilor judiciare în valoare de 200 000 lei vechi.

La 19 iulie 2005, B.C.E. a declarat recurs împotriva acestei sentințe, ulterior cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cu numărul de dosar 4381/2005. Recursul este nefondat. În acest sens Curtea reține că Rezoluția nr. 145/II/2/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost comunicată recurentei, la 15 februarie 2005, în timp ce plângerea împotriva respectivei rezoluții a fost formulată la 26 aprilie (în ceea ce privește exemplarul expediat pe adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău) și respectiv la 13 mai 2005 (în ceea ce privește exemplarul expediat pe adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție).

În acest mod recurenta a încălcat dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., care prevedeau un termen de 20 de zile în care se putea exercita dreptul de a formula plângerea prevăzută de acest text de lege. Toate aceste aspecte au fost evocate pe larg în considerentele sentinței recurate și oferă deplin suport legal soluției de respingere a plângerii ca tardiv formulată. De altfel, prin petițiile depuse în dosarul de recurs B.C.E. s-a rezumat la o reiterare a criticilor privind modul în care au fost efectuate verificările de către intimat în calitatea sa de polițist precum și cele aduse soluției de neîncepere a urmăririi penale împotriva acestuia. Așa cum corect a relevat însă instanța de fond chestiunea tardivității plângerii primează și face inutilă examinarea acestor critici.

În același timp, Curtea constată că în cauză nu își găsesc incidența nici una dintre prevederile art. 385 9 C. proc. pen. Așa fiind, Curtea va face aplicarea art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., în sensul respingerii recursului ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata către stat a cheltuielilor judiciare prilejuite de soluționarea cauzei în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara B.C.E. împotriva sentinței penale nr. 23 din 23 iunie 2005 a Curții de Apel Bacău. Obligă petiționara la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2005.