ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6071/2004

Asupra conflictului negativ de competență:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 18 septembrie 2002, ulterior

precizată și completată, reclamanții U.G.I. și P.N.G. au chemat în judecată pe

pârâții Sanatoriul Balnear Mangalia, Ministerul Sănătății și Familiei, C.N.A.S.

și C.N.P.D.A.S. București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie

obligați să-i interneze pe reclamanți, pentru tratament de specialitate,

gratuit, în secția de specialitate a Sanatoriului Balnear Mangalia și, să-i

despăgubească, pentru anul 2002, cu suma de câte 4.934.000 lei, reprezentând

prețul internării de care reclamanții au fost pe nedrept lipsiți.

În motivarea acțiunii reclamanții au

susținut că sunt posesorii Certificatelor de luptător pentru victoria

Revoluției Române din decembrie 1989, conferite în temeiul art. 1 din Decretul

nr. 42/1990 și cu toate că au acces gratuit la sanatorii și baze de tratament

aparținând Ministerului Sănătății și Familiei și cu toate că sunt în posesia

unor recomandări și trimiteri medicale pentru internare în sanatoriu, pârâții

refuză recunoașterea acestor drepturi.

La data de 10 octombrie 2002 pârâtul

Ministerul Sănătății și Familiei a chemat în garanție Casa Județeană de Pensii

Argeș pentru a fi despăgubit în cazul în care prin hotărârea ce se va da o să

cadă în pretenții.

Investită cu soluționarea cauzei,

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr.

350 din 19 martie 2003 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului

București, secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, cu motivarea

că reclamanții invocă un drept de asigurări sociale, iar în conformitate cu

art. 155 din Legea nr. 19/2000, competența în primă instanță aparține

tribunalului.

La rândul său, Tribunalul București,

secția a VIII-a pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, prin sentința

civilă nr. 2265 din 4 iunie 2004 și-a declinat competența în favoarea Curții de

Apel Pitești, reținând că reclamanții au susținut că cererea lor este fondată

pe prevederile Legii nr. 29/1990 și că refuzul de internare pentru tratament de

specialitate gratuit, ca și plata de despăgubiri reprezintă consecințele unui

act administrativ ilegal.

Fiind astfel sesizată, Curtea de

Apel Pitești, secția civilă, prin sentința nr. 8/F–CA din 7 septembrie 2004, a

înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție cu motivarea că sunt

incidente prevederile art. 20 pct. 2 C. proc. civ., în sensul că două instanțe,

prin hotărâri irevocabile, s-au declarat deopotrivă necompetente să soluționeze

aceeași pricină.

În pronunțarea regulatorului de

competență, constată următoarele:

Potrivit art. 155 lit. e) din Legea

nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări

sociale, tribunalele soluționează în primă instanță litigii privind refuzul

nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări

sociale.

Or, din petitul acțiunii

introductive de instanță rezultă că demersul judiciar al celor doi reclamanți

vizează sancționarea pârâților pentru refuzul de a-i interna, în mod gratuit,

pentru tratament de specialitate, într-un sanatoriu aparținând Ministerului

Sănătății și Familiei și de a-i despăgubi cu sume de bani reprezentând prețul

unei internări refuzată anterior. Cu alte cuvinte, acțiunea reclamanților

vizează recunoașterea în justiție a unor drepturi de asigurări sociale

conferite reclamanților în temeiul unui act normativ special (art. 1 din

Decretul nr. 42/1990), precum și sancționarea pârâților pentru refuzul de a

aplica aceste drepturi, dacă în urma dezbaterilor judiciare se va constata că

refuzul este nejustificat.

Conform art. 156 din Legea nr.

19/2000, cu modificările și completările ulterioare, cererile îndreptate

împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul, iar celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Cum, în speță, acțiunea a fost

formulată și împotriva C.N.P.D.A.S. și cum ambii reclamanți își au domiciliul în

raza teritorială a Tribunalului Argeș, în rezolvarea conflictului negativ de

competență, se constată că această instanță este competentă să soluționeze în

fond cauza, urmând a i se înainta dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a

litigiului în favoarea Tribunalului Argeș.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie

2004.