ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6071/2004

Asupra conflictului negativ de competență: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 18 septembrie 2002, ulterior precizată și completată, reclamanții U.G.I. și P.N.G. au chemat în judecată pe pârâții Sanatoriul Balnear Mangalia, Ministerul Sănătății și Familiei, C.N.A.S. și C.N.P.D.A.S. București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați să-i interneze pe reclamanți, pentru tratament de specialitate, gratuit, în secția de specialitate a Sanatoriului Balnear Mangalia și, să-i despăgubească, pentru anul 2002, cu suma de câte 4.934.000 lei, reprezentând prețul internării de care reclamanții au fost pe nedrept lipsiți.

În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că sunt posesorii Certificatelor de luptător pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989, conferite în temeiul art. 1 din Decretul nr. 42/1990 și cu toate că au acces gratuit la sanatorii și baze de tratament aparținând Ministerului Sănătății și Familiei și cu toate că sunt în posesia unor recomandări și trimiteri medicale pentru internare în sanatoriu, pârâții refuză recunoașterea acestor drepturi. La data de 10 octombrie 2002 pârâtul Ministerul Sănătății și Familiei a chemat în garanție Casa Județeană de Pensii Argeș pentru a fi despăgubit în cazul în care prin hotărârea ce se va da o să cadă în pretenții.

Investită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 350 din 19 martie 2003 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, cu motivarea că reclamanții invocă un drept de asigurări sociale, iar în conformitate cu art. 155 din Legea nr. 19/2000, competența în primă instanță aparține tribunalului. La rândul său, Tribunalul București, secția a VIII-a pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, prin sentința civilă nr. 2265 din 4 iunie 2004 și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Pitești, reținând că reclamanții au susținut că cererea lor este fondată pe prevederile Legii nr. 29/1990 și că refuzul de internare pentru tratament de specialitate gratuit, ca și plata de despăgubiri reprezintă consecințele unui act administrativ ilegal.

Fiind astfel sesizată, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin sentința nr. 8/F–CA din 7 septembrie 2004, a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție cu motivarea că sunt incidente prevederile art. 20 pct. 2 C. proc. civ., în sensul că două instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat deopotrivă necompetente să soluționeze aceeași pricină. În pronunțarea regulatorului de competență, constată următoarele: Potrivit art. 155 lit. e) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, tribunalele soluționează în primă instanță litigii privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale.

Or, din petitul acțiunii introductive de instanță rezultă că demersul judiciar al celor doi reclamanți vizează sancționarea pârâților pentru refuzul de a-i interna, în mod gratuit, pentru tratament de specialitate, într-un sanatoriu aparținând Ministerului Sănătății și Familiei și de a-i despăgubi cu sume de bani reprezentând prețul unei internări refuzată anterior. Cu alte cuvinte, acțiunea reclamanților vizează recunoașterea în justiție a unor drepturi de asigurări sociale conferite reclamanților în temeiul unui act normativ special (art. 1 din Decretul nr. 42/1990), precum și sancționarea pârâților pentru refuzul de a aplica aceste drepturi, dacă în urma dezbaterilor judiciare se va constata că refuzul este nejustificat.

Conform art. 156 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, iar celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul. Cum, în speță, acțiunea a fost formulată și împotriva C.N.P.D.A.S. și cum ambii reclamanți își au domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Argeș, în rezolvarea conflictului negativ de competență, se constată că această instanță este competentă să soluționeze în fond cauza, urmând a i se înainta dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Argeș. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2004.