ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2707/2003

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

S.T.P. și I.I. au chemat în judecată Ministerul

Apărării Naționale, ordonator principal de credite, U.M.01969 Luna și U.M.01848

Luna, ordonatori secundari de credite, pentru a fi obligați să le restituie

sumele încasate prin reținerea nelegală a procentajului de 7% din solda lunară

cu titlu de primă pentru asigurări de sănătate pe perioada 31 octombrie 1999 –

31 septembrie 2002 pentru primul reclamant și pe perioada 31 octombrie 1999 –

31 mai 2001 pentru cel de-al doilea reclamant, cu aplicarea coeficientului de

inflație la data executării hotărârii.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că prin Legea

nr. 80/1995 s-a instituit gratuitatea asistenței medicale pentru cadrele

medicale în activitate, acesta fiind un act special, derogă de la legea generală

(Legea nr. 145/1999).

Reclamantul S.T.P. arată că este pensionar, în

baza deciziei nr. 0101207 din 19 septembrie 2002, iar I.I. în baza deciziei nr.

042163 din 13 iunie 2001.

Ministerul Apărării Naționale a formulat o

cerere de chemare în garanție a Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării

Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești (CASAOPSNAJ),

în calitate de beneficiară a sumelor reținute cu titlu de contribuție pentru

asigurările sociale de sănătate de la reclamanți și a solicitat obligarea ei la

plata sumelor reținute în sarcina M.Ap.N.

Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării,

Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești a chemat în

garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin încheierea

nr. 93 din 31 ianuarie 2003, a declinat competența de soluționare a cererii

principale, precum și a cererilor de garanție, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că

litigiul nu poate fi calificat ca un conflict de drepturi în înțelesul

dispozițiilor Legii nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și

nici pe dispozițiile art. 111 alin. (1) C. muncii, în speță fiind aplicabile

dispozițiile Legii nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ.

Numai pe calea specială a acestei proceduri

poate fi cenzurată conduita pârâtului M.Ap.N. și refuzul acestuia de a

recunoaște reclamanților dreptul recunoscut de lege.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ, prin încheierea nr. 408 din 18 martie 2003, a stabilit

competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj și

constatând existența conflictului negativ de competență a trimis cauza Curții

Supreme de Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că față

de obiectul acțiunii, litigiul excede calificarea juridică a unui contencios

administrativ, deoarece, doar vătămarea unui drept subiectiv îndreptățește

persoana să se adreseze justiției în condițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 29/1990,

or, cererea reclamanților derivă din raporturile juridice de muncă,

reglementate prin norme speciale, ceea ce nu împiedică calificarea litigiului

ca fiind un conflict de drepturi în înțelesul dispozițiilor Legii nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă.

Potrivit art. 20 pct. 2 C. proc. civ., există

conflict negativ de competență, când două sau mai multe instanțe se declară

deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, acesta urmând a fi

soluționat conform art. 22 pct. 3 C. proc. civ. de Curtea Supremă de Justiție.

Din examinarea actelor dosarului rezultă

următoarele:

Reclamanții, foști salariați ai M.Ap.N., având

calitatea de ofițeri, în prezent fiind pensionați au solicitat obligarea

acestuia în calitate de ordonator principal de credite și a U.M.01969 Luna și

U.M.01848 Luna, ca ordonatori secundari de credite, la restituirea procentului

de 7% din solda lunară cu titlu de primă pentru asigurări de sănătate pentru

perioada 31 octombrie 1999 – 31 septembrie 2002, pentru S.T.P. și pe perioada

31 octombrie 1999 – 31 mai 2001 pentru I.I., cu aplicarea coeficientului de

inflație la data executării hotărârii.

S-a arătat că reținerile sunt nelegale, pentru

că, art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 80/1995, stabilește dreptul cadrelor

militare în activitate la echipament, hrană, asistență medicală, medicamente,

locuințe de serviciu, concedii și scutiri medicale gratuite.

Obligația plății contribuției de 7% din salariul

brut este prevăzută în Legea generală nr. 145/1997, or, în cauză își găsește

aplicabilitatea legea specială – Legea nr. 80/1995.

Pârâtul Ministerul Apărării Naționale a chemat

în garanție Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice,

Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești București, beneficiarul

sumelor reținute și vărsate fondului de asigurări de sănătate.

Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării,

Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești București a

chemat în garanție Casa Națională de Asigurări Sociale de Sănătate București,

pentru ca în cazul în care se admite acțiunea reclamanților să se dispună prin

aceeași hotărâre, obligarea ei la restituirea cuantumului sumei pretinsă de

reclamanți și care a fost vărsată în contul său.

Din cele de mai sus, rezultă că, temeiul juridic

al acțiunii îl constituie Legea nr. 80/1995, Legea nr. 145/1997 și H.G. nr. 270/1999,

că cererea reclamanților derivă din raporturile juridice de muncă, chiar dacă

în prezent aceștia nu mai au această calitate, fiind pensionați, astfel că se

va stabili competența de soluționare în favoarea Tribunalului Cluj, căruia

urmează a i se înainte dosarul pentru soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența soluționării cauzei privind

pe S.P., precum  I.I. și Ministerul Apărării în favoarea Tribunalului Cluj.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 19

septembrie 2003.