ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2707/2003

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: S.T.P. și I.I. au chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale, ordonator principal de credite, U.M.01969 Luna și U.M.01848 Luna, ordonatori secundari de credite, pentru a fi obligați să le restituie sumele încasate prin reținerea nelegală a procentajului de 7% din solda lunară cu titlu de primă pentru asigurări de sănătate pe perioada 31 octombrie 1999 – 31 septembrie 2002 pentru primul reclamant și pe perioada 31 octombrie 1999 – 31 mai 2001 pentru cel de-al doilea reclamant, cu aplicarea coeficientului de inflație la data executării hotărârii. În motivarea acțiunii, s-a arătat că prin Legea nr. 80/1995 s-a instituit gratuitatea asistenței medicale pentru cadrele medicale în activitate, acesta fiind un act special, derogă de la legea generală (Legea nr. 145/1999).

Reclamantul S.T.P. arată că este pensionar, în baza deciziei nr. 0101207 din 19 septembrie 2002, iar I.I. în baza deciziei nr. 042163 din 13 iunie 2001. Ministerul Apărării Naționale a formulat o cerere de chemare în garanție a Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești (CASAOPSNAJ), în calitate de beneficiară a sumelor reținute cu titlu de contribuție pentru asigurările sociale de sănătate de la reclamanți și a solicitat obligarea ei la plata sumelor reținute în sarcina M.Ap.N. Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești a chemat în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin încheierea nr. 93 din 31 ianuarie 2003, a declinat competența de soluționare a cererii principale, precum și a cererilor de garanție, în favoarea Curții de Apel Cluj. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că litigiul nu poate fi calificat ca un conflict de drepturi în înțelesul dispozițiilor Legii nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și nici pe dispozițiile art. 111 alin. (1) C. muncii, în speță fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ. Numai pe calea specială a acestei proceduri poate fi cenzurată conduita pârâtului M.Ap.N. și refuzul acestuia de a recunoaște reclamanților dreptul recunoscut de lege.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea nr. 408 din 18 martie 2003, a stabilit competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj și constatând existența conflictului negativ de competență a trimis cauza Curții Supreme de Justiție pentru soluționarea conflictului. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că față de obiectul acțiunii, litigiul excede calificarea juridică a unui contencios administrativ, deoarece, doar vătămarea unui drept subiectiv îndreptățește persoana să se adreseze justiției în condițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, or, cererea reclamanților derivă din raporturile juridice de muncă, reglementate prin norme speciale, ceea ce nu împiedică calificarea litigiului ca fiind un conflict de drepturi în înțelesul dispozițiilor Legii nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.

Potrivit art. 20 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență, când două sau mai multe instanțe se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, acesta urmând a fi soluționat conform art. 22 pct. 3 C. proc. civ. de Curtea Supremă de Justiție. Din examinarea actelor dosarului rezultă următoarele: Reclamanții, foști salariați ai M.Ap.N., având calitatea de ofițeri, în prezent fiind pensionați au solicitat obligarea acestuia în calitate de ordonator principal de credite și a U.M.01969 Luna și U.M.01848 Luna, ca ordonatori secundari de credite, la restituirea procentului de 7% din solda lunară cu titlu de primă pentru asigurări de sănătate pentru perioada 31 octombrie 1999 – 31 septembrie 2002, pentru S.T.P.

și pe perioada 31 octombrie 1999 – 31 mai 2001 pentru I.I., cu aplicarea coeficientului de inflație la data executării hotărârii. S-a arătat că reținerile sunt nelegale, pentru că, art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 80/1995, stabilește dreptul cadrelor militare în activitate la echipament, hrană, asistență medicală, medicamente, locuințe de serviciu, concedii și scutiri medicale gratuite. Obligația plății contribuției de 7% din salariul brut este prevăzută în Legea generală nr. 145/1997, or, în cauză își găsește aplicabilitatea legea specială – Legea nr. 80/1995. Pârâtul Ministerul Apărării Naționale a chemat în garanție Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești București, beneficiarul sumelor reținute și vărsate fondului de asigurări de sănătate.

Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești București a chemat în garanție Casa Națională de Asigurări Sociale de Sănătate București, pentru ca în cazul în care se admite acțiunea reclamanților să se dispună prin aceeași hotărâre, obligarea ei la restituirea cuantumului sumei pretinsă de reclamanți și care a fost vărsată în contul său. Din cele de mai sus, rezultă că, temeiul juridic al acțiunii îl constituie Legea nr. 80/1995, Legea nr. 145/1997 și H.G. nr. 270/1999, că cererea reclamanților derivă din raporturile juridice de muncă, chiar dacă în prezent aceștia nu mai au această calitate, fiind pensionați, astfel că se va stabili competența de soluționare în favoarea Tribunalului Cluj, căruia urmează a i se înainte dosarul pentru soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența soluționării cauzei privind pe S.P., precum I.I. și Ministerul Apărării în favoarea Tribunalului Cluj. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 19 septembrie 2003.