ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5240/2003

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul A.D. a chemat în judecată pe pârâții

Ministerul Justiției și Tribunalul Maramureș solicitând obligarea acestora la

restituirea sumelor de bani încasate prin reținerea procentului de 7% din

salariu cu titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate, în

perioada 1 ianuarie 2000- 1 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de

inflație la data executării hotărârii, iar pe viitor, pârâții să nu mai

efectueze asemenea rețineri.

Ministerul Justiției, a formulat întâmpinare și

cerere de chemare în garanție a Casei OPSNAJ.

Sesizat cu soluționarea cauzei, Tribunalul

Maramureș a pronunțat sentința civilă nr. 585 din 28 iunie 2002 prin care a

admis acțiunea și în consecință, a obligat pârâții să restituie reclamantului

suma încasată prin reținerea nelegală din salariu, în perioada 1 ianuarie 2000-

1 martie 2001 a procentului de 7% reprezentând contribuție la asigurările

sociale de sănătate la valoarea actualizată, în funcție de rata inflației, la

data efectuării plății.

A disjuns cererea de chemare în garanție a Casei

OPSNAJ formulată de Ministerul Justiției.

În esență tribunalul a reținut că reclamantului,

încadrat ca personal auxiliar activ la Judecătoria Șoncuta Mare, i s-a reținut

procentul de 7 % contribuție de asigurări sociale de sănătate conform Legii nr.

145/1997, în perioada 1 ianuarie 2000-30 martie 2001, deși acestuia i se aplică

prevederile art. 99 din Legea nr. 92/1992 în sensul că nu datorează plata

contribuției de asigurări de sănătate.

Soluția instanței de fond a fost confirmată de

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, care, prin decizia nr. 2156 din 22

octombrie 2002 a respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul Justiției.

În temeiul art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992

și art. 330 pct. 2 C. proc. civ. Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva acestor

hotărâri, considerând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii,

ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Se susține că Legea nr. 145/1997 a asigurărilor

sociale de sănătate, în vigoare de la 1 ianuarie 1998, este ulterioară Legii

nr. 92/1992, iar la art. 6 lit. d) prevede categoriile de persoane care nu sunt

obligate la plata contribuției de 7% și a căror situație este reglementată prin

legi speciale cum sunt Decretul-Lege nr. 118/1990, Legea nr. 44/1992, Legea nr.

42/1990, printre acestea nefigurând magistrații și personalul auxiliar de

specialitate.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992

privind organizarea judecătorească, magistrații în activitate sau pensionarii

beneficiază în mod gratuit, de asistență medicală, medicamente, proteze, textul

neprevăzând obligația acestora de plată a contribuției la asigurările de

sănătate. Art. 141 din lege prevede că dispozițiile art. 99 se aplică și

personalului auxiliar de specialitate.

Legea nr. 92/1991 constituie legea organică

(generală) a autorității judecătorești.

Prin art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997

privind asigurările de sănătate s-a prevăzut că „asigurările sociale de

sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului

solidarității…”. Dispozițiile art. 55 din această lege prevăd, limitativ,

persoanele care beneficiază de asigurările de sănătate fără plata contribuției

de 7% în care nu sunt incluși magistrații și personalul auxiliar de

specialitate.

În materia asigurărilor sociale de sănătate

legea specială este Legea nr. 145/1997 care are ca obiect reglementarea asigurărilor

de sănătate, dispozițiile Legii nr. 92/1992 constituind legea generală, având

ca obiect organizarea judecătorească și statutul magistraților.

Pe de altă parte, legea specială, care, de

principiu prevalează celei generale este ulterioară acesteia din urmă, generând

implicit abrogarea dispozițiilor contrare.

Așadar, în speță se aplică legea specială care

nu exceptează expres magistrații și personalul auxiliar de specialitate de la

plata contribuției de 7% asigurări de sănătate, motiv pentru care, recursul în

anulare urmează a fi admis, hotărârile pronunțate în cauză urmează a fi casate,

iar acțiunea reclamantului urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia nr. 2156 din 22 octombrie 2002 a

Curții de Apel Cluj și sentința civilă nr. 585 din 28 iunie 2002 a Tribunalului

Maramureș.

Respinge acțiunea formulată de A.D.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2003.