ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6983/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6983/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra conflictului negativ de
competență de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 92/CA,
pronunțată în dosarul nr. 501/CAF/2004, Tribunalul Argeș, secția comercială și
de contencios administrativ, și-a declinat competența, în favoarea Curții de
Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, în cauza având
ca obiect, acțiunea formulată de reclamantul P.C., în contradictoriu cu Casa
Județeană de Pensii Argeș, care a contestat decizia nr. R 2107 din 22 ianuarie 2004,
emisă de Comisia de specialitate pentru aplicarea Legii nr. 309/2002.
Prin sentința civilă nr. 89/FC,
pronunțată la data de 21 iunie 2004 în dosarul nr. 442/FC/2004, Curtea de Apel
Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, și-a declinat, la
rândul său, în favoarea Tribunalului Argeș, competența de soluționare a cauzei,
cu motivarea că sunt incidente prevederile generale ale Legii nr. 29/1990 și
cele ale art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., iar nu cele ale art. 6 din Legea nr.
309/2002, decizia contestată fiind emisă pentru revizuirea hotărârii anterioare,
iar nu pentru stabilirea drepturilor compensatorii acordate de lege.
Competența de soluționare a cauzei
aparține Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios
administrativ.
Este necontestat că obiectul cauzei
îl constituie contestația formulată împotriva deciziei emise de Comisia de
aplicare a prevederilor Legii nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea
unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției
Generale a Serviciului Muncii.
De asemenea, este necontestat că
potrivit prevederilor art. 6 alin. (5) din această lege, împotriva hotărârii,
persoana interesată poate face contestație la curtea de apel, în termen de 30
de zile de la comunicarea hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ
nr. 29/1990.
Este adevărat că actul administrativ
contestat îl constituie decizia de revizuire nr. R 2107 din 22 ianuarie 2004,
emisă de autoritatea competentă, în condițiile art. 7 din Legea nr. 309/2002 și
că potrivit art. 7 alin. (3), împotriva deciziei de revizuire, persoana
interesată poate introduce contestație, în condițiile Legii nr. 29/1990.
Susținerea curții de apel, cum că în
acest caz ar fi aplicabile prevederile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.,
este lipsită de temei legal, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 309/2002, nefăcând
trimitere la aceste prevederi, astfel că prevederile art. 6 alin. (5) din
aceeași lege, rămân pe deplin aplicabile.
Pe de altă parte, nu există nici o
rațiune care să susțină ideea că actele administrative emise de aceeași
autoritate, în aplicarea aceleiași legi, pentru stabilirea și acordarea
acelorași drepturi, să poată fi contestate la instanțe de grad diferit, în
raport cu data emiterii acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare
a cauzei privind pe reclamantul P.C. și pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș,
în favoarea Curții de Apel Pitești.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 16 septembrie 2004.