ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 747/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 189 din 6 aprilie 2004, Tribunalul Satu-Mare a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul M.M., privind pedepsele de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 400/2003 a aceleiași instanțe și de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 399/2003 a Tribunalului Satu-Mare. În baza art. 33, a art. 34 C. pen., și cu referire la art. 36 alin. (2) din același cod, s-a dispus ca M.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare, sporită cu un an închisoare, condamnatul având de executat 6 ani și 6 luni închisoare.

Instanța a mai dispus anularea mandatelor de executare a pedepselor, emise, privind cele două pedepse contopite, emiterea unui nou mandat de executare privind pedeapsa de executat, aceea de 6 ani și 6 luni închisoare și deducerea din pedeapsă a perioadei executate, începând cu 17 iulie 2003. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că faptele pentru care M.M. a fost condamnat la pedepsele a căror contopire a cerut-o, sunt concurente. Împotriva sentinței, condamnatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia sporului de pedeapsă aplicat, considerat a fi prea mare. Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 124 din 8 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat. Nemulțumit și de hotărârea pronunțată în apel, condamnatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., respectiv s-a aplicat pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege. Recursul declarat nu este fondat. Din verificarea lucrărilor dosarului, se reține că prin sentința penală nr. 399/2003 a Tribunalului Satu-Mare, M.M. a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru o infracțiune de tâlhărie, hotărârea rămânând definitivă prin decizia Curții de Apel Oradea din anul 2003. M.M. a mai fost condamnat, prin sentința penală nr. 400/2003 a aceleiași instanțe, la 5 ani și 6 luni închisoare tot pentru o infracțiune de tâlhărie, și această hotărâre rămânând definitivă prin decizia penală nr. 214 din 13 noiembrie 2003 a Curții de Apel Oradea. Potrivit art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., concurs de infracțiuni există: a) când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele.

Privind pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni, conform art. 34 alin. (1) lit. b) din același cod, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani. Raportând la cauză aceste dispoziții legale, se reține că instanța, considerând și pericolul special grav al infracțiunilor pentru care M.M. a fost condamnat, precum și perseverența infracțională a acestuia, aplicarea sporului de un an închisoare cu finalitatea executării în regim de privare de libertate a pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare, va fi în măsură să realizeze și scopul pedepsei, acela al prevenției generale și speciale cum este înscris în art. 52 C. pen.

Pentru considerentele arătate, recursul declarat de condamnat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 124/ A din 8 iunie 2004 a Curții de Apel Oradea. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 februarie 2005.