ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.02.2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 747/2005

HOTĂRÂRE
01.02.2005
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 747/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 189

din 6 aprilie 2004, Tribunalul Satu-Mare a admis cererea de contopire a

pedepselor formulată de condamnatul M.M., privind pedepsele de 5 ani și 6 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 400/2003 a aceleiași instanțe și

de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 399/2003 a Tribunalului

Satu-Mare.

În baza art. 33, a art. 34

M.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare, sporită

cu un an închisoare, condamnatul având de executat 6 ani și 6 luni închisoare.

Instanța a mai dispus

anularea mandatelor de executare a pedepselor, emise, privind cele două pedepse

contopite, emiterea unui nou mandat de executare privind pedeapsa de executat,

aceea de 6 ani și 6 luni închisoare și deducerea din pedeapsă a perioadei

executate, începând cu 17 iulie 2003.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că faptele pentru care M.M. a fost condamnat la pedepsele a

căror contopire a cerut-o, sunt concurente.

Împotriva sentinței,

condamnatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia sporului de

pedeapsă aplicat, considerat a fi prea mare.

Curtea de Apel Oradea, prin

decizia penală nr. 124 din 8 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul

declarat.

Nemulțumit și de hotărârea

pronunțată în apel, condamnatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de

casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., respectiv s-a aplicat pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de

lege.

Recursul declarat nu este

fondat.

Din verificarea lucrărilor

dosarului, se reține că prin sentința penală nr. 399/2003 a Tribunalului

Satu-Mare, M.M. a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru o infracțiune de

tâlhărie, hotărârea rămânând definitivă prin decizia Curții de Apel Oradea din

anul 2003.

M.M. a mai fost condamnat,

prin sentința penală nr. 400/2003 a aceleiași instanțe, la 5 ani și 6 luni

închisoare tot pentru o infracțiune de tâlhărie, și această hotărâre rămânând

definitivă prin decizia penală nr. 214 din 13 noiembrie 2003 a Curții de Apel

Oradea.

Potrivit art. 33 alin. (1)

lit. a) C. pen., concurs de infracțiuni există: a) când două sau mai multe

infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată

definitiv pentru vreuna din ele.

Privind pedeapsa principală

în caz de concurs de infracțiuni, conform art. 34 alin. (1) lit. b) din același

cod, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai

grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu

este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Raportând la cauză aceste

dispoziții legale, se reține că instanța, considerând și pericolul special grav

al infracțiunilor pentru care M.M. a fost condamnat, precum și perseverența

infracțională a acestuia, aplicarea sporului de un an închisoare cu finalitatea

executării în regim de privare de libertate a pedepsei de 6 ani și 6 luni

închisoare, va fi în măsură să realizeze și scopul pedepsei, acela al

prevenției generale și speciale cum este înscris în art. 52 C. pen.

Pentru considerentele

arătate, recursul declarat de condamnat nefiind fondat, în baza dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Potrivit dispozițiilor art.

192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare

către stat.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 124/ A din

8 iunie 2004 a Curții de Apel Oradea.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma

de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 februarie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-01-28
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 516/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 237 din 17 iunie 2003 Tribunalul Satu Mare a respins cererea formulată de condamnatul O.I. privind revizuirea sentinței penale nr.330/19
ÎCCJ 2005-02-04
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 845/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1263/ F din 7 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, s-a admis cererea de contopire formulată de condamnatul A.S.R.
ÎCCJ 2005-06-14
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3666/2005
din 12 ianuarie 2005, apelul declarat a fost respins, ca nefondat, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În considerentele deciziei s-a motivat că nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei față de gravitatea faptelor,
ÎCCJ 2003-11-26
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5501/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 336 din 7 mai 2003 Tribunalul Timiș a respins ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul M.C., în temeiul dispoziții
ÎCCJ 2006-02-07
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 786/2006
441 din 16 noiembrie 2005, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelul declarat a fost respins, ca nefondat. S-a arătat că nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei, întrucât în cauză s-a făcut o justă și corectă inter
Sursă