SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 9718/03 prezentate de Georgel și Georgeta STOCESCU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 11 mai 2006 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Hedigan Caflisch Biersan Gyulumyan domnii Myjer, David Thór Björgvinsson, judecători și domnul V. Berger; Grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 10 ianuarie 2001, După ce a deliberat, face următoarea decizie FAȚĂ Reclamanții sunt resortisanți români căsătoriți, născuți în 1926 și 1929 și rezidenți la București. Circumstanțele din jurul speciei Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. În 24 octombrie 2000, la vârsta de 69 de ani, reclamanta a fost atacată, mușcată și ucisă de o haită de aproximativ șapte câini rătăciți în cartierul Pajura din București. Căderea a dus la un șoc cranian și la o fractură la colul humeral stâng care a necesitat spitalizarea la spital. CFR din București. În urma acestui incident, recurenta a rămas cu consecințe, și anume, amnezie aleatorie și durere la umăr. Ea urmează de la această dată tratamente medicale costisitoare. Având în vedere nivelul scăzut al pensiilor lor, tratamentul medical a urmat cea mai mare parte a veniturilor reclamanților, astfel încât aceștia au ajuns la limita de subzistență. În 2003, reclamanta cântărea 37 kg pentru o dimensiune de 1,60 m, în timp ce reclamantul cântărea 41 kg pentru o dimensiune de 1,70 m. În 2003, recurenta a fost declarată handicapată de o comisie medicală și i s-a acordat un ajutor financiar pentru a reduce costul tratamentelor medicale pe care le urmează de la incidentul din 24 octombrie 2000. Acțiune în despăgubire împotriva primăriei din București la 10 ianuarie 2001, reclamanta a introdus o acțiune în fața Tribunalului de Primă Instanță din 1 ianuarie 2001. raionul București pentru a obține condamnarea Primăriei București de a-i plăti daune în valoare de 100 milioane lei românești (4 000 euro). Pe baza înscrierii menționate pe ștampila folosită de primăria București în În ianuarie 2002, conform căreia ASA era un serviciu al acestei primării, reclamanta a pus în discuție primăria în atac pe care a suferit-o și a susținut că, în urma acestui incident, aceasta a devenit handicapată. Înainte de pronunțarea hotărârii judecătorești, instanța a solicitat recurentei să plătească taxa judiciară impusă prin lege, care, având în vedere valoarea daunelor solicitate, a fost de 6 145 000 lei (250 EUR). Prin hotărârea din 6 martie 2001, tribunalul a constatat că reclamanta a achitat numai 500 000 de lei, în timp ce taxa judiciară era de 6 145 000 lei (245 EUR) și, prin urmare, și-a anulat acțiunea pentru neplata totală a taxei judiciare. Printr-o decizie din 19 iunie 2001, tribunalul județ din București a primit cererea reclamantei. El a considerat că instanța de primă instanță ar fi trebuit să procedeze la judecarea cauzei în limitele taxei judiciare plătite. În plus, Tribunalul a constatat că: în orice caz, acțiunea în cauză era exceptată de la plata taxei judiciare, întrucât reclamanta avea doar o obligație de a plăti o cauțiune de 5 % din valoarea despăgubirilor și a dobânzilor în cauză. Pe fond, instanța a considerat că instituția publică sub autoritatea primăriei București nu a luat toate măsurile necesare pentru a evita punerea în pericol a vieții, sănătății și integrității corporale a populației, încălcând dispozițiile Deciziei nr. 38/1996 a Consiliului Municipal din București. Într-adevăr, ASAA a fost obligată să captureze, să supravegheze și să sterilizeze câinii vagabonzi pentru a evita să pună în pericol viața, sănătatea și integritatea corporală a populației. El a constatat o încălcare a integrității morale și fizice a reclamantei, având în vedere suferința fizică și psihică pe care a cunoscut-o din cauza mușcăturilor câinilor și a fracturii. În plus, a considerat că agresiunea a privat-o pe reclamantă de aprobările unei vieți normale, din moment ce i-a cauzat o astfel de traumă încât nu mai putea să iasă din casă, din teamă de un nou atac. Prin urmare, instanța a acceptat cererea reclamantei, dar numai în limitele cauțiunii plătite de 500 000 de lei și a obligat primăria București să-i plătească daune în valoare de 10 milioane lei (400 EUR), adică 10% din valoarea despăgubirilor solicitate de reclamantă. Primăria Bucureștiului a intentat o acțiune împotriva acestei decizii, susținând că nu are calitatea de a fi judecat ca pârât în speță, întrucât laASA se afla sub autoritatea Consiliului Municipal, nu a Primăriei București. Printr-o hotărâre definitivă din 17 decembrie 2001, instanța de apel din București a acceptat această acțiune și a respins acțiunea recurentei pentru lipsa calității de ester în justiție a primăriei. Curtea a constatat că a fost înființată prin Decizia nr. 38/1996 a Consiliului Municipal din București, care numai ea putea fi în justiție ca pârât în acțiunea formulată de reclamantă. Acțiune în despăgubire în favoarea lacunei și a Consiliului Municipal din București la 28 iunie 2002, reclamanta a introdus o acțiune în fața instanței de primă instanță din 1 raiul București, în scopul de a obține condamnarea Primăriei din București la plata prejudiciilor de 50 de milioane de lei românești. Acțiunea sa a fost respinsă printr-o hotărâre din 3 decembrie 2002 pentru lipsa calității de ester în justiție a pârâtei. Tribunalul a constatat că, la 31 octombrie 2001, Consiliul Municipal al Bucureștiului a adoptat o decizie nr 287 prin care a luat o decizie prin care a transferat gestionarea câinilor vagabonzi la consiliile locale ale celor șase districte din București. Prin hotărârea definitivă din 13 martie 2003 pronunțată cu privire la o acțiune introdusă de recurentă, tribunalul județean din București a confirmat hotărârea pronunțată în primă instanță. Dreptul intern relevant la art. 5 din Legea nr 215 din /2001 prevede că autoritățile administrației publice locale prin intermediul cărora este îndeplinită autonomia locală în municipalități și orașe sunt : Consiliile locale - comune sau ale orașului -, în calitate de autorități de deliberare, și primăriile, în calitate de autorități executive. La art. 1 din Decizia nr. 38 din 2 ianuarie 1996 a Consiliului municipal București privind creșterea animalelor, întreținerea și circulația animalelor în orașul București se citește astfel Începând cu data prezentei decizii, serviciul municipal de ecuarizare își schimbă denumirea în Administrație pentru supravegherea animalelor , instituție publică sub autoritatea Consiliului municipal din București, al cărei număr de angajați este ridicat de la 33 la 50 de persoane. 75 din 16 mai 1996 a Consiliului Municipal din București privind creșterea animalelor, întreținerea și circulația animalelor în orașul București este astfel redactată, în partea sa relevantă, în calitate de furnizor de servicii numit la Animalele capturate vor fi sterilizate, vaccinate, deparazitate, identificate pe baza unei înregistrări într-un registru unic, cu excepția celor care vor fi supuse eutanasierii. Întoarcerea acestor câini în teritoriu se va face la cererea comunităților sociale (persoane fizice și juridice); ele vor avea statutul, protejat prin lege, al câinilor comunitari (canin comunitar) Responsabilitatea pentru câinii comunitari va fi asumată de comunitățile sociale care au solicitat întoarcerea lor în teritoriu. (...) L. 2 din Decizia nr. 82 din 19 aprilie 2001 a Consiliului General de la București privind programul de sterilizare a câinilor vagabonzi în orașul București dispune de Având în vedere faptul că, pentru supravegherea animalelor (ASA) este plasat sub autoritatea Consiliului General de la București, începând cu prezenta decizie, analiza, supravegherea și controlul respectării Programului de sterilizare a câinilor vagabonzi în orașul București este încredințată comisiei instituite în acest scop prin Decizia nr. 149/2000 (...) L Decizia nr. 287 din 31 octombrie 2001 a Consiliului Municipal din București privind îmbunătățirea activității din cadrul la'ASA este astfel redactată începând cu 15 noiembrie 2001, la' pentru supravegherea animalelor își va înceta activitatea. Începând de la această dată, organele administrative, de control și de supraveghere a animalelor vor fi exercitate de consiliile secțiunilor 1-6 din București, fiecare pe teritoriul său de autoritate. La art. 1 din Decizia nr. 105 din 10 aprilie 2003 a Consiliului Municipal de la București privind funcționarea orașului București, plasat sub autoritatea Consiliului Municipal din București, se citește astfel Începând cu data de 15 aprilie 2003, la mai multe luni, pentru supravegherea animalelor, ca persoană juridică cu același obiect de activitate, va fi plasat sub autoritatea Consiliului Municipal din București. GRIFS Invocând în esență articolele 3 și 8 din convenție, reclamanții se plâng că agresiunea suferită de recurentă constituie o încălcare a drepturilor lor la integritate fizică și morală și a dreptului lor la respectarea vieții lor private și se datorează faptului că nu au fost luate măsuri de către autorități pentru a controla haitele de câini vagabonzi care circulă liber pe străzile București și pentru a asigura securitatea cetățenilor. Invocând, în esență, art. 6 din convenție, reclamanții se plâng că nu au beneficiat de un acces concret și efectiv la instanțele interne pentru a li se soluționa acțiunile în despăgubire împotriva autorităților locale. Ei consideră că taxa judiciară solicitată în vederea examinării litigiului lor de către instanțe reprezintă, prin valoarea sa, un obstacol în calea dreptului lor de a avea acces la o instanță. Reclamanții se plâng că au fost privați de dreptul la o instanță, de încălcarea drepturilor lor prevăzute la art. 8 din convenție și consideră, de asemenea, că agresiunea suferită de recurentă constituie un tratament inuman și degradant și subminează în esență o încălcare a articolelor 3, 8 și 6 din convenție. În măsura în care cererea privește obiecțiunile formulate de solicitant, presupunând că aceasta poate fi considerată ca fiind victimă a presupuselor încălcări ale convenției, Curtea constată că reclamanta a sesizat exclusiv instanțele interne, astfel încât reclamantul nu a epuizat căile de atac interne disponibile în dreptul român. Prin urmare, în ceea ce privește obiecțiunile invocate de reclamant în temeiul articolului În ceea ce privește obiecțiunile ridicate de recurentă, în stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră că este necesar să le comunice guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor recurentei Declară cererea inadmisibilă în măsura în care aceaceasta a fost introdusă de reclamant. Vincent Berger Bo Õjan M. Zupančič Moduler
de la requête n
o
9718/03
présentée par Georgel et Georgeta STOICESCU
contre la Roumanie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 11 mai 2006 en une chambre composée de
:
MM.
B.M.
Zupančič
,
président
,
J.
Hedigan
,
L.
Caflisch
,
C.
Bîrsan
,
M
me
A.
Gyulumyan
,
MM.
E.
Myjer,
David Thór
Björgvinsson,
juges,
et de M. V.
Berger,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 10 janvier 2001,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Les requérants sont des ressortissant roumains mariés, nés respectivement en 1926 et 1929 et résidant à Bucarest.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
Les requérants sont retraités. Mensuellement, leurs pensions de retraite s’élèvent à près de 80 euros.
Le 24 octobre 2000, alors âgée de 69 ans, la requérante fut attaquée, mordue et mise à terre par une meute d’environ sept chiens errants dans le quartier
Pajura
de Bucarest. La chute entraîna un choc crânien et une fracture au col huméral gauche qui nécessita son hospitalisation à l’hôpital
CFR de Bucarest. A la suite de cet incident, la requérante resta avec des séquelles, à savoir, des amnésies aléatoires et des douleurs à l’épaule. Elle suit depuis cette date des traitements médicaux coûteux. Compte tenu du faible montant de leurs pensions de retraite, le traitement médical suivi greva la majeure partie des revenus des requérants, de sorte qu’ils se trouvèrent à la limite de la subsistance. En 2003, la requérante pesait 37 kg pour une taille de 1,60 m, tandis que le requérant pesait 41 kg pour une taille de 1,70 m.
En 2003, la requérante fut déclarée handicapée par une commission médicale et se vit accorder une aide financière pour alléger le coût des traitements médicaux qu’elle suit depuis l’incident du 24 octobre 2000.
1.
Action en dommages et intérêts à l’encontre de la mairie de Bucarest
Le 10 janvier 2001, la requérante introduisit une action devant le tribunal de première instance du 1
er
arrondissement de Bucarest afin d’obtenir la condamnation de la mairie de Bucarest à lui payer des dommages et intérêts d’un montant de 100 millions lei roumains (4
000 euros). Se fondant sur l’inscription figurant sur le tampon utilisé par la mairie de Bucarest en
janvier 2002, selon laquelle l’Administration pour la surveillance des animaux (ASA) était un service de cette mairie, la requérante mit en cause la mairie dans l’attaque qu’elle avait subie et fit valoir qu’à la suite de cet incident, elle était devenue handicapée.
Avant l’audience, le tribunal demanda à la requérante de s’acquitter de la taxe judiciaire exigée par la loi, qui s’élevait, compte tenu du montant des dommages demandés, à 6
145
000 lei (250 EUR). Se trouvant dans l’impossibilité de payer une telle somme représentant le revenu de son foyer pendant quatre mois, la requérante paya seulement 500
000 lei (20 EUR), qu’elle emprunta auprès de connaissances.
Par un jugement du 6 mars 2001, le tribunal constata que la requérante n’avait acquitté que 500
000 lei, alors que la taxe judiciaire était de 6
145
000 lei (245 EUR) et par conséquent, annula son action pour défaut de paiement total de la taxe judiciaire.
Par une décision du 19 juin 2001, le tribunal départemental de Bucarest accueillit l’appel de la requérante. Il jugea que le tribunal de première instance aurait dû procéder au jugement de l’affaire dans les limites de la taxe judiciaire payée. Il constata en outre qu’en tout état de cause, l’action en question était exemptée du paiement de la taxe judiciaire, la requérante ayant seulement “l’obligation de payer une caution de 5 % du montant des dommages et intérêts” demandés. Sur le fond, le tribunal jugea que l’ASA, institution publique placée sous l’autorité de la mairie de Bucarest, n’avait pas pris toutes les mesures nécessaires pour éviter la mise en péril de la vie, de la santé et de l’intégrité corporelle de la population, en violation des dispositions de la décision n
o
38/1996 du conseil municipal de Bucarest. En effet, l’ASA était obligée de capturer, surveiller et stériliser les chiens errants afin d’éviter de mettre en péril la vie, la santé et l’intégrité corporelle de la population. Il constata une atteinte à l’intégrité morale et physique de la requérante, compte tenu des souffrances physiques et psychiques qu’elle avait connues du fait des morsures des chiens et de la fracture. De plus, il jugea que l’agression avait privé la requérante des agréments d’une vie normale, puisqu’il lui avait causé un traumatisme tel qu’elle n’osait plus sortir de chez elle, par crainte d’une nouvelle attaque.
Dès lors, le tribunal fit droit à la demande de la requérante, mais uniquement dans les limites de la caution acquittée de 500
000 lei et obligea la mairie de Bucarest à lui payer des dommages et intérêts d’un montant de 10 millions de lei (400 EUR), à savoir 10% du montant des dommages et intérêts demandés par la requérante.
La mairie de Bucarest interjeta un recours contre cette décision, faisant valoir qu’elle n’avait pas la qualité d’ester en justice en tant que défendeur en l’espèce, puisque l’ASA était placée sous l’autorité du conseil municipal, et non de la mairie de Bucarest.
Par un arrêt définitif du 17 décembre 2001, la cour d’appel de Bucarest accueillit ce recours et rejeta l’action de la requérante pour défaut de qualité d’ester en justice de la mairie. La cour constata que l’ASA avait était créée par la décision n
o
38/1996 du conseil municipal de Bucarest, lequel seul pouvait ester en justice en tant que défendeur dans l’action introduite par la requérante.
2.
Action en dommages et intérêts à l’encontre de l’ASA et du conseil municipal de Bucarest
Le 28 juin 2002, la requérante introduisit une action devant le tribunal de première instance du 1
er
arrondissement de Bucarest afin d’obtenir la condamnation de la mairie de Bucarest à lui payer des dommages et intérêts de 50 millions lei roumains.
Son action fut rejetée par un jugement du 3 décembre 2002 pour défaut de qualité d’ester en justice de la partie défenderesse. Le tribunal constata que le 31 octobre 2001, le conseil municipal de Bucarest avait adopté une décision n
o
287 supprimant l’ASA et transférant la gestion des chiens errants aux conseils locaux des six arrondissements de Bucarest.
Par un arrêt définitif du 13 mars 2003 rendu sur un recours introduit par la requérante, le tribunal départemental de Bucarest confirma le jugement rendu en première instance.
B.
Le droit interne pertinent
L’article 5 de la loi n
o
215 du /2001 prévoit
:
«
Les autorités de l’administration publique locale par l’intermédiaire desquelles est accomplie l’autonomie locale dans les communes et les villes sont
: les conseils locaux - communaux ou de la ville -, en tant qu’autorités de délibération, et les mairies, en tant qu’autorités exécutives.
»
L’article 1
er
de la décision n
o
38 du 2 janvier 1996 du conseil municipal de Bucarest sur l’élevage, l’entretien et la circulation des animaux dans la ville de Bucarest se lit ainsi
:
«
A partir de la date de la présente décision, le service municipal d’équarrissage change sa dénomination en
Administration pour la surveillance des animaux
, institution publique sous l’autorité du conseil municipal de Bucarest, dont le nombre d’employés est porté de 33 à 50 personnes.
»
L’annexe n
o
1, chapitre 1, de la décision n
o
75 du 16 mai 1996 du conseil municipal de Bucarest sur l’élevage, l’entretien et la circulation des animaux dans la ville de Bucarest est ainsi rédigée, dans sa partie pertinente
:
«
a)
Le prestataire de services appelé l’Administration pour la surveillance des animaux (ASA) a l’obligation de capturer les chiens errants sur la base des réclamations écrites envoyés par des personnes physiques ou morales.
(...)
c)
Les animaux capturés seront stérilisés, vaccinés, déparasités, identifiés sur la base d’un enregistrement dans un registre unique, à l’exception de ceux qui seront soumis à euthanasie.
d)
Le retour de ces chiens dans le territoire se fera à la demande des communautés sociales (personnes physiques et morales)
; ils auront le statut, protégé par la loi, de chiens communautaires (
câine comunitar
).
e)
La responsabilité pour les chiens communautaires sera assumée par les communautés sociales qui ont demandé leur retour dans le territoire.
(...)
»
L’article 2 de la décision n
o
82 du 19 avril 2001 du conseil général de Bucarest concernant le programme de stérilisation des chiens errants dans la ville de Bucarest dispose
:
«
Compte tenu de ce que l’Administration pour la surveillance des animaux (ASA) est placée sous l’autorité du conseil général de Bucarest, à partir de la présente décision l’analyse, la surveillance et le contrôle du respect du Programme de stérilisation des chiens errants dans la ville de Bucarest est confié à la commission mise en place dans ce but par la décision n
o
149/2000 (...)
»
L’article 1
er
de la décision n
o
287 du 31 octobre 2001 du conseil municipal de Bucarest sur l’amélioration de l’activité de l’ASA est ainsi rédigé
:
«
A partir du 15 novembre 2001, l’Administration pour la surveillance des animaux cessera son activité.
A compter de cette date, les attributions d’organisation, de contrôle et de surveillance des animaux seront exercées par les conseils des arrondissements 1 à 6 de Bucarest, chacun dans son territoire d’autorité.
»
L’article 1
er
de la décision n
o
105 du 10 avril 2003 du conseil municipal de Bucarest sur le fonctionnement de l’ASA, placée sous l’autorité du conseil municipal de Bucarest, se lit ainsi
:
«
A partir du 15 avril 2003, l’Administration pour la surveillance des animaux, en tant que personne morale ayant le même objet d’activité, sera placée sous l’autorité du conseil municipal de Bucarest.
»
1.
Invoquant en substance les articles 3 et 8 de la Convention, les requérants se plaignent que l’agression subie par la requérante constitue une atteinte à leurs droits à l’intégrité physique et morale et à leur droit au respect de leur vie privée, et est due à l’absence des mesures de la part des autorités pour maîtriser les meutes de chiens errants qui circulent librement dans les rues de Bucarest et assurer la sécurité des citoyens.
2.
Invoquant en substance l’article 6 de la Convention, les requérants se plaignent de ne pas avoir bénéficié d’un accès concret et effectif aux tribunaux internes en vue de voir trancher leur action en dommages et intérêts contre les autorités locales. Ils estiment que la taxe judiciaire réclamée en vue de l’examen de leur litige par les tribunaux représente, de par son montant, un obstacle à leur droit d’accès à un tribunal.
Les requérants se plaignent d’avoir été privés du droit à un tribunal, d’une atteinte à leurs droits prévus par l’article 8 de la Convention. Ils estiment en outre que l’agression subie par la requérante constitue un traitement inhumain et dégradant et allèguent en substance une violation des articles 3, 8 et 6
de la Convention.
Pour autant que la requête porte sur les griefs formulés par le requérant, à supposer qu’il puisse être considéré comme victime des violations alléguées de la Convention, la Cour constate que la requérante a seule saisi les juridictions internes, de sorte que le requérant n’a pas épuisé les voies de recours internes disponibles en droit roumain.
Il s’ensuit que les griefs soulevés par le requérant doivent rejetés en application de l’article
35
§
4.
En ce qui concerne les griefs soulevés par la requérante, en l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ces griefs et juge nécessaire de les communiquer au gouvernement défendeur conformément à l’article
54
§
3
b) de son règlement.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Ajourne
l’examen des griefs de la requérante
;
Déclare
la requête irrecevable pour autant qu’elle a été introduite par le
requérant.
Vincent
Berger
Boštjan
Greffier
Président