CtEDO 16.07.2009 Auto

AFFAIRE STOICESCU MARIAN c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
16.07.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 3 - Interdiction de la torture (Volet matériel)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE STOICESCU MARIAN c. ROUMANIE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA MARIAN STOCESCU c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 12934/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 16 iulie 2009 DEFINIF 16/10/2009 Această hotărâre poate suferi modificări de formă. În cauza Marian Stoicescu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis López Guerra, judecători, și de Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 23 iunie 2009, Rend la hotărâre că iată, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 12934/02) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, dl Marian Stoice: (reclamantul) La 8 martie 2002, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind protecția drepturilor omului). Guvernul român este reprezentat de agentul său, dl Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. La 5 iunie 2008, președintele celei de a treia secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 3 din convenție, s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitatea și fondul cauzei. Prin hotărârea din 25 septembrie 2000, tribunalul departamental din București l-a condamnat pe reclamant, în arest provizoriu începând cu 28 mai 1999, la o sentință de opt ani de condamnare penală pentru tentativă de omor agravată asupra a trei persoane. După ce a ordonat expertiză judiciară și expertiză psihiatrică a reclamantului și după ce a ascultat mai multe mărturii, precum și declarații ale părților implicate în incidentul din iunie 1996 într-un club de noapte, instanța a reținut că reclamantul a atacat trei persoane prin mijloace un cuțit, pe care l-a rănit grav și a pus în pericol viața unei luni. El a respins argumentul reclamantului, care pledase pentru autoapărare, considerând că, în orice caz, riposta sa fusese disproporționată. Atât recursul, cât și recursul formulat de reclamant au fost respinse ca nefondate, primul printr-o hotărâre din 6 februarie 2001 a instanței judecătorești și al doilea printr-o hotărâre definitivă din 25 septembrie 2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție. Reclamantul și-a ispășit o parte din pedeapsa cu închisoarea în instituția din București-Jilava. Părțile nu au furnizat informații precise cu privire la perioada petrecută în această închisoare. constată totuși din dosar că, după ce a fost deținut cea mai mare parte a anului 2002 în închisoarea Giurgiu, reclamantul a fost transferat la închisoarea București-Jilava pentru perioada septembrie 2002-aprilie 2003, apoi deținut succesiv în închisorile Tulcea, Giurgiu, și din nou București-Jilava, precum și, începând cu 17 februarie 2004, în cea din Brăila. Reclamantul a fost eliberat condiționat la 11 octombrie 2004. Condițiile de detenție în închisoarea București-Jilava descrise de solicitant Potrivit reclamantului, închisoarea București-Jilava era infestată cu paraziți (pui, ploșnițe etc.), deținuții trebuiau să-și împartă paturile din cauza suprapopulației celulelor și a igienei era precară sau chiar absentă. Pentru a-și spăla rufele cu apă caldă sau pentru a face ceai, l El adaugă că calitatea apei de băut a fost deplorabilă, aceasta conținând multe impurități și degajând un miros putrid (mocirlă) În cele din urmă, el descrie faptul că deținuții se confruntau adesea cu un grup special de intervenție format din gardieni mascați care interveniu în forță, fără motiv, împotriva deținuților, cu singurul scop de a-și ridica teama și de a-i descuraja să-și exercite drepturile. Condițiile de detenție în închisoarea București-Jilava descrise de guvern Guvernul nu contestă în totalitate condițiile de detenție menționate mai sus. Cu toate acestea, adaugă mai multe elemente. Revocat la o scrisoare din 30 septembrie 2008 a directorului închisorii București-Jilava și la mail-ul închisorii Cu toate acestea, în perioada în care a fost reținut în timpul șederii la București-Jilava în perioada 2002-2004, guvernul menționează că dimensiunea celor două tipuri de celule ale închisorii este de 29,14 m medie. Aceste celule ar beneficia de ferestre pentru lumină și aerisire naturală și mobilier (paturi suprapuse triple, masă, scaune din metal, rafturi pentru depozitarea alimentelor etc.), precum și de un ansamblu sanitar (toalete, chiuvete cu apă rece) separat de restul celulei. Celulele ar fi prevăzute cu apă curentă, dar potențialul apei nu ar fi făcut obiectul unor controale la fața locului în timpul detenției reclamantului. În plus, acesta ar fi avut acces de două ori pe săptămână la dușuri calde situate în afara celulei sale, iar cearșafurile ar fi fost spălate de două ori pe lună la spălătoria închisorii. În plus, reclamantul ar fi avut posibilitatea de a face zilnic plimbări în curtea închisorii timp de maximum o oră; în această perioadă și în cadrul comcererilor organizate, ar fi avut posibilitatea de a face exerciții fizice și de a desfășura activități sportive. În cele din urmă, închisoarea București-Jilava ar dispune de două biblioteci pentru deținuți. II. RAPOARTELE PERTINENTE PRIVIND CONDIȚIILE DE DETENTARE 10. Principalele concluzii ale Comitetului European pentru Prevenirea Torturii (CPT) făcute ca urmare a vizitelor efectuate în închisorile din România, precum și observațiile generale ale CPT, sunt rezumate în Hotărârea Bragadireanu c. România 22088/04, § 73-76, 6 decembrie 2007). e Raportul CPT publicat în aprilie 2003 ca urmare a vizitei sale din februarie 1999 în mai multe închisori, inclusiv cea de la București-Jilava, a încheiat condițiile de detenție pentru marea majoritate a deținuților din aceste instituții. Gradul de suprapopulare a dus la condiții de detenție ca acestea constituiau o atingere sau chiar un afront la adresa demnității umane. Într-adevăr, marea majoritate a deținuților erau supuși unui set de factori negativi, suprapopulare, condiții materiale precare, lipsă de activități, care ar merita cu ușurință termenul de tratament inuman și degradant. (...) lipsa drastică a spațiului vital și insuficiența paturilor au constituit o promiscuitate inacceptabilă pentru marea majoritate a deținuților. De exemplu, [în închisoarea Jilava] până la 8 deținuți trebuiau să împartă celule de 13 m2 și 35 până la 40 de deținuți din celule de 20 până la 35 m2. În plus, patul era cel mai adesea în stare slabă, nu curată și uzată. În timpul vizitei sale din iunie 2006 într-o secțiune din închisoarea București-Jilava (raport publicat la 11 iunie 2006) În decembrie 2008), CPT a constatat că caracteristicile observate în timpul vizitei sale din 1999 erau în general valabile pentru secțiunea în cauză. conducerea închisorii [] a atras atenția delegației CPT asupra faptului că condițiile de detenție erau extrem de scăzute în întreaga închisoare 13. În acest raport, CPT încheie după cum urmează (...) în ciuda eforturilor depuse, instituțiile vizitate [inclusiv cel din București-Jilava] aveau o rată de suprapopulare. care ar putea fi deosebit de ridicat. O astfel de situație a însemnat pentru administrația unor mari dificultăți de gestionare a diferitelor categorii de deținuți și pentru o mare parte a deținuților, să fie în obligația de a împărți paturi, să fie înghesuiți în spații înguste, o absență constantă a intimității, o lipsă aproape totală de activități în afara celulei (cu excepția exercitării în aer liber), servicii de sănătate supraîncărcate, o tensiune crescută și, prin urmare, mai multă violență, să aibă loc între deținuți, între deținuți și personal sau chiar sub forma unor acte de automutilare. În unele celule ale închisorilor (...) București-Jilava (...), unde condițiile materiale puteau fi deplorabile, condițiile de detenție ar putea fi considerate pe bună dreptate inumane și degradante. În acest context, Comitetul este foarte preocupat de faptul că lipsa paturilor rămâne o problemă constantă nu numai în instituțiile vizitate, ci și la nivel național, de la prima vizită în România din 1995; este momentul să se ia măsuri serioase pentru a pune capăt definitiv acestei situații inacceptabile. CPT solicită autorităților române să se întreprindă o acțiune prioritară și decisivă pentru a se asigura că fiecare deținut aflat într-o instituție națională dispune de un pat. În schimb, Comitetul salută faptul că, la scurt timp după vizita din iunie 2006, standardul oficial al spațiului de viață pentru fiecare deținut în celule a fost adus de 6 m (ceea ce revenea la o suprafață mai mare sau mai mică de 2 m). m2 per deținut) la 4 m2 sau 8 CPT recomandă autorităților române să ia măsurile necesare pentru a asigura respectarea standardului de 4 m2 de viață per deținut în celulele colective ale tuturor instituțiilor penitenciare din România. 14. În răspunsul său, guvernul român a indicat că legea 275/2006 [art. 33 alineatul (3) ] și regulamentul de punere în aplicare al acestuia (art. 82) prevedeau de acum înainte că fiecare deținut trebuie să dispună de un pat individual și, de asemenea, a remarcat că standardele minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor condamnate urmau să fie stabilite de un ordin în curs de pregătire al Ministerului Justiției. PRIVIND VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 3 DIN CONVENȚIE 15. Reclamantul se plânge, într-o scrisoare din 22 decembrie 2002, de condițiile de detenție în închisoarea București-Jilava, în special de o suprapopulare penitenciară, de o calitate slabă a apei și de o igienă dezastruoasă. Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. 16. Guvernul combate această teză. Despre admisibilitate 17. Guvernul excită de la la la mai mult din această cauză, declarând că reclamantul ar fi putut depune o plângere împotriva administrării centrului penitenciar Jilava pe baza articolelor 267 și 267 Codul penal, care interzice, în general, relele tratamente și tortura, precum și asupra LEUG n 56/2003, care garantează la fața locului drepturile persoanelor care execută o pedeapsă privativă de libertate, al căror drept de a primi asistență medicală gratuită, oferă în acest sens mai multe zeci de hotărâri judecătorești privind aplicarea legii. 56/2003, a cărui majoritate se referă la lipsa unui tratament medical adecvat în închisoare și la o singură condiție de detenție. În această instanță (judecarea din 3 martie 2005 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Baia Mare), Tribunalul a respins plângerea unui deținut cu privire la condițiile de detenție necorespunzătoare (suprapopulare, alimentație, igienă), reținându-și faptul că: aceasta se referă la condițiile caracteristice ale tuturor închisorilor din România, cauzate de un buget insuficient și de o rată foarte ridicată de ocupare a forței de muncă. Tribunalul reamintește că, într-o cauză recentă împotriva României, cu privire la o cauză similară, Curtea reamintește că, având în vedere acest aspect, nu a formulat nicio acțiune efectivă de epuizare (Petrea c. România, nr 4792/03, § 37, 29 aprilie 2008). Argumentele guvernului nu pot duce în acest caz la o concluzie diferită. Curtea observă că Ö nu a indicat în ce mod căile de atac menționate ar fi putut remedia condițiile de detenție invocate și că deciziile pe care le-a furnizat nu sunt relevante în acest sens. Aceasta arată că singura decizie definitivă pertinentă pe care a prezentat-o se limitează la a lua notă de condițiile de detenție formulate și la a le explica prin lipsa mijloacelor suficiente. 19. Prin urmare, Curtea consideră că este necesar să se respingă excepția impusă de guvern. Ea constată că acest Reclamantul reamintește pe scurt condițiile de detenție descrise la prezentarea plângerii sale. 21. Guvernul face trimitere la jurisprudența Curții în această privință. Referindu-se la descrierea pe care el însuși a acordat condițiile de detenție în închisoarea București-Jilava, el susține că cele pe care le-a cunoscut reclamantul erau conforme cu cerințele art. 3 din Convenție. 22. Curtea amintește în primul rând că art. 3 din Convenție impune statului membru să se asigure că toți prizonierii sunt reținuți în condiții care sunt compatibile cu respectarea demnității umane, că normele de executare nu supun o dificultate sau o greutate de o intensitate care depășește nivelul inevitabil de suferință inerent detenției și că, având în vedere cerințele practice ale detenției, sănătatea și bunăstarea prizonierului sunt asigurate în mod corespunzător ( Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 92-94, CEDO 2000-XI). 23. Curtea face trimitere apoi la jurisprudența sa cu privire la modul în care, în cauze similare, a aplicat principiul "incumbit probatio" (proba îi revine celui care declară) atunci când guvernul era singurul care avea acces la informațiile care puteau confirma sau demasca declarațiile unui solicitant (Kudoyorov c. Rusia, n 6847/02, § 113, CEDH 2005 X (extracturi) și Seleznev c. Rusia, n 15591/03, § 41, 26 iunie 2008). În cazul de față, Comisia observă că: în ceea ce privește acuzațiile de suprapopulare, Comisia a furnizat informații precise nici în ceea ce privește perioada exactă de ședere a reclamantului în închisoarea București-Jilava, nici în special în ceea ce privește numărul de paturi per celulă și dimensiunea celulelor în care reclamantul a fost reținut în închisoare și numărul de colegi cu care a trebuit să își împartă celulele. În plus, nu a fost prezentată nici o justificare pentru absența sau pentru caracterul imprecis al acestor informații cerute de Curte. Desigur, nu a furnizat suficiente detalii în această privință sau, dacă este cazul, declarații ale co-deținuților pentru a clarifica aceste aspecte, nici mai mult decât a contrazis informațiile incomplete și de ordine generală prezentate de guvern. Prin urmare, Curtea consideră că este suficient în speță să se ia în considerare acest aspect ținând seama, în comun, de acuzațiile nepotrivite ale părților, precum și de informațiile obținute din rapoartele Comitetului European pentru Prevenirea Torturii (CPT). deținut timp de mai multe luni, inclusiv perioada de după septembrie 2002, într-o celulă în care deținea aproximativ 1,35-1,60 m, știind că această suprafață era încă redusă de mobilierul din celulă. Un astfel de spațiu este cu mult sub standardul recomandat autorităților române în raportul pe care l-a întocmit CPT la sfârșitul ultimei sale vizite în instituțiile penitenciare române, inclusiv în cel din Jilava (punctul 13 de mai sus). În plus, Curtea arată că Õ nu a contrazis afirmațiile reclamantului cu privire la obligația de a împărți paturile și cu apa în vederea consumului, și că nu a furnizat informații relevante în această privință (numărul de paturi nespecificate; absența la momentul respectiv a faptelor de analiză a apei). În cele din urmă, Curtea constată că reclamantul avea dreptul la mai puțin de o oră de plimbare în aer liber pe zi, și că a fost, prin urmare, înfășurat marea majoritate a timpului rămas în celula sa suprapopulată. În funcție de o frecvență care nu a fost precizată, la cărțile bibliotecii închisorii, oricât de lăudabil ar fi lucrul, nu se schimbă nimic. În această privință, Curtea constată că CPT a subliniat lipsa aproape totală a activităților în afara celulei din închisoarea București-Jilava (punctul 13 de mai sus). 25. Curtea amintește că, în numeroase cauze, Curtea a încheiat deja încălcarea articolului 3 din convenție, în principal din cauza lipsei de spațiu individual (a se vedea, printre altele, Petrea, citată anterior, § 45 și următoarele, Seleznev, citată anterior, §§ 46 și 47, și Khudoiorov, citată anterior, §§ 104 și următoarele. În acest caz, aceasta nu poate exclude o constatare a încălcării Curtea consideră că condițiile de detenție în cauză, pe care reclamantul a trebuit să le suporte pentru o perioadă semnificativă de timp, nu au eșuat să îl supună unei bătăi de o intensitate care depășea nivelul inevitabil de suferință inerent detenției. 26. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție. II. PE ALTE VIOLAȚII ALEGATE 27. Reclamantul se plânge, de asemenea, de caracterul abuziv al detenției sale provizorii, de lipsa de echitate a procedurii penale împotriva sa, de necunoașterea prezumției sale de nevinovăție și de drepturile sale la apărare; de asemenea, susține că a fost victimă, din cauza condamnării sale penale, a torturii. În temeiul articolului 3, al articolului 5 alineatul (1), al articolului 6 alineatul (1), al articolului 2 și al articolului 3 literele (b), (c) și (d), al articolului 14 și al articolului 17 din convenție 28. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de articolele Convenției sau ale Protocoalelor sale. Prin urmare, această parte a cererii este în mod clar greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 29. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vizate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 30. Având în vedere că reclamantul nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă, Curtea consideră că nu este necesar să-i acorde o sumă în acest sens. PE CES, CURTEA, LA L mai mult, Declară cererea admisibilă în ceea ce privește Õ art. 3 din Convenție și privind condițiile de detenție a reclamantului la închisoarea București-Jilava, și inadmisibilă pentru surplusul menționat a avut loc o încălcare a articolului 3 din Convenția în limba franceză, apoi a fost comunicată în scris la 16 iulie 2009, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2009-03-10
0,97
AFFAIRE STANCIU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE STANCIU c. ROUMANIE (Requête n o 3530/03) ARRÊT STRASBOURG 10 mars 2009 DÉFINITIF 10/06/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Stanciu c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’homme (
CtEDO 2008-06-03
0,97
AFFAIRE STOICUTIA c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE STOICUŢIA c. ROUMANIE (Requête n o 20334/03) ARRÊT STRASBOURG 3 juin 2008 DÉFINITIF 03/09/2008 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Stoicuţia c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’hom
CtEDO 2009-09-29
0,97
AFFAIRE COSTACHESCU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE COSTĂCHESCU c. ROUMANIE (Requête n o 37805/05) ARRÊT ( fond ) STRASBOURG 29 septembre 2009 DÉFINITIF 29/12/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Costăchescu c. Roumanie, La Cour européenne
CtEDO 2008-12-09
0,97
AFFAIRE MOROIANU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE MOROIANU c. ROUMANIE (Requête n o 16304/04) ARRÊT STRASBOURG 9 décembre 2008 DÉFINITIF 06/04/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Moroianu c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’h
CtEDO 2009-02-03
0,96
AFFAIRE MARIN c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE MARIN c. ROUMANIE (Requête n o 30699/02) ARRÊT STRASBOURG 3 février 2009 DÉFINITIF 03/05/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire l’affaire Marin c. Roumanie, La Cour européenne des droits de
Sursă