ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5735/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea nr. 18 din 4 iulie 2003, C.A.C. de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Cluj a admis acțiunea reclamantei C.D. SRL Cluj-Napoca și a obligat pârâta SC C.T. SA Timișoara să plătească acesteia 354.087.505 lei cu titlu de preț și tarif al materialelor livrate și lucrărilor executate, 29.500.000 lei cheltuieli de arbitrare, precum și penalități de întârziere, începând cu data de 14 ianuarie 2003. Prin aceeași hotărâre, cererea reconvențională a fost respinsă. Pârâta-reclamantă reconvențională SC C.T. SA Timișoara a formulat acțiune în anulare, invocând cazurile de anulare prevăzute în art. 364 lit. b) și i) C. proc.

civ. Pârâta a susținut că este nulă clauza compromisorie invocată de reclamantă, așa încât tribunalul arbitral nu era competent a soluționa cererea cu care a fost investită. S-a mai susținut că prin hotărârea atacată se încalcă ordinea publică. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 2122 din 27 noiembrie 2003, a respins acțiunea în anulare, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile art. 364 C. proc. civ. Astfel, între părți s-a încheiat contractul nr. 1028 din 6 iunie 2002 care, la pct. 2 din ultimul capitol intitulat „clauze speciale”, prevede că părțile se vor strădui ca divergențele ivite să fie soluționate amiabil, de comun acord și că orice litigiu în legătură cu acest contract este de competența Comisiei de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Cluj.

În consecință, numirea arbitrului desemnat cu soluționarea litigiului s-a făcut în condițiile legale, nefiind incidente dispozițiile art. 364 lit. b) C. proc. civ. În fine, pârâta a criticat modul de interpretare a clauzelor contractuale și a probatoriului administrat în cauză, fără a se indica în concret care este norma imperativă încălcată și în ce a constat această încălcare, așa încât în cauză nu se constată incidența art. 364 lit. i) C. proc. civ. Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta SC C.T. SA Timișoara a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. S-a susținut că, prin încălcarea principiului desemnării arbitrului de către părțile în litigiu, prevăzut de art. 347 C. proc.

civ., clauza compromisorie invocată de reclamantă este nulă și inoperantă. Ca atare, în mod greșit s-a respins acțiunea în anulare, sub aspectul acestui motiv de anulare invocat de pârâtă. Totodată, chiar dacă s-ar recunoaște președintelui Camerei competența desemnării persoanei care să soluționeze litigiul, ca arbitru unic, au fost încălcate dispozițiile art. 351 C. proc. civ., împrejurare în raport de care hotărârea arbitrală este supusă cazului de anulare prevăzut de art. 364 lit. c) din același cod. În aceste condiții, hotărârea atacată este supusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în raport de împrejurarea nemotivării sub aspectul acestor critici. În fine, în mod greșit s-a apreciat că hotărârea arbitrală nu este supusă nici cazului de anulare prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc.

civ. Astfel, din cuprinsul acțiunii în anulare, rezultă că pârâta a făcut referire la art. 44 C. com., respectiv art. 1087 C. civ., care reglementează de principiu clauza penală. Totodată, instanța nu a observat că pârâta a făcut referire la normele de interpretare a convențiilor cuprinse în Codul civil și doctrină. În continuare, recurenta reiterează criticile formulate prin acțiunea în anulare privitoare la nelegalitatea și netemeinicia hotărârii arbitrale. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Clauza compromisorie este o formă a convenției arbitrale reprezentând acordul de voință al părților în legătură cu soluționarea diferendului dintre ele pe cale arbitrală, ce privește numai litigiile viitoare.

Având caracterul unui adevărat contract, clauza compromisorie trebuie să fie conformă dispozițiilor legale imperative și să nu contravină ordinii politice, sociale și economice sau regulilor de conviețuire socială. În același timp, clauza compromisorie are caracter accesoriu față de contractul în care este înserată. Ca atare, este nulă clauza compromisorie ce nu îndeplinește condițiile menționate sau inoperantă în cazul constatării nulității contractului în care aceasta a fost înserată. Recurenta nu invocă nici una din aceste situații, ci pretinde erori procedurale în legătură cu constituirea tribunalului arbitral. Or, chiar reale dacă ar fi aceste încălcări nu atrag controlul judiciar, în condițiile art. 342 C. proc.

civ., față de dispozițiile art. 343 1 din același cod, cu referire la arbitrajul instituționalizat la care s-a apelat în cauză. Pe de altă parte, nici nu ar putea fi examinată cauza sub aspectul motivului de anulare prevăzut de art. 364 lit. c) C. proc. civ., atât timp cât prin acțiunea în anulare acest caz nu a fost invocat, iar legalitatea temeiniciei și legalității hotărârii atacate cu recurs se examinează în raport de cazurile de anulare invocate de pârâtă prin acțiunea în anulare. Ca atare, recursul se constată a fi nefondat sub aspectul acestor critici.

Pe de altă parte, referirile la art. 44 C. com., care privesc interzicerea acordării termenului de grație de către instanță în cauzele comerciale și la art. 1087 C. civ., ce privesc modalitatea de stabilire a cuantumului daunelor interese în condiții determinate, nu pot fi examinate în recurs, cu referire la controlul judiciar al hotărârii atacate pe această cale, atâta timp cât acestea se referă la soluționarea în fond a cauzei, în condițiile art. 366 C. proc. civ., ipoteză ce nu se regăsește în cauză. Drept urmare, recursul se constată a fi neîntemeiat și sub aspectul acestei critici. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.T. SA Timișoara împotriva deciziei nr. 2122 din 27 noiembrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 decembrie 2004.