ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2827/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La Parchetul de pe lângă

Judecătoria Brașov a fost înregistrat, la data de 17 septembrie 2004, dosarul

nr. 2174/P/2004, privind pe B.M. și N.M.L., cercetați pentru infracțiunea de

vătămare din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen., în legătură

cu un accident de circulație.

În acest dosar, organele de

poliție au propus neînceperea urmăririi penale față de cei doi cercetați, în

baza art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) și f) C. proc.

pen.

Ulterior, petenții T.V. și

T.V. victime în accidentul de circulație, care s-au aflat în autoturismul

condus de B.M. s-au adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov cu un

memoriu sesizând mai multe abuzuri comise de inspector principal Ș.C.P., agent

L.G. și agent principal I.F.C., de la Biroul poliției rutiere al Poliției

municipiului Brașov, care au efectuat constatările la fața locului în

accidentul rutier respectiv.

S-a susținut că procesul

verbal de constatare a accidentului nu a fost încheiat la fața locului, ci

ulterior, martorii asistenți au semnat în alb procesul verbal, orele menționate

în procesul verbal nu corespund realității, în procesul verbal nu s-au făcut

mențiuni privind urmele de frânare, de sânge și vopsea și nu s-au efectuat

fotografii judiciare asupra locului accidentului.

Memoriul respectiv a fost

trimis la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, pentru a fi avute în vedere

la soluționarea cauzei.

Prin ordonanța din 29

octombrie 2004, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov și-a declinat

competența de soluționare a plângerii împotriva celor trei lucrători de poliție

la Curtea de Apel Brașov, având în vedere calitatea acestora.

Prin rezoluția din 16

noiembrie 2004, procurorul N.V. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Brașov a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de

art. 246 și art. 289 C. pen.

Totodată, s-a dispus ca

dosarul privind accidentul de circulație să fie trimis Parchetului de pe lângă

Judecătoria Brașov, în vederea soluționării.

În acest din urmă dosar,

Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, prin rezoluția din 6 decembrie 2004,

a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.M., deoarece soții T.V. și T.V.

nu au formulat plângere prealabilă împotriva acesteia precum și față de N.M.L.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 C. pen.

Petenta T.V., prin soțul său

T.V., a formulat plângere împotriva rezoluției din 16 noiembrie 2004 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de Ș.P., inspector principal, L.G. și I.F.C., agenți de

poliție, solicitând infirmarea rezoluției procurorului prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale împotriva lucrătorilor de poliție, reluarea

cercetărilor și trimiterea lor în judecată.

Procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin rezoluția din 17 decembrie

2004, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de sus-menționata

petentă.

Ulterior, petenta a formulat

plângere conform art. 278

1

C. proc. pen., la Curtea de Apel Brașov,

susținând că în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale, deși există

temeiuri că aceștia au săvârșit faptele penale reclamate.

Prin sentința penală nr. 4/

F din 24 ianuarie 2005, Curtea de Apel Brașov a respins plângerea petiționarei,

menținând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, motivând următoarele:

Cei trei lucrători de

poliție au completat procesul verbal la sediul poliției, după notele și

schițele întocmite la locul accidentului, din cauza condițiilor improprii

existente la fața locului.

Această neregulă nu

constituie însă o infracțiune ci o abatere disciplinară, care nu poate fi

sancționată de instanța de judecată.

Menționarea în procesul

verbal a unor date nereale privind ora începerii și ora încheierii cercetării

la fața locului, nu sunt nici ele de natură să producă o schimbare a consecințelor

juridice ale evenimentului rutier, cu atât mai mult cu cât B.M., conducător

auto la autoturismul în care se aflau soții T. și-a recunoscut culpa exclusivă

în producerea accidentului, aspect confirmat de expertiza tehnică.

Pe de altă parte, aspectele

arătate mai înainte nu au fost de natură a aduce o vătămare intereselor legale

ale petentei și ca urmare nu se poate reține că lucrătorii de poliție au comis

o faptă penală.

Alte aspecte negative în

activitatea celor 3 lucrători de poliție, de natură a constitui fapte de natură

penală, nu s-au reținut.

Ca urmare, s-a concluzionat

că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză, este legală și

temeinică, astfel că plângerea petentei nu poate fi admisă.

Petiționara T.V., prin

procuratorul T.V., soțul ei, a declarat recurs împotriva sentinței, criticând-o

ca netemeinică sub mai multe aspecte:

S-a susținut, sub un prima

aspect, că instanța de judecată s-a pronunțat numai cu privire la infracțiunile

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C.

pen., și fals intelectual, prevăzută de art. 189 C. pen., imputate lucrătorilor

de poliție omițând a se pronunța și asupra infracțiunii de calomnie, prevăzută

de art. 206 C. pen., imputată lucrătorului de poliție I.F.C.

Critica este nefondată.

Atât organele parchetului

cât și instanța de judecată au analizat aspectele privind activitatea celor

trei polițiști la fața locului accidentului rutier menționat și au ajuns corect

la concluzia că deși s-au comis unele neregularități, acestea nu au fost de

natură să determine o greșită soluționare a cazului, nu a prejudiciat părțile

și în concluzie nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni.

Cât privește plângerea pentru

infracțiunea de calomnie, prevăzută de art. 206, ea nu se adresează organelor

de urmărire penală, ci direct instanței de judecată competente, respectiv

judecătoriei, conform art. 279 lit. a) C. proc. pen., ceea ce nu s-a făcut,

astfel că în mod corect curtea de apel nu s-a considerat sesizată cu această

infracțiune.

A mai susținut că deși

plângerea a privit și pe B.M. care a condus autoturismul în care s-au aflat

T.V. și soția sa T.V., totuși procurorii și instanța nu au luat măsuri cu

privire la aceasta.

Or, așa cum s-a reținut și

arătat expres acest dosar privind accidentul de circulație a fost trimis pentru

competenta soluționare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, iar prin

rezoluția din 6 decembrie 2004, procurorul de la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Brașov, a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.M. și

N.M.L.

Totodată, a dispus

comunicarea rezoluției părților din cauză cu mențiunea că pot formula împotriva

acesteia plângere, conform art. 278 C. proc. pen.

Privitor la soluția adoptată

în acest dosar distinct, nu a fost urmată procedura prevăzută de art. 278 C.

proc. pen.

Așa fiind, în mod corect

instanța nu a examinat cauza, sub acest aspect, pronunțându-se numai sub

aspectul pentru care a fost corect sesizată.

Neconstatându-se nici motive

care se iau în considerare din oficiu, recursul este nefondat, urmând a se

respinge, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara T.V. prin procurator T.V. împotriva

sentinței penale nr. 4/ F din 24 ianuarie 2005 a Curții de Apel Brașov.

Obligă pe recurenta

petiționară la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 mai 2005.