ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2827/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov a fost înregistrat, la data de 17 septembrie 2004, dosarul nr. 2174/P/2004, privind pe B.M. și N.M.L., cercetați pentru infracțiunea de vătămare din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen., în legătură cu un accident de circulație. În acest dosar, organele de poliție au propus neînceperea urmăririi penale față de cei doi cercetați, în baza art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) și f) C. proc. pen. Ulterior, petenții T.V. și T.V. victime în accidentul de circulație, care s-au aflat în autoturismul condus de B.M. s-au adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov cu un memoriu sesizând mai multe abuzuri comise de inspector principal Ș.C.P., agent L.G.

și agent principal I.F.C., de la Biroul poliției rutiere al Poliției municipiului Brașov, care au efectuat constatările la fața locului în accidentul rutier respectiv. S-a susținut că procesul verbal de constatare a accidentului nu a fost încheiat la fața locului, ci ulterior, martorii asistenți au semnat în alb procesul verbal, orele menționate în procesul verbal nu corespund realității, în procesul verbal nu s-au făcut mențiuni privind urmele de frânare, de sânge și vopsea și nu s-au efectuat fotografii judiciare asupra locului accidentului. Memoriul respectiv a fost trimis la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, pentru a fi avute în vedere la soluționarea cauzei. Prin ordonanța din 29 octombrie 2004, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov și-a declinat competența de soluționare a plângerii împotriva celor trei lucrători de poliție la Curtea de Apel Brașov, având în vedere calitatea acestora.

Prin rezoluția din 16 noiembrie 2004, procurorul N.V. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen. Totodată, s-a dispus ca dosarul privind accidentul de circulație să fie trimis Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, în vederea soluționării. În acest din urmă dosar, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, prin rezoluția din 6 decembrie 2004, a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.M., deoarece soții T.V. și T.V. nu au formulat plângere prealabilă împotriva acesteia precum și față de N.M.L., pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 C. pen. Petenta T.V., prin soțul său T.V., a formulat plângere împotriva rezoluției din 16 noiembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Ș.P., inspector principal, L.G.

și I.F.C., agenți de poliție, solicitând infirmarea rezoluției procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva lucrătorilor de poliție, reluarea cercetărilor și trimiterea lor în judecată. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin rezoluția din 17 decembrie 2004, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de sus-menționata petentă. Ulterior, petenta a formulat plângere conform art. 278 1 C. proc. pen., la Curtea de Apel Brașov, susținând că în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale, deși există temeiuri că aceștia au săvârșit faptele penale reclamate.

Prin sentința penală nr. 4/ F din 24 ianuarie 2005, Curtea de Apel Brașov a respins plângerea petiționarei, menținând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, motivând următoarele: Cei trei lucrători de poliție au completat procesul verbal la sediul poliției, după notele și schițele întocmite la locul accidentului, din cauza condițiilor improprii existente la fața locului. Această neregulă nu constituie însă o infracțiune ci o abatere disciplinară, care nu poate fi sancționată de instanța de judecată. Menționarea în procesul verbal a unor date nereale privind ora începerii și ora încheierii cercetării la fața locului, nu sunt nici ele de natură să producă o schimbare a consecințelor juridice ale evenimentului rutier, cu atât mai mult cu cât B.M., conducător auto la autoturismul în care se aflau soții T. și-a recunoscut culpa exclusivă în producerea accidentului, aspect confirmat de expertiza tehnică.

Pe de altă parte, aspectele arătate mai înainte nu au fost de natură a aduce o vătămare intereselor legale ale petentei și ca urmare nu se poate reține că lucrătorii de poliție au comis o faptă penală. Alte aspecte negative în activitatea celor 3 lucrători de poliție, de natură a constitui fapte de natură penală, nu s-au reținut. Ca urmare, s-a concluzionat că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză, este legală și temeinică, astfel că plângerea petentei nu poate fi admisă.

Petiționara T.V., prin procuratorul T.V., soțul ei, a declarat recurs împotriva sentinței, criticând-o ca netemeinică sub mai multe aspecte: S-a susținut, sub un prima aspect, că instanța de judecată s-a pronunțat numai cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., și fals intelectual, prevăzută de art. 189 C. pen., imputate lucrătorilor de poliție omițând a se pronunța și asupra infracțiunii de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen., imputată lucrătorului de poliție I.F.C. Critica este nefondată.

Atât organele parchetului cât și instanța de judecată au analizat aspectele privind activitatea celor trei polițiști la fața locului accidentului rutier menționat și au ajuns corect la concluzia că deși s-au comis unele neregularități, acestea nu au fost de natură să determine o greșită soluționare a cazului, nu a prejudiciat părțile și în concluzie nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni. Cât privește plângerea pentru infracțiunea de calomnie, prevăzută de art. 206, ea nu se adresează organelor de urmărire penală, ci direct instanței de judecată competente, respectiv judecătoriei, conform art. 279 lit. a) C. proc. pen., ceea ce nu s-a făcut, astfel că în mod corect curtea de apel nu s-a considerat sesizată cu această infracțiune.

A mai susținut că deși plângerea a privit și pe B.M. care a condus autoturismul în care s-au aflat T.V. și soția sa T.V., totuși procurorii și instanța nu au luat măsuri cu privire la aceasta. Or, așa cum s-a reținut și arătat expres acest dosar privind accidentul de circulație a fost trimis pentru competenta soluționare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, iar prin rezoluția din 6 decembrie 2004, procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.M. și N.M.L. Totodată, a dispus comunicarea rezoluției părților din cauză cu mențiunea că pot formula împotriva acesteia plângere, conform art. 278 C. proc. pen. Privitor la soluția adoptată în acest dosar distinct, nu a fost urmată procedura prevăzută de art. 278 C. proc.

pen. Așa fiind, în mod corect instanța nu a examinat cauza, sub acest aspect, pronunțându-se numai sub aspectul pentru care a fost corect sesizată. Neconstatându-se nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul este nefondat, urmând a se respinge, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara T.V. prin procurator T.V. împotriva sentinței penale nr. 4/ F din 24 ianuarie 2005 a Curții de Apel Brașov. Obligă pe recurenta petiționară la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2005.