ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2299/2005

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

P.I., în contradictoriu cu

Casa Județeană de Pensii Cluj, a solicitat anularea hotărârii nr. 9882 din 17

iunie 2003 și obligarea pârâtei la menținerea hotărârii inițiale cu același

număr, din 7 mai 2003.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1070 din 24 septembrie 2003,

a respins acțiunea, reținând că, deși tatăl reclamantului lucra în Cluj,

reclamantul a fost născut și-și avea domiciliul în localitatea Boju, aflată,

atât înainte, cât și după Dictatul de la Viena, sub autoritate românească. Schimbarea domiciliului reclamantului, în Câmpia Turzii, nu a fost consecința

persecuției etnice.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 6947 din 15

septembrie 2004, a respins recursul, ca nefondat, reținând din probele

dosarului, aceeași situație de fapt, că schimbarea domiciliului reclamantului

nu s-a datorat persecuției etnice.

Prin cererea din 24

decembrie 2004, P.I. a formulat contestație în anulare, împotriva deciziei pronunțate

de Înalta Curte de Casație și Justiție, susținând că instanța a omis să

examineze motivul de recurs privind aplicarea greșită a legii.

Contestația în anulare este

nefondată.

Potrivit art. 318 alin. (1) C.

proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație,

când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța,

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Ori, din examinarea actelor

dosarului nu rezultă că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.

Reclamantul nu poate beneficia de statutul de persecutat etnic, deoarece locul

de unde și-a schimbat domiciliul, era sub autoritate românească.

În consecință, se va

respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de P.I. împotriva deciziei nr. 6947 din 15 septembrie 2004, a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 aprilie 2005.