ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2351/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 martie 2004, reclamantul B.B. a chemat în judecată U.M.F. Carol Davila București, solicitând anularea rezultatelor concursului pentru ocuparea postului de profesor poziția I, departamentul de Obstretică, Ginecologie, Clinica de Obstretică-Ginecologie, Spitalul Clinic Universitar de Urgență București, anularea hotărârii Consiliului Facultății privind rezultatul concursului, a Hotărârii Senatului U.M.F. Carol Davila, de validare a concursului și declararea sa drept candidat admis. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 442 din 25 iunie 2004, a admis acțiunea reclamantului, astfel cum a fost formulată.

Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că instanța s-a substituit comisiei de concurs, dispunând alegerea candidatului, atribut exclusiv al instituției de învățământ, în baza autonomiei universitare. Totodată, că nu s-a observat că reclamantul nu avea un drept recunoscut de lege pentru a ocupa postul scos la concurs, ci doar o vocație, încât acțiunea în contencios administrativ, potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, era inadmisibilă. P.G. a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei, potrivit art. 51 C. proc. civ., cerere admisă conform art. 52 C. proc. civ., susținând în esență nelegalitatea sentinței și invocând necompetența materială a instanței, în raport cu organul emitent al actelor atacate de reclamant.

Examinând competența materială a instanței de fond, se constată că prin încălcarea acesteia s-a pronunțat decizia atacată. Potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., tribunalele judecă procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel. Art. 3 pct. 1 C. proc. civ., prevede că în primă instanță, curțile de apel judecă procesele și cererile în materie de contencios administrativ, privind actele autorităților și instituțiilor centrale. În speță, actele atacate de reclamant nu au fost emise de o autoritate sau instituție centrală, încât, față de prevederile legale sus-menționate, instanța de fond a pronunțat hotărârea, cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv a Tribunalului Dolj.

În raport cu dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., constatând existența acestui motiv de casare, invocat atât de intervenient, cât și de instanță, din oficiu, se va admite atât recursul pârâtei, cât și cererea de intervenție în interesul acesteia, formulată de P.G. și se va trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Dolj. Cererea intervenientului, privind soluționarea dosarului de către un alt tribunal, decât Tribunalul Dolj, urmează să fie formulată eventual, ulterior înregistrării dosarului la Tribunalul Dolj, sub forma unei cereri de strămutare, potrivit art. 37 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de U.M.F. Carol Davila București împotriva deciziei nr. 442 din 25 iunie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. Casează decizia atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Dolj. Admite cererea de intervenție accesorie în interesul recurentului-pârât, formulată de intervenientul P.G. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2005.