ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2351/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 12 martie 2004, reclamantul B.B. a chemat în judecată U.M.F. Carol Davila

București, solicitând anularea rezultatelor concursului pentru ocuparea

postului de profesor poziția I, departamentul de Obstretică, Ginecologie,

Clinica de Obstretică-Ginecologie, Spitalul Clinic Universitar de Urgență

București, anularea hotărârii Consiliului Facultății privind rezultatul

concursului, a Hotărârii Senatului U.M.F. Carol Davila, de validare a

concursului și declararea sa drept candidat admis.

Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 442 din 25 iunie 2004, a admis

acțiunea reclamantului, astfel cum a fost formulată.

Împotriva sus-menționatei

decizii a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, susținând

în esență că instanța s-a substituit comisiei de concurs, dispunând alegerea

candidatului, atribut exclusiv al instituției de învățământ, în baza autonomiei

universitare. Totodată, că nu s-a observat că reclamantul nu avea un drept

recunoscut de lege pentru a ocupa postul scos la concurs, ci doar o vocație,

încât acțiunea în contencios administrativ, potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990,

era inadmisibilă.

P.G. a formulat cerere de

intervenție în interesul pârâtei, potrivit art. 51 C. proc. civ., cerere admisă

conform art. 52 C. proc. civ., susținând în esență nelegalitatea sentinței și

invocând necompetența materială a instanței, în raport cu organul emitent al

actelor atacate de reclamant.

Examinând competența

materială a instanței de fond, se constată că prin încălcarea acesteia s-a

pronunțat decizia atacată.

Potrivit art. 2 pct. 1 lit.

c) C. proc. civ., tribunalele judecă procesele și cererile în materie de

contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel.

Art. 3 pct. 1 C. proc. civ.,

prevede că în primă instanță, curțile de apel judecă procesele și cererile în

materie de contencios administrativ, privind actele autorităților și

instituțiilor centrale.

În speță, actele atacate de

reclamant nu au fost emise de o autoritate sau instituție centrală, încât, față

de prevederile legale sus-menționate, instanța de fond a pronunțat hotărârea,

cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv a Tribunalului Dolj.

În raport cu dispozițiile art.

304 pct. 3 C. proc. civ., constatând existența acestui motiv de casare, invocat

atât de intervenient, cât și de instanță, din oficiu, se va admite atât

recursul pârâtei, cât și cererea de intervenție în interesul acesteia,

formulată de P.G. și se va trimite cauza, spre competentă soluționare,

Tribunalului Dolj.

Cererea intervenientului,

privind soluționarea dosarului de către un alt tribunal, decât Tribunalul Dolj,

urmează să fie formulată eventual, ulterior înregistrării dosarului la Tribunalul Dolj, sub forma unei cereri de strămutare, potrivit art. 37 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de U.M.F.

Carol Davila București împotriva deciziei nr. 442 din 25 iunie 2004, a Curții

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Casează decizia atacată și

trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Dolj.

Admite cererea de intervenție

accesorie în interesul recurentului-pârât, formulată de intervenientul P.G.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 aprilie 2005.