ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2902/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 23 iunie 2003, la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ, reclamanta P.A. a contestat hotărârea nr. 68939 din

24 mai 2002, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, astfel cum rezultă

din cererea introductivă de instanță.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 866 din 16

iulie 2003, a respins cererea.

Instanța a reținut că prin hotărârea

nr. 148 din 24 mai 2002, pârâta a recunoscut reclamantei, statutul de persoană

strămutată din motive etnice, pentru perioada 12 martie 1941 - 6 martie 1945, dispunând

acordarea drepturilor legale, începând cu data de 1 mai 2002.

Hotărârea a fost contestată

de reclamantă, iar Curtea de Apel Cluj i-a respins, ca tardivă, acțiunea, prin

sentința civilă nr. 530 din 8 mai 2003, pronunțată în dosarul nr. 2332/2003.

Astfel, instanța a reținut

că reclamanta a mai cerut același lucru, însă și la acel moment, ca și la data

acțiunii de față, cererea era tardiv formulată.

Împotriva sentinței de mai

sus a declarat recurs, reclamanta P.A.

În motivarea recursului,

reiterând susținerile din acțiunea introductivă de instanță, a învederat că

instanța a apreciat eronat situația de fapt și a aplicat greșit legea.

Recurenta-reclamantă a

precizat că prin acțiunea ce formează obiectul dosarului nr. 4212/2003 al

Curții de Apel Cluj, în care s-a pronunțat sentința atacată, cu recursul de

față, a contestat decizia nr. 68939 din 20 august 2002, a Casei Județene de Pensii

Cluj, pe care a primit-o la 26 mai 2003, iar nu hotărârea nr. 148 din 24 mai

2002, cum greșit a reținut instanța.

Verificând cauza, în funcție

de recursul formulat, se constată că acesta este fondat, în sensul și pentru

considerentele ce urmează.

Reclamanta P.A. a contestat

decizia nr. 68939 din 30 august 2002, a Casei Județene de Pensii Cluj, privind

acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă emisă în baza Legii nr.

19/2000, iar nu decizia nr. 148 din 24 mai 2002, prin care reclamantei i s-au

stabilit drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cum în mod eronat a

reținut instanța de fond.

Astfel, este de necontestat

că obiectul pricinii îl reprezintă contestarea unei decizii de pensionare în

legătură cu modul de stabilire a pensiei, or potrivit prevederilor art. 155 din

Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de

asigurări sociale, tribunalele sunt cele care soluționează astfel de litigii.

Având în vedere, deci,

obiectul litigiului și prevederile legale în materie, Curtea constată că în

cauza de față, competența soluționării aparține Tribunalului Cluj, secția

conflicte de muncă.

În consecință, pentru cele

ce preced, recursul va fi admis, se va casa hotărârea atacată și se va trimite

cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Cluj, secția conflicte de

muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta P.A. împotriva sentinței civile nr. 866 din 16 iulie 2003 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Cluj, secția conflicte de muncă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2005.