ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2902/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 23 iunie 2003, la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta P.A. a contestat hotărârea nr. 68939 din 24 mai 2002, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, astfel cum rezultă din cererea introductivă de instanță. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 866 din 16 iulie 2003, a respins cererea. Instanța a reținut că prin hotărârea nr. 148 din 24 mai 2002, pârâta a recunoscut reclamantei, statutul de persoană strămutată din motive etnice, pentru perioada 12 martie 1941 - 6 martie 1945, dispunând acordarea drepturilor legale, începând cu data de 1 mai 2002. Hotărârea a fost contestată de reclamantă, iar Curtea de Apel Cluj i-a respins, ca tardivă, acțiunea, prin sentința civilă nr. 530 din 8 mai 2003, pronunțată în dosarul nr. 2332/2003.

Astfel, instanța a reținut că reclamanta a mai cerut același lucru, însă și la acel moment, ca și la data acțiunii de față, cererea era tardiv formulată. Împotriva sentinței de mai sus a declarat recurs, reclamanta P.A. În motivarea recursului, reiterând susținerile din acțiunea introductivă de instanță, a învederat că instanța a apreciat eronat situația de fapt și a aplicat greșit legea. Recurenta-reclamantă a precizat că prin acțiunea ce formează obiectul dosarului nr. 4212/2003 al Curții de Apel Cluj, în care s-a pronunțat sentința atacată, cu recursul de față, a contestat decizia nr. 68939 din 20 august 2002, a Casei Județene de Pensii Cluj, pe care a primit-o la 26 mai 2003, iar nu hotărârea nr. 148 din 24 mai 2002, cum greșit a reținut instanța.

Verificând cauza, în funcție de recursul formulat, se constată că acesta este fondat, în sensul și pentru considerentele ce urmează. Reclamanta P.A. a contestat decizia nr. 68939 din 30 august 2002, a Casei Județene de Pensii Cluj, privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă emisă în baza Legii nr. 19/2000, iar nu decizia nr. 148 din 24 mai 2002, prin care reclamantei i s-au stabilit drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cum în mod eronat a reținut instanța de fond. Astfel, este de necontestat că obiectul pricinii îl reprezintă contestarea unei decizii de pensionare în legătură cu modul de stabilire a pensiei, or potrivit prevederilor art. 155 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, tribunalele sunt cele care soluționează astfel de litigii.

Având în vedere, deci, obiectul litigiului și prevederile legale în materie, Curtea constată că în cauza de față, competența soluționării aparține Tribunalului Cluj, secția conflicte de muncă. În consecință, pentru cele ce preced, recursul va fi admis, se va casa hotărârea atacată și se va trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Cluj, secția conflicte de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta P.A. împotriva sentinței civile nr. 866 din 16 iulie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Cluj, secția conflicte de muncă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2005.