ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3050/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 28 mai 2004, înregistrată sub nr. 749, C.I.E.J. O.C., a solicitat pronunțarea unei încheieri prin care să se dispună încuviințarea executării silite solicitată de creditoarea A.V.A.S. București, în baza titlului executoriu, sentința nr. 912 din 3 decembrie 2001 a Tribunalului Călărași, pronunțată în dosarul nr. 2817/2001, definitivă și irevocabilă prin nerecurare, investită cu formulă executorie. Creditoarea A.V.A.S. București a solicitat încuviințarea executării silite a debitoarei, în sensul de a fi obligată să înregistreze gajul constituit în favoarea creditoarei precum și plata daunelor cominatorii.

Prin încheierea din 4 iunie 2004, pronunțată de Judecătoria Lehliu - Gară, în dosarul nr. 20749/2004 a fost admisă în parte cererea formulată de A.V.A.S. București și s-a dispus încuviințarea executării silite a debitoarei SC C.A. SA, numai în privința daunelor cominatorii, în baza titlului executoriu, sentința nr. 912 din 3 decembrie 2001 a Tribunalului Călărași. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că obligația de a înregistra gajul stabilit în sarcina debitorului este o obligație ce nu se poate aduce la îndeplinire pe cale de executare silită, fiind o obligație „intuitu personae”, iar daunele cominatorii au fost stabilite cu titlu de sancțiune în cazul în care debitorul nu voiește a executa obligația privitoare la înregistrarea gajului.

A.V.A.S. București a declarat apel împotriva încheierii din 4 iunie 2004, pronunțată de Judecătoria Lehliu – Gară, în dosarul nr. 749/2004, solicitând admiterea încuviințării executării silite împotriva debitoarei și în ceea ce privește obligarea acesteia la înregistrarea gajului, susținând că obligația de înregistrare a gajului este o obligație de a face, ce cade în sarcina debitorului, care poate fi constrâns în temeiul art. 580 2 C. proc. civ. Prin decizia nr. 535 din 18 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins apelul, ca nefondat. Instanța de apel a reținut că obligația de a înregistra gajul stabilit în sarcina debitorului este o obligație de a face ce nu poate fi adusă la îndeplinite pe cale de executare silită, fiind o obligație „intuitu personae”.

Pentru constituirea gajului se cer a fi întrunite anumite condiții, dintre care unele se referă la persoana constituitorului care trebuie să fie proprietarul bunului gajat și să aibă capacitatea de exercițiu deplină fiind totodată și cel care trebuie să îndeplinească toate formalitățile necesare constituirii gajului, iar daunele cominatorii au caracterul unei pedepse civile. Împotriva deciziei nr. 535 din 18 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, schimbarea în parte a încheierii din 4 iunie 2004 a Judecătoriei Lehliu – Gară, în sensul încuviințării executării silite în ceea ce privește înregistrarea gajului. Reclamanta A.V.A.S.

București a susținut că obligația de înregistrare a gajului este o obligație de a face, obligație ce cade în sarcina debitorului, iar prin neexecutarea de bună voie a acesteia, creditorul are la dispoziție măsura constrângerii debitorului prin executarea silită asupra obiectului obligației la care se referă hotărârea pusă în executare. Pentru neexecutarea obligației s-au stabilit daune cominatorii în sarcina debitorului, ca o măsură de constrângere pentru executarea obligației. Recursul este nefondat, obligația de a face este o obligație „intuitu personae” care nu se poate aduce la îndeplinire prin executare silită în temeiul art. 373 1 C. proc. civ. În consecință, criticile aduse nu pot fi reținute, recursul este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 535 din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 24 mai 2005.