ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3050/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 28

mai 2004, înregistrată sub nr. 749, C.I.E.J. O.C., a solicitat pronunțarea unei

încheieri prin care să se dispună încuviințarea executării silite solicitată de

creditoarea A.V.A.S. București, în baza titlului executoriu, sentința nr. 912

din 3 decembrie 2001 a Tribunalului Călărași, pronunțată în dosarul nr. 2817/2001,

definitivă și irevocabilă prin nerecurare, investită cu formulă executorie.

Creditoarea A.V.A.S.

București a solicitat încuviințarea executării silite a debitoarei, în sensul

de a fi obligată să înregistreze gajul constituit în favoarea creditoarei

precum și plata daunelor cominatorii.

Prin încheierea din 4 iunie

2004, pronunțată de Judecătoria Lehliu - Gară, în dosarul nr. 20749/2004 a fost

admisă în parte cererea formulată de A.V.A.S. București și s-a dispus

încuviințarea executării silite a debitoarei SC C.A. SA, numai în privința

daunelor cominatorii, în baza titlului executoriu, sentința nr. 912 din 3

decembrie 2001 a Tribunalului Călărași.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că obligația de a înregistra gajul stabilit în sarcina

debitorului este o obligație ce nu se poate aduce la îndeplinire pe cale de

executare silită, fiind o obligație „intuitu personae”, iar daunele cominatorii

au fost stabilite cu titlu de sancțiune în cazul în care debitorul nu voiește a

executa obligația privitoare la înregistrarea gajului.

A.V.A.S. București a

declarat apel împotriva încheierii din 4 iunie 2004, pronunțată de Judecătoria

Lehliu – Gară, în dosarul nr. 749/2004, solicitând admiterea încuviințării

executării silite împotriva debitoarei și în ceea ce privește obligarea

acesteia la înregistrarea gajului, susținând că obligația de înregistrare a

gajului este o obligație de a face, ce cade în sarcina debitorului, care poate

fi constrâns în temeiul art. 580

2

C. proc. civ.

Prin decizia nr. 535 din 18

octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins

apelul, ca nefondat.

Instanța de apel a reținut

că obligația de a înregistra gajul stabilit în sarcina debitorului este o

obligație de a face ce nu poate fi adusă la îndeplinite pe cale de executare

silită, fiind o obligație „intuitu personae”.

Pentru constituirea gajului

se cer a fi întrunite anumite condiții, dintre care unele se referă la persoana

constituitorului care trebuie să fie proprietarul bunului gajat și să aibă

capacitatea de exercițiu deplină fiind totodată și cel care trebuie să

îndeplinească toate formalitățile necesare constituirii gajului, iar daunele

cominatorii au caracterul unei pedepse civile.

Împotriva deciziei nr. 535

din 18 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a

declarat recurs, solicitând admiterea recursului, schimbarea în parte a

încheierii din 4 iunie 2004 a Judecătoriei Lehliu – Gară, în sensul

încuviințării executării silite în ceea ce privește înregistrarea gajului.

Reclamanta A.V.A.S.

București a susținut că obligația de înregistrare a gajului este o obligație de

a face, obligație ce cade în sarcina debitorului, iar prin neexecutarea de bună

voie a acesteia, creditorul are la dispoziție măsura constrângerii debitorului

prin executarea silită asupra obiectului obligației la care se referă hotărârea

pusă în executare.

Pentru neexecutarea

obligației s-au stabilit daune cominatorii în sarcina debitorului, ca o măsură

de constrângere pentru executarea obligației.

Recursul este nefondat,

obligația de a face este o obligație „intuitu personae” care nu se poate aduce

la îndeplinire prin executare silită în temeiul art. 373

1

C. proc.

civ.

În consecință, criticile

aduse nu pot fi reținute, recursul este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 535 din 18 octombrie

2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 24 mai 2005.