ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1498/2005

Asupra recursului de față, constată:

Prin cererea

adresată Judecătoriei Moldova Nouă la data de 8 septembrie 2003 reclamanta S.Z.D.

a chemat în judecată pe pârâtul C.I., solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se stabilească domiciliul minorei C.C.I., născută la data de 23

februarie 2002, la locuința sa.

Prin sentința civilă nr. 913 din 8 octombrie 2003, Judecătoria Moldova

Nouă a admis cererea și a stabilit domiciliul minorei C.C.I. la locuința

reclamantei și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 90.000 lei

cheltuieli de judecată.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel pârâtul C.I., criticând-o pentru motive de

nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia

civilă nr. 230 din 15 decembrie 2003, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul

declarat de pârât ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul C.I., referitor la care, Curtea, analizându-și competența

materială, a stabilit că sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (2) și (3)

din O.U.G. nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în M. Of. nr. 840 din 14

septembrie 2004, modificate prin Legea nr. 493/2004, publicată în M. Of. nr. 1071

din 18 noiembrie 2004.

Astfel, potrivit dispozițiilor

legale menționate căile de atac se judecă de instanțele competente potrivit

acestui act normativ iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție se trimit curților de apel.

Așa fiind, cum în materia cererilor

privind raporturile personale dintre părinți și copii minori, recursul se

soluționează, potrivit art. 1 pct. 3 din ordonanța de urgență menționată, de

curțile de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție, urmează a-și declina

competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Declină competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie

2005.