ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1423/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 343/CA/2004

- P.I. din 12 mai 2004, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul N.I.,

prin care acesta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Bihor - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea hotărârii nr.

9784 din 19 martie 2004, prin care pârâta i-a respins cererea privind

recunoașterea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare.

La pronunțarea sentinței,

instanța de fond a reținut că, din certificatul de naștere al reclamantului

rezultă că acesta s-a născut la data de 29 mai 1943, în localitatea Topa de

Criș, aceasta fiind localitatea de domiciliu a părinților săi, nașterea fiind

trecută în Registrul stării civile la data de 4 octombrie 1957; mențiunea

locului nașterii din certificatul de naștere al reclamantului infirmă

susținerile acestuia, cum că s-a născut în perioada refugiului mamei sale, N.E.,

în localitatea Zece Hotare; extrasul nr. C/8230 din 22 decembrie 2003

menționează că numita N.E. figurează în indexul cu evidența refugiaților români

din Ungaria, întocmit anterior datei de 18 mai 1942, ori, reclamantul fiind

născut la data de 29 mai 1942, s-ar putea deduce că mama acestuia s-a înapoiat

din refugiu, în localitatea de domiciliu, unde l-a născut pe reclamant; probele

pe care reclamantul le-a atașat la cererea adresată Comisiei pentru aplicarea

Legii nr. 189/2000, conțin date contradictorii cu privire la perioada de

refugiu, astfel că reclamantul nu a făcut dovada că se află în situația

prevăzută la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul N.I., invocând faptul că instanța de fond a

interpretat greșit actul juridic dedus judecății.

Prin motivele de recurs,

recurentul a reiterat aspectele invocate în acțiune, prin care a solicitat

anularea hotărârii emisă de comisie, arătând că, în martie 1945, după ce

ținutul românesc, Ardealul de Nord, a revenit sub jurisdicția Statului Român,

localitatea de refugiu în care s-a născut, respectiv, localitatea Zece Hotare a

revenit, ca sat de munte, în componența comunei Vadu Crișului, din care face

parte și localitatea de domiciliu a părinților săi, respectiv, satul Topa de

Criș; în anul 1957, când stema regală a României a fost înlocuită cu stema

Republicii Populare Române, autoritățile locale i-au eliberat certificatul de

naștere în care este menționat ca loc al nașterii sale, localitatea de

domiciliu a părinților săi, respectiv localitatea Topa de Criș.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 319/2002

și prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, în sensul

că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

În conformitate cu

prevederile art. 6

1

din Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare, dovedirea situației de refugiat, expulzat sau

strămutat în altă localitate, din motive de persecuție etnică, se face de către

persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar

în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut

de lege (inclusiv proba cu martori).

Actele atașate de

recurentul-reclamant la cererea adresată Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000,

conțin date contradictorii, acestea nefăcând dovada perioadei de refugiu a

părinților săi, din motive de persecuție etnică și nici pe cea a nașterii sale

în localitatea de refugiu, respectiv Zece Hotare, infirmând susținerile

acestuia.

Astfel, din declarația

autentificată a martorilor B.F. și M.M. rezultă că în luna mai 1942,

recurentul-reclamant s-a refugiat împreună cu mama sa, în localitatea Zece

Hotare, în timp ce tatăl său se afla deportat, iar extrasul nr. C/8230 din 22

decembrie 2003 atestă faptul că numita N.E., mama recurentului-reclamant, figurează

în indexul cu evidența cetățenilor români refugiați, dar nu menționează

perioada și localitatea de refugiu. În lipsa acestor date, susținerile

recurentului-reclamant, potrivit căruia, acesta s-a născut în localitatea Zece

Hotare, dar că, în urma înlocuirii stemei regale a României, cu stema

Republicii Populare Române, în luna octombrie 1957, i-a fost eliberat de către

Sfatul Popular al comunei Aleșd, un alt certificat de naștere în care este

menționat ca loc al nașterii, localitatea de domiciliu a părinților săi,

respectiv, localitatea Topa de Criș, rămân nedovedite.

Pentru considerentele

arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de N.I. împotriva sentinței nr. 343/CA/2004 - P.I. din 12 mai 2004 a Curții de

Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2005.