ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1423/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 343/CA/2004 - P.I. din 12 mai 2004, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul N.I., prin care acesta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea hotărârii nr. 9784 din 19 martie 2004, prin care pârâta i-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

La pronunțarea sentinței, instanța de fond a reținut că, din certificatul de naștere al reclamantului rezultă că acesta s-a născut la data de 29 mai 1943, în localitatea Topa de Criș, aceasta fiind localitatea de domiciliu a părinților săi, nașterea fiind trecută în Registrul stării civile la data de 4 octombrie 1957; mențiunea locului nașterii din certificatul de naștere al reclamantului infirmă susținerile acestuia, cum că s-a născut în perioada refugiului mamei sale, N.E., în localitatea Zece Hotare; extrasul nr. C/8230 din 22 decembrie 2003 menționează că numita N.E.

figurează în indexul cu evidența refugiaților români din Ungaria, întocmit anterior datei de 18 mai 1942, ori, reclamantul fiind născut la data de 29 mai 1942, s-ar putea deduce că mama acestuia s-a înapoiat din refugiu, în localitatea de domiciliu, unde l-a născut pe reclamant; probele pe care reclamantul le-a atașat la cererea adresată Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, conțin date contradictorii cu privire la perioada de refugiu, astfel că reclamantul nu a făcut dovada că se află în situația prevăzută la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul N.I., invocând faptul că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.

Prin motivele de recurs, recurentul a reiterat aspectele invocate în acțiune, prin care a solicitat anularea hotărârii emisă de comisie, arătând că, în martie 1945, după ce ținutul românesc, Ardealul de Nord, a revenit sub jurisdicția Statului Român, localitatea de refugiu în care s-a născut, respectiv, localitatea Zece Hotare a revenit, ca sat de munte, în componența comunei Vadu Crișului, din care face parte și localitatea de domiciliu a părinților săi, respectiv, satul Topa de Criș; în anul 1957, când stema regală a României a fost înlocuită cu stema Republicii Populare Române, autoritățile locale i-au eliberat certificatul de naștere în care este menționat ca loc al nașterii sale, localitatea de domiciliu a părinților săi, respectiv localitatea Topa de Criș.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 319/2002 și prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. În conformitate cu prevederile art. 6 1 din Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, dovedirea situației de refugiat, expulzat sau strămutat în altă localitate, din motive de persecuție etnică, se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege (inclusiv proba cu martori).

Actele atașate de recurentul-reclamant la cererea adresată Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, conțin date contradictorii, acestea nefăcând dovada perioadei de refugiu a părinților săi, din motive de persecuție etnică și nici pe cea a nașterii sale în localitatea de refugiu, respectiv Zece Hotare, infirmând susținerile acestuia. Astfel, din declarația autentificată a martorilor B.F. și M.M. rezultă că în luna mai 1942, recurentul-reclamant s-a refugiat împreună cu mama sa, în localitatea Zece Hotare, în timp ce tatăl său se afla deportat, iar extrasul nr. C/8230 din 22 decembrie 2003 atestă faptul că numita N.E., mama recurentului-reclamant, figurează în indexul cu evidența cetățenilor români refugiați, dar nu menționează perioada și localitatea de refugiu.

În lipsa acestor date, susținerile recurentului-reclamant, potrivit căruia, acesta s-a născut în localitatea Zece Hotare, dar că, în urma înlocuirii stemei regale a României, cu stema Republicii Populare Române, în luna octombrie 1957, i-a fost eliberat de către Sfatul Popular al comunei Aleșd, un alt certificat de naștere în care este menționat ca loc al nașterii, localitatea de domiciliu a părinților săi, respectiv, localitatea Topa de Criș, rămân nedovedite. Pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.I. împotriva sentinței nr. 343/CA/2004 - P.I. din 12 mai 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2005.