ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6809/2004

Asupra conflictului de competență de față. Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 3 noiembrie 2000, reclamantul Ministerul de Interne (devenit ulterior Ministerul Administrației și Internelor) a chemat în judecată pârâții Comisia Județeană Ilfov pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, V.I., V.M., S.G., L.M., M.A. și M.V., solicitând ca prin sentință să se dispună anularea titlului de proprietate nr. 39227 din 16 ianuarie 1998 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha, situată în satul Pipera, comuna Voluntari și să se dispună interdicția înstrăinării acestui teren, cu menționarea opoziției în Cartea Funciară.

Prin sentința civilă nr. 1223 din 20 aprilie 2001, Judecătoria Buftea a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând în esență că actul a cărui anulare se solicită a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege și nu s-a făcut dovada că acesta ar fi făcut parte din domeniul public al statului. Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 645 din 2 aprilie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, dispunându-se schimbarea sentinței în sensul admiterii primului capăt de cerere. Pârâții persoane fizice au formulat recurs, care le-a fost admis prin decizia civilă nr. 2494 din 10 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, a fost anulată decizia atacată, reținându-se cauza pentru rejudecarea apelului.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 1217 din 4 iunie 2004, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale a instanței și și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, motivând că în conformitate cu art. III din Legea nr. 195/2004, hotărârile pronunțate de judecătorii în primă instanță în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal și recursului la Curtea de Apel, pe de altă parte, în alin. (2) al aceluiași text se arată că apelurile aflate pe rolul Curților de apel la data intrării în vigoare a legii se trimit la tribunal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 1364 din 23 iulie 2004. La termenul de judecată de la 15 septembrie 2004, tribunalul, din oficiu, a invocat excepția necompetenței sale materiale, pe care a admis-o, stabilind că rejudecarea apelului trebuie să se facă de către Curtea de Apel București, constatând ivit conflictul negativ de competență, instanța a făcut aplicarea art. 20-22 C. proc.civ. și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării unui regulator de competență. Examinându-se acest aspect, se constată că, în speță există o situație atipică dar care nu contrazice principiul instituit prin art. III din Legea nr. 195/2004. Litigiul s-a soluționat în recurs prin pronunțarea unei decizii intermediare care a reținut cauza pentru rejudecarea apelului, ceea ce conduce la concluzia competenței materiale a Curții de Apel ca instanță de recurs ce rejudecă apelul.

În situația, per absurdum , în care tribunalul ar rejudeca apelul (deși prin decizia dată în recurs nu s-a dispus casarea hotărârii din apel și trimiterea cauzei spre rejudecare, ci s-a anulat decizia cu reținerea cauzei spre rejudecarea apelului în cadrul recursului), s-ar da posibilitatea părților să atace hotărârea ce se va pronunța din nou cu recurs, în loc să fie pronunțată o decizie irevocabilă de către Curtea de Apel, ceea ce este inadmisibil. Așa fiind, Înalta Curte va constata competența de soluționare a apelului de către Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, ca instanță de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a apelului formulat de L.M., V.I., V.M., S.G., M.A. și M.V. în favoarea Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2004.