ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6809/2004

Asupra conflictului de competență de

față.

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Buftea la data de 3 noiembrie 2000, reclamantul Ministerul de

Interne (devenit ulterior Ministerul Administrației și Internelor) a chemat în judecată

pârâții Comisia Județeană Ilfov pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, V.I., V.M.,

S.G., L.M., M.A. și M.V., solicitând ca prin sentință să se dispună anularea

titlului de proprietate nr. 39227 din 16 ianuarie 1998 prin care s-a

reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha, situată în satul

Pipera, comuna Voluntari și să se dispună interdicția înstrăinării acestui

teren, cu menționarea opoziției în Cartea Funciară.

Prin sentința civilă nr. 1223 din 20

aprilie 2001, Judecătoria Buftea a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând în

esență că actul a cărui anulare se solicită a fost întocmit cu respectarea

condițiilor prevăzute de lege și nu s-a făcut dovada că acesta ar fi făcut

parte din domeniul public al statului.

Apelul declarat de reclamant împotriva

acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 645 din 2 aprilie 2002

pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, dispunându-se

schimbarea sentinței în sensul admiterii primului capăt de cerere.

Pârâții persoane fizice au formulat

recurs, care le-a fost admis prin decizia civilă nr. 2494 din 10 noiembrie 2003

a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, a fost anulată decizia

atacată, reținându-se cauza pentru rejudecarea apelului.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 1217

din 4 iunie 2004, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței

materiale a instanței și și-a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, motivând că în conformitate cu art. III din

Legea nr. 195/2004, hotărârile pronunțate de judecătorii în primă instanță în

materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal și recursului la

Curtea de Apel, pe de altă parte, în alin. (2) al aceluiași text se arată că

apelurile aflate pe rolul Curților de apel la data intrării în vigoare a legii

se trimit la tribunal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 1364 din 23 iulie 2004.

La termenul de judecată de la 15

septembrie 2004, tribunalul, din oficiu, a invocat excepția necompetenței sale

materiale, pe care a admis-o, stabilind că rejudecarea apelului trebuie să se

facă de către Curtea de Apel București, constatând ivit conflictul negativ de

competență, instanța a făcut aplicarea art. 20-22 C. proc.civ. și a sesizat

Înalta Curte în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Examinându-se acest aspect, se constată

că, în speță există o situație atipică dar care nu contrazice principiul

instituit prin art. III din Legea nr. 195/2004. Litigiul s-a soluționat în

recurs prin pronunțarea unei decizii intermediare care a reținut cauza pentru rejudecarea

apelului, ceea ce conduce la concluzia competenței materiale a Curții de Apel

ca instanță de recurs ce rejudecă apelul. În situația,

per absurdum

, în

care tribunalul ar rejudeca apelul (deși prin decizia dată în recurs nu s-a

dispus casarea hotărârii din apel și trimiterea cauzei spre rejudecare, ci s-a

anulat decizia cu reținerea cauzei spre rejudecarea apelului în cadrul

recursului), s-ar da posibilitatea părților să atace hotărârea ce se va

pronunța din nou cu recurs, în loc să fie pronunțată o decizie irevocabilă de

către Curtea de Apel, ceea ce este inadmisibil.

Așa fiind, Înalta Curte va constata

competența de soluționare a apelului de către Curtea de Apel București, secția

a III-a civilă, ca instanță de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește

competența de soluționare a apelului formulat de L.M., V.I., V.M., S.G., M.A. și

M.V. în favoarea Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 decembrie 2004.