ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2332/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Buftea sub nr. 313/2005, reclamantul C.T. a chemat în judecată pe pârâții M.A.N., SC A.M. SA, B.G. și B. L. solicitând să se constate nulitatea absolută parțială a Avizului nr. 162 din 08 octombrie 1997, prin care SC A.M. SA a predat către M.A.N. - UM 02523 București terenul în suprafață de 1,6875 ha situat în comuna Voluntari, sat Pipera, Tarlaua 15, Județul Ilfov și nulitatea absolută parțială a contractului de schimb imobiliar încheiat între pârâții M.A.N. și B.G. și B.L. autentificat la B.N.P.L. sub nr. 1215/04 iunie 1999, cu privire la aceeași suprafață de teren.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul arată, în esență că tatăl său, S. C.A., a decedat la data de 19 mai 1960 de pe urma lui rămânând ca moștenitori S.C.F. (cotă de 2/8), S.G. (cota de 1/8), C.C. (cota de 1/8), C.N. (cota de 1/8), C.E. (cota de 1/8), S.M. (cotă de 1/8) și C.T. (cotă de 1/8). După apariția Legii fondului funciar, s-au adresat cu o cerere primăriei comunei Voluntari, in vederea reconstituirii dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 3 ha teren arabil. Urmare cererii formulate, Comisia Județeană Ilfov pentru aplicarea Legii Fondului Funciar a emis decizia nr. 2198/28 mai 1996, prin care le-a stabilit dreptul la acțiuni la SC A.M. SA.

La 4 aprilie 1995, a fost încheiat un contract de locațiune cu această societate, pe o durată de 5 ani, urmând ca, la expirarea contractului, părțile sa își dea acordul ori cu privire la încheierea unui contract de arendă, ori ca locatorul să intre in posesia deplina a terenului, potrivit titlului de proprietate. Pe lângă cota de 1/8 ce i se cuvenea ca moștenitor legal, a moștenit de la mama sa S.F., și cota acesteia de 2/8, a cumpărat de la I.O. și G.M., moștenitorii defunctei C.E., cota acesteia de 1/8, iar de la S.D., moștenitorul lui S.G., a cumpărat cota de 1/16, astfel ca in final deține in proprietate suprafața de 1,6875 ha teren arabil. La expirarea contractului de locațiune, a solicitat SC A. M. S.A.

sa-i fie pus la dispoziție terenul ce-i aparține, întrucât nu mai dorește sa încheie un contract de arendă cu această societate, în conformitate cu prevederile art. 7 din contractul de locațiune. La 30 mai 2001, comisia județeană Ilfov pentru aplicarea Legii 18/1991 a emis Hotărârea nr. 297 prin care, la art. 3, se menționează că societățile agricole sunt obligate ca, pana la 25 iunie 2001, sa întocmească planurile parcelare in vederea punerii la dispoziția comisiilor locale terenurile necesare reconstituirii dreptului de proprietate persoanelor îndreptățite și care au încheiat contract de locațiune cu societățile agricole. A efectuat identificarea terenului, lucrarea fiind făcută de către expertul topograf al primăriei Voluntari.

Terenul pe care autorii săi l-au deținut in proprietate a fost identificat in tarlaua 15, aparținând Primăriei Voluntari. Întrucât nici SC A.M. SA și nici primăria comunei Voluntari nu au procedat la punerea sa in posesie, a introdus acțiune pe rolul Judecătoriei Buftea, astfel că, prin sentința civila nr. 4500 din 7 decembrie 2001, pronunțată in Dosarul nr. 6175/2001, i-a fost admisa cererea și a fost obligată pârâta SC A. M. SA la întocmirea planurilor parcelare, în vederea punerii acestora la dispoziția Comisiei Locale de aplicare a Legii 18/1991 privind terenul in suprafața de 1,6875 ha situat in comuna Voluntari, sat Pipera, județ Ilfov, precum și obligarea Comisiei Județene Ilfov de aplicare a Legii 18/1991 la eliberarea titlului de proprietate.

Ulterior, prin sentința civila nr. 1313 din 25 aprilie 2003, pronunțată de Judecătoria Buftea in dosarul nr. 790/2003 și rămasa definitivă și irevocabilă, s-a dispus obligarea pârâtei Comisia Locala Voluntari de aplicare a Legii 18/1991 să înainteze documentația necesară eliberării titlului de proprietate și obligarea pârâtei Comisia Județeană de Aplicare a Legii 18/1991 Ilfov să elibereze titlul de proprietate pe numele său pentru suprafața de 1,6875 ha, teren situat in comuna Voluntari, sat Pipera, Tarla 15, județul Ilfov. În baza acestor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, a solicitat punerea sa în posesie, dar i s-a adus la cunoștință faptul că terenul său, în mod ilegal, a fost predat de către SC A M. SA M.A.N., iar acesta, printr-un contract de schimb 1-a trecut în proprietatea soților B. Toate aceste predări succesive au fost realizate ilegal, întrucât, cu privire la acest teren, Comisia Locala dispusese deja, astfel că SC A.M.

SA, nefiind nici proprietarul, nici administratorul, ci numai arendașul acestui teren, nu putea face acte de dispoziție valabile În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 948 și urm. C. civ. În susținerea cererii reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri. Prin întâmpinări, pârâții B.L. și M.A.N. au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond, au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin sentința civilă nr. 2473 din 01 septembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 3131/2005 al Judecătoriei Buftea a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială, față de dispozițiile art. 2 lit. a) C. proc.

civ. Prin sentința comercială nr. 1152 din 29 martie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 5371/2005 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea și, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, a fost înaintat dosarul Curții de Apel București. Prin sentința comercială nr. 108 din 21 iunie 2006 pronunțată în dosarul nr. 36784/3/2005 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, reținându-se că litigiul de față este pur civil, iar soluționarea acestuia revine instanței de drept comun în materie civilă respectiv Judecătoriei Buftea.

Prin sentința civilă nr. 461 din 02 februarie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 4767/94/2006 al Judecătoriei Buftea a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, numai în ceea ce privește primul capăt de cerere, fiind disjuns capătul doi de cerere privind anularea contractului de schimb imobiliar. La Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată la data de 15 martie 2007, iar la data de 29 mai 2007 pârâtul M.A.P.D.R. a invocat excepțiile de inadmisibilitate, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, excepția de tardivitate, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 347 din 5 februarie 2008, a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și a respins acțiunea, ca inadmisibilă. Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu prevederile art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 și cu împrejurarea că reclamantul nu a urmat procedura administrativă prealabilă anterior sesizării instanței de contencios administrativ. Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul C.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru judecarea pe fond a pricinii.

Recurentul a susținut că, în mod greșit, instanța de fond a admis excepția neîndepliniri procedurii prealabile și a arătat că, prin plângerea nr. 188085 din 8 iunie 2006, pe care a anexat-o, înțelege să facă această dovadă. Analizând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică. Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „ Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.

Critica formulata este nefondata din două considerente. În primul rând , r ecurentul nu a administrat in fata instanței de fond dovada parcurgerii procedurii prealabile, deși această obligație îi incumbă, potrivit art. 12 din Legea nr. 554/2004, ci direct in calea de atac a recursului. Prin urmare, recurentul nu poate critica sentința instanței de fond sub acest aspect, atât timp cât nu a înțeles să-și exercite drepturile procesuale. În fapt, recurentul își invoca propria turpitudine, or nemo propriam turpitudinem allegans. În subsidiar, practica (constanta in materie) arată că nu orice adresă poate fi calificată, si asimilată plângerii prealabile. Pentru a putea retine ca fiind îndeplinită aceasta condiție, recurentul avea obligația sa facă dovada ca, anterior promovării acțiunii, s-a adresat cu cerere M.A.P.D.R.

prin care a solicitat revocarea actului administrativ intitulat « Aviz nr. 162/08 octombrie 1997». Or, din lecturarea înscrisului administrat direct in calea de atac a recursului, nu reiese că recurentul a solicitat revocarea actului atacat, ci « anularea actelor de proprietate menționate mai sus». Cum recurentul nu a indicat care este actul a cărui anulare o solicita, făcând trimitere la anumite contracte încheiate de terțe persoane, neopozabile M.A.P.D.R., si cum avizul atacat nu este un act de proprietate, fapt atestat chiar de recurent prin adresa anexată cererii de recurs, este vădit că procedura prealabilă față de actul atacat nu a fost îndeplinită, ministerul neputând intui că vizează avizul cu cât, cum s-a precizat anterior, a solicitat anularea actelor de proprietate, iar avizul nu este un act de proprietate.

Întrucât procedura prealabilă este o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire in termenele si condițiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acțiunii si cum aceasta nu a fost îndeplinită, în mod corect prima instanță a respins acțiunea din acest considerent. În plus, raportat la dispozițiile legii contenciosului administrativ, în vigoare la data promovării acțiunii, cererea este inadmisibilă si prin aceea că pretinsa plângere prealabila, fiind înregistrata la data de 8 iunie 2006, este tardivă, deci inadmisibila pentru neîndeplinirea procedurii in termen.

Potrivit art. 7 alin. (3) si alin. (7) din legea arătată, este îndreptățită să introducă plângere prealabila si persoana vătămată într-un drept al său într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept, termenul de efectuare fiind in limita celui prevăzut de art. 7 alin. (7), care începe să curgă din momentul în care partea a luat la cunoștință pe orice cale de existența acestuia, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni a fost calificat expres de legiuitor ca fiind de prescripție. Ca atare, întrucât actul atacat a fost emis la data de 8 octombrie 1997 iar in vigoare, la data promovării acțiunii (15 martie 2007), erau dispozițiile art. 7 alin. ( 7), raportat la art. 27 din Legea nr. 554/2004, în forma actuală, se constată că soluția primei instanțe este corectă.

Dat fiind că, în raport cu cele expuse, dezlegarea dată pricinii în primă instanță este legală și temeinică, potrivit art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.T. împotriva sentinței civile nr. 347 din 5 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2009.