ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2332/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2332/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la
Judecătoria Buftea sub nr. 313/2005, reclamantul
C.T. a chemat în
judecată pe pârâții
M.A.N.,
SC
A.M. SA, B.G. și B.
L. solicitând
să se constate nulitatea absolută parțială a Avizului
nr. 162 din 08 octombrie 1997, prin care SC A.M. SA a predat către
M.A.N.
- UM 02523 București terenul în suprafață de 1,6875 ha situat în comuna
Voluntari, sat Pipera, Tarlaua 15, Județul Ilfov
și nulitatea absolută parțială a
contractului
de schimb imobiliar încheiat între pârâții M.A.N. și B.G. și
B.L. autentificat la B.N.P.L. sub nr. 1215/04
iunie 1999, cu privire
la aceeași suprafață de teren.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul arată, în esență că tatăl
său, S.
C.A., a decedat la data de 19 mai 1960 de pe urma lui
rămânând ca
moștenitori
S.C.F. (cotă de 2/8), S.G. (cota de 1/8),
C.C.
(cota de 1/8), C.N. (cota de 1/8), C.E.
(cota de 1/8), S.M. (cotă de 1/8) și C.T. (cotă de 1/8).
După apariția
Legii fondului funciar, s-au adresat cu o cerere primăriei
comunei Voluntari, in vederea reconstituirii
dreptului de proprietate cu privire la
suprafața de 3 ha teren arabil.
Urmare cererii formulate, Comisia Județeană Ilfov pentru aplicarea
Legii Fondului Funciar a emis decizia nr. 2198/28 mai 1996, prin care le-a
stabilit dreptul
la
acțiuni la SC A.M. SA.
La 4 aprilie 1995, a fost încheiat un contract de locațiune cu această
societate, pe o durată de 5 ani, urmând ca, la expirarea contractului, părțile
sa își dea acordul ori
cu privire la încheierea unui contract de arendă,
ori ca locatorul să intre in posesia
deplina a terenului, potrivit titlului de
proprietate.
Pe lângă cota
de 1/8 ce i se cuvenea ca moștenitor legal, a moștenit de la
mama sa S.F., și cota acesteia de 2/8, a cumpărat
de la I.O. și
G.M., moștenitorii
defunctei C.E., cota acesteia de 1/8, iar
de la S.D., moștenitorul lui S.G., a cumpărat cota de 1/16, astfel ca
in final deține in proprietate suprafața de 1,6875 ha teren arabil.
La expirarea contractului de locațiune, a solicitat SC A.
M. S.A. sa-i fie pus la
dispoziție terenul ce-i aparține, întrucât nu mai
dorește sa încheie un contract de arendă cu această societate, în
conformitate cu
prevederile art. 7 din contractul de locațiune.
La 30 mai 2001, comisia județeană Ilfov pentru aplicarea Legii 18/1991 a
emis Hotărârea nr.
297 prin care, la art. 3, se menționează că societățile agricole
sunt obligate ca, pana la 25 iunie 2001, sa
întocmească planurile parcelare in vederea
punerii la dispoziția comisiilor locale terenurile necesare
reconstituirii dreptului de
proprietate
persoanelor îndreptățite și care au încheiat contract de locațiune cu
societățile
agricole.
A efectuat
identificarea terenului, lucrarea fiind făcută de către expertul topograf al primăriei
Voluntari. Terenul pe care autorii săi l-au deținut in
proprietate a fost identificat in tarlaua 15, aparținând Primăriei
Voluntari.
Întrucât nici SC A.M. SA și nici primăria comunei Voluntari nu au
procedat
la punerea sa in posesie, a introdus acțiune pe rolul Judecătoriei Buftea,
astfel că, prin sentința
civila nr. 4500 din 7 decembrie 2001, pronunțată in Dosarul nr.
6175/2001, i-a fost admisa cererea și a fost
obligată pârâta SC A. M. SA la
întocmirea
planurilor parcelare, în vederea punerii acestora la dispoziția Comisiei
Locale de aplicare a Legii 18/1991 privind
terenul in suprafața de 1,6875 ha situat
in comuna Voluntari, sat Pipera, județ Ilfov, precum și obligarea
Comisiei Județene
Ilfov de aplicare
a Legii 18/1991 la eliberarea titlului de proprietate.
Ulterior, prin sentința civila nr. 1313 din 25 aprilie 2003, pronunțată
de Judecătoria
Buftea
in dosarul nr. 790/2003 și rămasa definitivă și irevocabilă, s-a dispus
obligarea pârâtei Comisia Locala Voluntari de aplicare a Legii 18/1991 să
înainteze documentația necesară eliberării
titlului de proprietate și obligarea pârâtei
Comisia Județeană de Aplicare
a Legii 18/1991 Ilfov să elibereze titlul de
proprietate
pe numele său pentru suprafața de 1,6875 ha, teren situat in comuna
Voluntari,
sat Pipera, Tarla 15, județul Ilfov.
În baza acestor
hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, a solicitat punerea sa în
posesie, dar i s-a adus la cunoștință faptul că terenul său, în mod ilegal, a
fost predat de către SC A M. SA M.A.N., iar acesta, printr-un contract de
schimb 1-a trecut în proprietatea soților B.
Toate aceste predări succesive au fost realizate ilegal, întrucât, cu
privire la acest teren, Comisia Locala dispusese deja, astfel că SC A.M. SA,
nefiind nici
proprietarul,
nici administratorul, ci numai arendașul acestui teren, nu putea face acte de
dispoziție valabile
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 948 și urm. C.
civ.
În susținerea cererii reclamantul a depus la dosarul cauzei
înscrisuri.
Prin întâmpinări, pârâții B.L. și M.A.N. au invocat excepția lipsei
calității procesuale pasive,
iar pe fond, au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 2473 din 01 septembrie 2005 pronunțată în
dosarul nr. 3131/2005
al Judecătoriei Buftea a fost admisă excepția de necompetență materială
și
declinată competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială, față de
dispozițiile art. 2 lit. a) C. proc. civ.
Prin sentința
comercială nr. 1152 din 29 martie 2006 pronunțată în Dosarul
nr. 5371/2005 al Tribunalului București, secția a
VI-a comercială a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată
competența de soluționare a cauzei
în favoarea Judecătoriei Buftea și,
constatându-se ivit conflictul negativ de competență, a fost înaintat dosarul
Curții de Apel București.
Prin sentința
comercială nr. 108 din 21 iunie 2006 pronunțată în dosarul nr. 36784/3/2005 al
Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost
stabilită competența de soluționare a cauzei în
favoarea Judecătoriei Buftea,
reținându-se că litigiul de față este pur
civil, iar soluționarea acestuia revine
instanței
de drept comun în materie civilă respectiv Judecătoriei Buftea.
Prin sentința civilă nr. 461 din 02 februarie 2007
pronunțată în Dosarul
nr. 4767/94/2006 al Judecătoriei Buftea a fost
admisă excepția de necompetență
materială și declinată competența de
soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios
administrativ, numai în ceea ce privește primul capăt de cerere, fiind disjuns
capătul doi de cerere privind anularea contractului de schimb imobiliar.
La Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal,
cauza a fost
înregistrată la data de 15 martie 2007, iar la data de 29 mai 2007 pârâtul M.A.P.D.R.
a invocat excepțiile de inadmisibilitate,
pentru neîndeplinirea procedurii
prealabile,
excepția de tardivitate, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca
neîntemeiată.
Curtea de Apel
București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința
civilă nr. 347 din 5 februarie 2008, a admis excepția neîndeplinirii procedurii
prealabile și a respins acțiunea, ca inadmisibilă.
Instanța a
reținut că soluția se impune, în raport cu prevederile art. 7 alin. (1) și (3)
din Legea nr. 554/2004 și cu împrejurarea că reclamantul nu a urmat procedura
administrativă prealabilă anterior sesizării instanței de contencios
administrativ.
Împotriva sus
menționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul C.T., criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță
pentru judecarea pe fond a pricinii.
Recurentul a
susținut că, în mod greșit, instanța de fond a admis excepția neîndepliniri
procedurii prealabile și a arătat că, prin plângerea nr. 188085 din 8 iunie
2006, pe care a anexat-o, înțelege să facă această dovadă.
Analizând
sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile
formulate de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv
cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta
este legală și temeinică.
Conform art. 7 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004, „
Înainte de a se adresa
instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră
vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act
administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau
autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile
de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.
Critica
formulata este nefondata din două considerente.
În primul rând
, r
ecurentul nu a administrat
in fata instanței de fond dovada parcurgerii procedurii prealabile, deși această
obligație îi incumbă, potrivit art. 12 din Legea nr. 554/2004, ci direct in
calea de atac a recursului.
Prin urmare, recurentul nu poate critica sentința
instanței de fond sub
acest aspect, atât timp cât nu a înțeles să-și
exercite drepturile procesuale.
În fapt, recurentul își invoca propria turpitudine, or nemo propriam
turpitudinem allegans.
În subsidiar, practica (constanta in materie) arată că nu orice adresă poate
fi calificată, si asimilată plângerii prealabile.
Pentru a putea retine ca fiind îndeplinită aceasta condiție, recurentul
avea obligația sa facă dovada ca, anterior promovării acțiunii, s-a adresat cu
cerere M.A.P.D.R. prin care a solicitat revocarea actului administrativ
intitulat « Aviz nr. 162/08 octombrie 1997».
Or,
din lecturarea înscrisului administrat direct in calea de atac a recursului, nu
reiese că recurentul a solicitat revocarea actului atacat, ci « anularea
actelor de proprietate menționate mai sus».
Cum
recurentul nu a indicat care este actul a cărui anulare o solicita, făcând
trimitere la anumite contracte încheiate de terțe persoane, neopozabile M.A.P.D.R.,
si cum avizul atacat nu este un act de proprietate, fapt atestat chiar de
recurent prin adresa anexată cererii de recurs, este vădit că procedura prealabilă
față de actul atacat nu a fost îndeplinită, ministerul neputând intui că
vizează avizul cu cât, cum s-a precizat anterior, a solicitat anularea actelor
de proprietate, iar avizul nu este un act de proprietate.
Întrucât
procedura prealabilă este o condiție de exercitare a dreptului
la acțiune în contenciosul administrativ, a cărei
neîndeplinire in termenele si
condițiile prevăzute de lege atrage
inadmisibilitatea acțiunii si cum aceasta nu a fost îndeplinită, în mod corect
prima instanță a respins acțiunea din acest considerent.
În
plus, raportat la dispozițiile legii contenciosului administrativ, în vigoare
la data promovării acțiunii, cererea este inadmisibilă si prin aceea că
pretinsa plângere prealabila, fiind înregistrata la data de 8 iunie 2006, este
tardivă, deci inadmisibila pentru neîndeplinirea procedurii in termen.
Potrivit
art. 7 alin. (3) si alin. (7) din legea arătată, este îndreptățită să
introducă plângere prealabila si persoana vătămată
într-un drept al său
într-un interes legitim, printr-un act
administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept, termenul
de efectuare fiind in limita celui prevăzut de art. 7 alin. (7), care începe să
curgă din momentul în care partea
a luat la
cunoștință pe orice cale de existența acestuia, dar nu mai târziu de
6
luni de la data emiterii actului.
Termenul
de 6 luni a fost calificat expres de legiuitor ca fiind de prescripție.
Ca atare, întrucât actul atacat a fost emis la data
de 8 octombrie 1997 iar in
vigoare, la data promovării acțiunii
(15 martie 2007), erau dispozițiile art. 7 alin. (
7), raportat la art. 27 din Legea nr.
554/2004, în forma actuală, se constată că soluția primei instanțe este
corectă.
Dat fiind că, în raport cu cele expuse, dezlegarea dată pricinii în
primă instanță este legală și temeinică, potrivit art. 312 alin. (1) teza a
doua C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamantul C.T. împotriva sentinței civile nr. 347 din 5 februarie 2008 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 5 mai 2009.